Category Archives: film

Hurt Locker sic-sic Avatar, sic-sic Avatarrrrrr

Asa, imi placu la Hurt Locker faptul ca este regizat de o FEMEIE…si mai mult de atat, o femeie pe langa regizor si jurnalist!

Mi se pare tare ca o femeie a descris (cat se poate de…) realist anumite secvente din razboiul din Irak. Usually men are in war business…

Filmul nu m-a dat pe spate fiind “yet another war movie”, poate ceva mai…elaborat decat altele. In lipsa unei concurente serioase in filmele lui 2009, se pare insa ca Hurt Locker a fo` favorizat. Merita vazut oricum.

Cat despre Avatar, daca prostia aia ar fi luat cel mai bun film/regie/SCENARIU (!!!??!!!) era cat se poate de oficial ca aceasta Gala Oscar e de departe una dintre cele mai mancate de molii festivaluri.

In rest, va iubesc pe toti in cerc!

Alice in Wonderland – pareri, idei, opinii…poze!

Prima chestie fuse ca am alergat intrucat una dintre persoanele cu care fusei a intarziat vreo 15 minute. A doua chestie fuse ca ochelarii de vazut 3D pe care mi-i dadura aia la intrare erau stricati. Si filmul deja incepuse. Dar e o.k., i-am schimbat, iritant. Am pierdut reclamele de la inceputul filmului. Ma amuza/imi plac alea! :D

Nu seamana prea mult a film de Tim Burton. Adica…aduce, pe ici pe colo (par example, crengile copacilor sunt foarte…ca el, sau fuioarele de fum).

Christopher Lee a inceput sa fie prezent in TOATE animatiile, ca si voce. S-a intamplat dupa Lord of the Rings, cand probabil a fost f. remarcat pentru vocea…puternica. Dar parca deja personajele carora le da el voce se depersonalizeaza nitel. Prea m-am obisnuit sa-l aud peste tot.

Johnny Depp rulez. Si atat. Este genial. Helena B. Carter este si ea foarte tare, in rolul Reginei Rosii, are un sictir si o naturalete foarte misto. Mai ales cand spune de … obsesiv de multe ori… sa taie capu` cuiva.

Regina Alba este…ingrozitoare! Nu`sh de ce nu mi-a placut DELOC. As fi batut-o non-stop! Desi Anne Hathaway este faina in general. Alice…este in regula…se incadreaza in tipare.

Muzica este o.k. in general, chiar buna pe alocuri. Melodia de pe genericul de final, intr-adevar, dupa cum a punctat Alex, este TOTAL nepotrivita. Grafic vorbind, arata foarte…colorat si nebunesc, foarte foarte fain.

Lipseste insa o anumita…profunzime, parca n-am apucat deloc sa ma atasez de personaje, sa le inteleg, sa empatizez cu “sarmana” Alice care la un moment dat, in ciuda faptului ca avea senzatia ca traieste un vis…plangea si suferea. Mi s-a parut total aiurea. Poate pentru ca a fost prea scurt, nu`sh.

Nu este un film care sa ma fi marcat in vreun fel, pe care sa il tin minte peste `n` ani, nu se compara cu Corpse Bride, ca sa nu vorbim de Nightmare Before Christmas. Dar mere vazut, e simpatic, viu, dinamic, pe alocuri amuzant, desenat bine. :)

Asa. Si am mers cu Red Queen si cu White Queen Alice la film! As follows.

Agora – Review de film (mici spoilere)

“Agora” m-a/ne-a atras intrucat iaste un film de Amenabar, responsabil pentru filmul cel arta numit Mar a Dentro. Care Mare Dinlauntru fuse pe placul meu.

Filmul incearca sa imbine latura spirituala cu cea matematica, incearca sa plaseze cele doua lumi, aparent (si practic) diferite intr-un context istoric si religios dur – crestinarea lumii, omorarea “paganilor” in numele Domnului. Initial m-a dus cu gandul la romanul Quo Vadis si, intr-adevar, exista cateva referiri voalate la el si in film, desi actiunea se petrece la cateva sute de ani dupa.

