Category Archives: creatie

In cheia sol

Roteste-ncet rochia lunga si uita
de ora tarzie, de ora naluca, de viata nauca,
doar plimba-te-ncet, desculta.

Intreaba-ma tacere, suras si-alint
prin zambet cuprins ma-ntind, te-ating,
dar mai plimba-te-ncet, te prind.

Mana cu subtiri degete ti-ating, si uite -
rochia lung-a facut cute ce zbatute cad pe podea,
plimba-te-ncet, cu gleznele mute.

Aseaza-te ghem langa mine, odihneste-ti capul
pe umarul meu si deapana amintiri
te voi asculta mereu, nu-mi va fi frica.

Mica faptura, adormi zambind usor,
tine-mi constiinta in respiratie, viata in brate
ce bine ti-ar sta dansand iara, in rochia de vara..

Dragi parinti

Loveste pielea frageda a copiilor tai; lasa semne
haide! Arata-le cat de puternici trebuie sa devina
sa ajunga ca tine

Modeleaza-i sa nu gandeasca: ajuta-i sa reactioneze
cu pumnii; fa-i sa creada ca vorbele au
valoare mica.

Modeleaza-i intr-un monstru puternic: omul modern.

Distruge-le puritatea si imaginatia blestemandu-i
cu vorbe absurde despre un dumnezeu pe care inaintasii lui
l-au imaginat.

Invata-ti copiii sa urmareasca liderii, si niciodata
sa nu depaseasca cercul de care apartin, astfel incat societatea
sa nu avanseze niciodata.

Dar mai presus de toate: invata-i sa puna iubirea sub semnul intrebarii.
Inclusiv iubirea voastra.

Apa si foc

Apa pura de mare
imi alearga prin vene
si vocabularul meu poate fi
la fel de colorat.

Dar,
cum sa incep sa-ti spun
ca toti avem o jungla crescanda
si urlanda
in piepturile noastre-
salbatica, infricosatoare,
de neatins
de maini umane?
Uneori
imi place sa pretind
Ca un Dragon sta
in acest piept al meu-

fumul lui
astupandu-mi plamanii,
sugrumandu-ma si
sufocandu-ma.

Am uitat cum
sa scriu
poezii-

sau orice cu o farama
de sentiment.
Nu mai am loc in mine pentru
celesti, scuipatori de foc dragoni-

pentru ca acum realizez
cand ma uit in oglinda:
nu te mai vad.

Inramata

Am intalnit-o la un targ in aer liber.
Nu era asa cum spun poemele si cantecele;
Aveam noroi pana la genunchi si ea
avea iarba in par. Ce haos.

Am sarutat-o langa o lumanare la casa bunicilor.
M-a inghitit si m-a digerat;
Am devenit parte din stralucirea ei.
Am fuzionat, apoi am murit.

Ne-am casatorit intr-o biserica triunghiulara,
Atunci cand am aparut in costum, mi-a ranjit
si soptind “ce, nu ai genunchii ‘noroiati?”
Am luat o frunza din buchet si i-am pus-o in par.

Ne-am certat, dar am iertat-o la ziua ei de nastere

inconjurati de prieteni care vegheau asupra noastra.
I-am spus ca niciodata nu o sa o iert,
dar a incercat, zi de zi, pana cand am murit.

Despre mine

Vad un batran pe campul indelung, incearca sa zambeasca dar nimeni nu-l observa. Un batran se dezbraca si saruta o papusa, inchis in camaruta sa mica; este penumbra si ochii ii sunt incetosati. Dupa un timp varsa cascade.

Si campul este lung si plin de corpuri.

Printre ele, un caine batut pe o alee mizera, incearca sa ma muste, orice urma de mandrie disparuta din privirea lui. Mi-ar fi placut sa mai am piciorul intreg, sa i-l ofer. Pleaca schiopatand, incet, dispare in penumbra.

Si campul este lat si gemetele au pierit aproape.

O mama isi viziteaza copilul – ii zambeste printre gratii; niciodata nu l-a iubit mai mult.

O fetiscana urca pe scari in fata mea, parfumul ei dulce ma orbeste. Merge sa ia cina, singura, si asta o face si mai frumoasa. Ii vad chipul desenat pe caramizile rosii din fata casei, o statuie de portelan perfecta, in mijlocul unui oras violent, un oras care preaslaveste carnea. Este alba toata.