Hypatia este partea matematica si prea putin spirituala din film, femeia ce-si “depaseste conditia” si reuseste sa descifreze misterele heliocentrismului. Si aci vine cred cea mai dezamagitoare parte a filmului. Desi caracterul ei, interpretat bine de Rachel Weisz, incearca sa fie un liant intre cele doua lumi, vine cu niste note puternic discordante in fluxul normal al proiectiei. Pauzele in care ea sta si priveste spre cerul instelat si-si pune intrebari pot deveni deranjante si nitel…trase de par.

Caracterele sunt bine conturate si surprinzatoare. Daca ar fi fost un film regizat de Spielberg in mod CLAR nu s-ar fi terminat asa si parcursul filmului nu ar fi fost atat de sangeros.
[youtube u50zEun07b4]
Ce mi-a placut, punctual:

- Personajele convingatoare, jocul actorilor foarte bun
- Cateva artificii regizorale reusite (camera intorcandu-se la 360 de grade/imaginile cu bolta bisericii/”caderea” camerei asupra mortilor etc.)
- Misto scenariu al distrugerii Bibliotecii din Alexandria, desi nu prea inspirat filmat intr-o secventa.
- Finalul filmului bun, destul de scurt, sec dar foarte la obiect. Doar cateva priviri si…atat.
- Toate personajele sunt foarte…secsi…fara a deranja neaparat.
- Sunt secsi cu un SENS – pentru ca discursurile lor religioase EXTREM de persuasive (si bine jucate) trebuiau rostite de oameni frumosi/atractivi. Ca na, si Iisus era karismatic…
- Muzica buna, desi nu s-a remarcat cu adevarat decat in vreo 2-3 secvente.
- Surprinzatoare relatiile dintre personaje, poate mai complexe chiar decat in Gladiatorul… desi, hm…partea incestuoasa de acolo era interesanta.
- Foarte bun/util dpdv istoric. “Omorati in numele Domnului!” Si oh, da…s-au tot macelarit ca boii…si am SIMTIT sabiile alea, total…nedrepte. Deci e de bine ca nu a fost doar o scena “de bataie” aiurea, fara feeling.

Ce nu ne-a placut?

- In secventa distrugerii Bibliotecii, e o imagine filmata de sus pusa pe fast forward TOTAL nelalocul ei. Semana maxim a Benny Hill.
- Puteau renunta la 2-3 clisee Hollywood-iene, darrrr…pe de alta parte, subiectul poate cerea asa ceva.
- Boii din spatele nostru care repetau la nesfarsit, sub diferite forme, ori cat de prost este filmul ori chestii obscene TOTAL nepotrivite. Vorba Yellow-ei – “m-am gandit ca daca ii ignor CHIAR o sa DISPARA! Surprinzator…nu au facut-o!”.

Si ca idee, tata, daca TOT NU-TI PLACE UN FILM, de ce mai stai!? Evident ca nu le-a placut, le depasea inteligenta cu prea mult…

Nota 7,5 mai spre 8, asa. Cad de acord cu IMDB-ul aci.

Cele mai bune 10 filme ale decadei trecute – 4,3,2 al lui Mungiu ocupa locul 7!

4,3,2 al lui Mungiu a intrat in top! :)

Exceptand locul 6, 9 si 10 le-am vazut pe toate. O sa le vad si pe-alea.

Topul celor mai bune zece filme ale decadei conform LA Film Critics Association esteeeeeee….

1. Mullholland Drive (David Lynch)
2. There Will Be Blood (Paul Thomas Anderson, 2007)
3. Eternal Sunshine Of The Spotless Mind (Michel Gondry, 2004)
4. Brokeback Mountain – (Ang Lee, 2005)
5. No Country For Old Men (Joel si Ethan Coen, 2007)
5. Zodiac” (David Fincher, 2007)
6. Yi Yi (Edward Yang, 2000)
7. 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (Cristian Mungiu)
7. Trilogia Stapanul Inelelor (Peter Jackson, 2000,2001)
8. Spirited Away (Hayao Miyazaki, 2001)
9. United 93 (Paul Greengrass, 2006)
9. Y tu mama tambien (Alfonso Cuaron, 2001)
10. Sideways (Alexander Payne, 2004).

Avatar-ul Cameron-ez vs Concertul Mihaileanu-esc

Sunt constient de faptul ca filmele sunt de ATAT de multe facturi incat nu pot fi comparate CU ADEVARAT. Cu toate acestea, avand in vedere ca reteta de baza este za same, la acest nivel POT fi si VOR FI comparate filmele europene cu cele Hollywood-iene.