Si campul incepe sa dispara, ochii se inchid.

Primul lucru pe care il aud este vocea unui calator care isi spune soptit povestea – “erai chiar tu, plimbandu-te descult pe campia inverzita, focul de la miez de noapte, negrul divin al marii si al cerurilor”. Eram noi, alene colindand strazile umezite, nisipurile fine, trezindu-ne in fiecare dimineata intr-o noua galerie de minuni, scaldandu-ne in locuri pe care nimeni altcineva nu le-a mai vazut cu ochii nostri. Naufragiati pe o insula abia inaltata din Oceane, imbracati in nimic altceva decat alge – vesmintele cele mai stralucitoare ale frumusetii.

Si campul cade, lin, rotind.

Dincolo de orice mortalitate, noi suntem, leganandu-ne in respiratiile naturii, in aerul de dimineata al Creatiei, o priveliste care a amutit insusi Raiul.

Vreau sa calatoresc unde calatoreste viata, sa ii urmez pasii, unde aerul are gust de muzica, unde iarba miroase a Eden proaspat-nascut. Nu as trece pe langa niciun om, pe langa niciun strain, pe langa nicio ciudatenie a naturii, pe langa nicio tragedie sau ruptura. M-as scalda intr-o lume de senzatii – iubire, bunatate, simplitate – (in timp ce sunt violat si incarcerat de tehnologie).

Cum poti “sa fii tu insuti” cand nu stii cine esti? Inceteaza sa spui “stiu cum te simti”, cum poate sti cineva cum se simte altcineva? Cine esti tu sa judeci un preot, un cersetor, o curva, un politician, un criminal?

Candva, un copil m-a intrebat daca exista un oras intr-un fulg de zapada si care este culoarea cantecului meu. Niciodata nu am fost mai aproape de adevar ca atunci – si nici nu voi mai fi vreodata.

Campul se prabuseste. Moartea este singurul invingator in orice razboi. Nu este nimic nobil in a muri pentru religie, pentru tara, pentru ideologie, credinta, pentru alt om. La fel cum hartia este moarta fara cuvinte, cerneala moarta fara poeme, toata lumea este moarta fara povesti, fara iubire, fara frumusete dezarmanta.

Realismul fara limite costa suflete.

L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu zambind? De ce inca purtam in jurul gatului zgarda torturilor noastre? Vad toate aceste leagane goale si ma intreb daca Omul se va schimba vreodata.

Si eu imi doresc sa fi fost un Om dar tot ceea ce devin si am fost sunt fum si oglinzi – dandu-mi-se totul. Luandu-mi-se totul.

Inchid ochii pentru totdeauna, pe campia plina de morti, pustiita de arme si razboi.

Creatie “depresiva”

alexgoaga: am chef sa scriu ceva depresiv pe blog
alexgoaga: da-mi o idee
songe_stars: : )))
alexgoaga: 3-4 cuvinte, ceva
alexgoaga: n-am mai scris de mult
alexgoaga: nu rade! tre’ sa fie depresiv
songe_stars: o poezie?
alexgoaga: da-mi un start, o treaba.
alexgoaga: orice.
songe_stars: branza
alexgoaga: mm…..
alexgoaga: mai dam niste cuvinte, sa le inserez.
alexgoaga: pe-acolo.
alexgoaga: branza e destul de vesel, parca, totusi…
alexgoaga: (sa vezi ce cul arata Gunboat-ul de level 7!!!)
songe_stars is typing…
songe_stars: branza, euforie, cenusiu
alexgoaga: ha! fain! ok! ma apuc de treaba!

Am o pisica

Am o pisica pe piept
Este un fel de test inept?
Pieptul meu nu e loc de-odihna pentru pisica
Ar trebui sa stea intr-un cosulet, frumusica,
Pieptul meu nu e loc de odihna pentru ea!

Am o pisica pe cap
Nu stiu de ce-i acolo si cum sa scap
Pisica asta-mi impute parul
Miroase a toaleta dintr-un targ public
Si se scarpina de zor pe capul meu
Cineva sa o ia de acolo!

Am o pisica pe fata
Imprastiata ca o paleata
Are o groaza de loc in casa
Dar cum am adormit, mi-a sarit pe fata
Arata ca o pleasca si se simte ca o vaza
Nu mai rade si ia-mi-o de pe fata!