Avatar – film cu buget estmat intre 250 si 500 milioane euro (studio-ul Fox nu a facut public bugetul, sunt doar estimari). Filmul este realizat 60% pe computer. Este creata o lume intreaga, o PLANETA intreaga, personaje fictive ce se misca si vorbesc si interactioneaza extrem de realist.

Filmul are un SCENARIU vai mama lui, imprevizibil precum scufundarea Titanic-ului. Jocul actorilor…aaaa….nu este, pentru ca totul este facut pe computer. Scenografia…nici ea nu este, decat pe alocuri. Sentimentele? Pai cum pana mea sa fie cand totul e facut pe computer si esti constient de acest lucru pe tot parcursul filmului?

Si cum vine treaba cu “Cel mai asteptat film al anului”?! Nu mai stiu pe unde am auzit, dar ultima oara parca 2012 era… hmmm…

Concluzia? Daca vreti sa vedeti un film cu muuuuuulte efecte speciale spectaculoase si grafica foarte cul, dar previzibil si lung, go 4 it. Daca nu…vedeti mai bine…

CONCERTUL de Mihaileanu, omu` care a facut si Train de Vie.

Acesta nu are in comun cu Avatar decat faptul ca se numeste TOT film si este turnat tot pe pelicula. Nu are insa decat un minim de efecte speciale. Undeva la 0,2%, cum avea si Train de Vie.

Scenariul filmului este original, fain, cu iz de Kusturica, cu iz de regizori rusi (Nikita?) cu fan…dosismul frantuzesc si…tiganismul romanesc. :) Umorul este spontan, bine pus in scena, pare foarte natural, foarte haotic, nebunesc.

Spre deosebire de Avatar, care se vrea SI un film care sa sensibilizeze, asta CHIAR ar putea sa stoarca niste lacrimi, impresioneaza. Exagerat si el in cel putin doua secvente (inclusiv cea finala – nu o povestesc pentru a nu strica experienta), exceleaza insa prin atmosfera atat de familiara noua, exceleaza prin jocul actorilor si regie.

Nota 4,5 pentru Avatar, nota 9 pentru Concertul. Tu alegi ce sa vezi.

Reguli sexuale in filme – Codul Hays

Asa zisul Cod Hays a fost valabil in SUA in perioada anilor 1934-1967. Acestea aveau misiunea (ingrata, daca ma intrebati pe mine…) de a restabili si de a pastra valorile familiale in filmele americane si de a proteja tara, printre altele, de deviatia sexuala in diferitele sale forme.

SEX (in filme): Trebuie sa fie sustinut caracterul sacru al institutiei casatoriei si al caminului. Filmele nu trebuie sa sugereze ca formele inferioare de relatii sexuale sunt un lucru acceptat sau obisnuit.

1) ADULTERUL, necesar uneori in intriga, nu trebuie sa fie tratat explicit, sau justificat, sau prezentat in mod atractiv (deci…cum ramane cu Visatorii…? :D )
2) SCENELE PASIONALE
a – Nu trebuie sa apara daca nu sunt esentiale pentru intriga (!!?)
b – Nu trebuie sa apara saruturi excesive si lascive, imbratisari lascive, pozitii si gesturi sugestive (aci intra si degetul mijlociu ridicat…sau…? hmmm…)
c – In general, pasiunea treubie sa fie tratata in asa fel incat aceste scene sa nu stimuleze elementul inferior si josnic (vag…)
3) SEDUCTIA SAU VIOLUL
a – Nu trebuie niciodata sa fie mai mult decat sugerate, si numai cand sunt esentiale pentru intriga, si chiar si atunci nu trebuie aratate niciodata explicit
b – Nu sunt niciodaa un subiect potrivit pentru comedii (si cu Irreversible…cum ramane? super “comedie” :D)
4) PERVERSIUNILE sexuale se interzic, si orice aluzie la ele
5) Nu trebuie sa apara nimic legat de SCLAVIA alba (ALBA?! hmmm…)
6) Este interzis sa apara relatii sexuale intre RASA ALBA SI CEA NEAGRA (God…dammit…)
7) IGIENA SEXUALA si bolile venerice nu sunt subiecte de film
8) Nu trebuie sa apara nicioda scene reale DE NASTERE, nici filmate direct nici ca siluete (in contre-jour)
9) Niciodata nu trebuie expuse organele SEXUALE ALE COPIILOR.

Top 10 filme de groaza

Vineri noapte voiam a ne uita la un mare film horror (in prima faza cel putin…), drept pentru care am decis sa fac un top cu cele mai “de groaza” filme ever. Tin minte ca am citit intr-un ziar din Canada, at some point, ca o combinatie dintre The Ring, The Shining si Texas Chainsaw Massacre ar rezulta in filmul de groaza perfect…

Toate trei se afla in top. NU am inclus in top filme care sunt doar…gross, sangeroase, oripilante, dar cu o regie, scenariu, scenografie si/sau actori praf.

10. The Ring – versiunea japoneza (RINGU) – Hideo Makata

9. Jaws – Steven Spielberg

8. Poltergeist – Tobe Hooper

7. The Texas Chainsaw Massacre – Tobe Hooper

6. Carrie – Brian de Palma

5. Les Diaboliques – Henri-Georges Clouzot

4. Rosemary’s Baby – Roman Polanski

3. Psycho – Alfred Hitchcock

psycho

2. The Exorcist – William Friedkin

exorcist

1. The Shining – Stanley Kubrick

shining

Poti sa mai vezi si TOP 10 FILME ROMANESTI , TOP 10 FILME S.F. sau TOP 10 DRAMA MOVIES

House of Flying Daggers short review

Nu prea ma dau in vant dupa filmele japoneze sau chiar CU japonezi…insa acesta m-a dat pe spate din cel putin trei motive.

Cele mai superbe peisaje de le-am vazut EVER intr-un film si jocul actorilor…pentru mine necunoscuti. Ma rog, mai putin tipa cea frumoasa si cu personalitate puternica si surprinzatoare (suna cunoscut, nu?), pe care am vazut-o si in Memoriile unei Gheise.

flyingdaggerEste un film pe care l-as descrie, printr-un cuvant, ca fiind unul elegant. In care artele martiale sunt dansante, estetice, la fel ca si personajele.

De asemenea, scenariul este surprinzator, cu schimbari de situatie si cu intrebari ramase neraspunse, dar da numai bine.

Finalul, iarasi, foarte foarte tare, neasteptat si al dracu` de frumos. Ultima infruntare din film este super bine realizata, transmite PERFECT starile sufletesti ale celor trei insi implicati in actiune. Este chiar credibil, desi filmul, per total, fiind unul japonez, are faze de-alea de manga, trase de par nitel…

Filmul a fost nominalizat la Oscar, a castigat 16 premii internationale si a mai avut vreo 20 si ceva nominalizari. Pe IMDB are un 7,6 dar eu i-as da, lejer, un fel de 9.

Deci da, s-a meritat sa nu mai mergem la ceai, alegand in schimb filmul asta…

Si iarasi, da, cand iubesti esti capabil de cele mai cretine chestiuni EVER.

dancing


Filme ce merita vazute (part II)

- Stalker – Tarkovski (pentru ca este incet, apasator, greoi, plin de substanta si Fratii Strugatki au scris carti miraculoase)

- Burnt by the Sun – Nikita Mihalkov (pentru ca este tragic in esenta, plin de umor in aparenta, pentru ca fiica lui Mihalkov este copilul pe care mi-l doresc, pentru ca este regizat incredibil si pentru ca l-am vazut o singura data, dar intr-o ambianta perfecta)

- Eraserhead – David Lynch (pentru ca prima oara mi-a placut la nebunie si a doua oara nu l-am mai suportat, pentru ca este lent, greoi, pentru ca Lynch a fost initial fotograf si se vede asta peste tot in film)

- Nine and ½ Weeks – Adrian Lyne (pentru ca am fost batut cu baloane o data, pentru ca imi place gheata si sa fac dragoste in ploaie si pentru ca m-am regasit pe acolo, pe undeva)

- Moartea Domnului Lazarescu – Cristi Puiu (pentru ca este apasator, enervant, real, pentru ca joaca mama Alexandrei si Mariei si pentru ca stii inca din titlu ce se va intampla. A, si pentru ca Lazarescu vine de la biblicul Lazar…)

- Cidade de Deus – Fernando Meirelles (pentru ca asa este viata in favele, pentru ca ai mei au fost in Rio si era sa fie impuscati, pentru ca este filmat cu actori amatori)

- Cele 120 de zile ale Sodomei – Paolo Pasolini (pentru ca este revoltator, pentru ca desi nu voiam sa continui sa vad, nu puteam inchide ochii, pentru ca Pasolini era nebun si pentru ca mie nu-mi plac oamenii normali)

- Requiem for a Dream – Darren Aronofsky (pentru ca…muzica…pentru ca…drogurile…pentru ca…distrugere…pentru ca…tot)

- Der Untergang – Oliver Hirschbiegel (pentru jocul actorului ce-l interpreteaza pe Hitler per-fect, pentru portretizarea per-fecta a unui om paranoic, depresiv si schizofrenic, pentru ca nu, Hitler nu traieste inca pe o insula pustie, cu Napoleon si cu Elvis…)

- Amadeus – Milos Forman (pentru ca asa l-am “cunoscut” pe Mozart – omul, pentru ca este un film ce arata cum arta este deseori aruncata intr-o groapa comuna, pentru ca imi place muzica clasica)

- Casanova - F. Fellini (pentru ca am aflat un Casanova schizoid, depresiv si cu o imaginatie bolnava, pentru ca filmul este absolut naucitor si nebunesc, pentru ca este, in opinia mea, cel mai bun al regizorului dar si al naibii de depresiv)

- Blowup – Antonioni (pentru ca lasa multe semne de intrebare, pentru ca filmul trebuie cu adevarat…admirat, nu privit, pentru ca multe lucruri raman ascunse privitorului)

- Donnie Darko – Richard Kelly (pentru atmosfera Lynch-iana, pentru muzica, pentru niste priviri in oglinda ce-mi dau fiori, pentru iepurele creepy ce prevesteste sfarsitul lumii)

Idiots and Angels in cadrul Anim’est

Ieri fusei cu Alina and pretinul Paul la un nou film de animatie (ca de-aia se numeste ANIM’est festivalul…nu?), in premiera in romania – Idiots and Angels al multiplului premiat cu Oscar Bill Plympton.

Care film fuse net superior celui vazut inainte, Cei trei Hoti.

S-a remarcat prin maturitate, un stil regizoral mai interesant, surprinzator, personaje mai bine relefiate desi, daca ar fi fost cu 15 minute mai lung, nu ar fi daunat, pentru o mai buna creionare a lor.

Ideea filmului este, dupa cum a spus si Plympton, prezent in sala, ca “fiecare dintre noi are o pereche de aripi in spate, care il obliga sa fie mai bun, important este daca reusim sa le crestem, sa le gasim”. Asta dupa ce ne-a intrebat cati dintre noi, din sala, suntem idioti si cati ingeri. Hmm…tough one. (majoritatea au zis ca-s idioti. Eu m-am abtinut. Sunt mai complex de atat, hahahah!)

Personajul principal este un tip fara scrupule, care omoara, se imbata, violeaza si asa mai departe. Intr-o zi se trezeste ca ii cresc aripi (la propriu…nu e RedBull…). Initial se bucura de ele facand rau, ulterior observa insa ca pierde controlul asupra aripilor, care il zboara unde el nu vrea, care fac bine, care ajuta.

In timp, gagiul realizeaza ca totusi, uneori, renteaza a fi baiat bun, intrucat cu aripile alea misto agata pe blonda visurilor sale, se indragosteste de ea, o si salveaza de la moarte, alea-alea.

Pe acea pereche de aripi mai pun ochii doua personaje care il omoara pe amicul nostru si unul dintre ei si le lipeste de spinare. Aripile reactioneaza la fel, incearca sa-l opreasca pe ala din a face chestiuni nasoale insa, spre deosebire de baiatu` decedat, tipul reuseste sa le stapaneasca intr-un final si sa le foloseasca doar pentru rau. Ulterior, tipul este ucis.

Finalul este metaforic, placut si oarecum surprinzator.

Pentru a vedea un trailer al filmului acesta, dar si ale altora, puteti intra aici. (merci Anca)