Category Archives: creatie

Inramata

Am intalnit-o la un targ in aer liber.
Nu era asa cum spun poemele si cantecele;
Aveam noroi pana la genunchi si ea
avea iarba in par. Ce haos.

Am sarutat-o langa o lumanare la casa bunicilor.
M-a inghitit si m-a digerat;
Am devenit parte din stralucirea ei.
Am fuzionat, apoi am murit.

Ne-am casatorit intr-o biserica triunghiulara,
Atunci cand am aparut in costum, mi-a ranjit
si soptind “ce, nu ai genunchii ‘noroiati?”
Am luat o frunza din buchet si i-am pus-o in par.

Ne-am certat, dar am iertat-o la ziua ei de nastere

inconjurati de prieteni care vegheau asupra noastra.
I-am spus ca niciodata nu o sa o iert,
dar a incercat, zi de zi, pana cand am murit.

Despre mine

Vad un batran pe campul indelung, incearca sa zambeasca dar nimeni nu-l observa. Un batran se dezbraca si saruta o papusa, inchis in camaruta sa mica; este penumbra si ochii ii sunt incetosati. Dupa un timp varsa cascade.

Si campul este lung si plin de corpuri.

Printre ele, un caine batut pe o alee mizera, incearca sa ma muste, orice urma de mandrie disparuta din privirea lui. Mi-ar fi placut sa mai am piciorul intreg, sa i-l ofer. Pleaca schiopatand, incet, dispare in penumbra.

Si campul este lat si gemetele au pierit aproape.

O mama isi viziteaza copilul – ii zambeste printre gratii; niciodata nu l-a iubit mai mult.

O fetiscana urca pe scari in fata mea, parfumul ei dulce ma orbeste. Merge sa ia cina, singura, si asta o face si mai frumoasa. Ii vad chipul desenat pe caramizile rosii din fata casei, o statuie de portelan perfecta, in mijlocul unui oras violent, un oras care preaslaveste carnea. Este alba toata.

Si campul incepe sa dispara, ochii se inchid.

Primul lucru pe care il aud este vocea unui calator care isi spune soptit povestea – “erai chiar tu, plimbandu-te descult pe campia inverzita, focul de la miez de noapte, negrul divin al marii si al cerurilor”. Eram noi, alene colindand strazile umezite, nisipurile fine, trezindu-ne in fiecare dimineata intr-o noua galerie de minuni, scaldandu-ne in locuri pe care nimeni altcineva nu le-a mai vazut cu ochii nostri. Naufragiati pe o insula abia inaltata din Oceane, imbracati in nimic altceva decat alge – vesmintele cele mai stralucitoare ale frumusetii.

Si campul cade, lin, rotind.

Dincolo de orice mortalitate, noi suntem, leganandu-ne in respiratiile naturii, in aerul de dimineata al Creatiei, o priveliste care a amutit insusi Raiul.

Vreau sa calatoresc unde calatoreste viata, sa ii urmez pasii, unde aerul are gust de muzica, unde iarba miroase a Eden proaspat-nascut. Nu as trece pe langa niciun om, pe langa niciun strain, pe langa nicio ciudatenie a naturii, pe langa nicio tragedie sau ruptura. M-as scalda intr-o lume de senzatii – iubire, bunatate, simplitate – (in timp ce sunt violat si incarcerat de tehnologie).

Cum poti “sa fii tu insuti” cand nu stii cine esti? Inceteaza sa spui “stiu cum te simti”, cum poate sti cineva cum se simte altcineva? Cine esti tu sa judeci un preot, un cersetor, o curva, un politician, un criminal?

Candva, un copil m-a intrebat daca exista un oras intr-un fulg de zapada si care este culoarea cantecului meu. Niciodata nu am fost mai aproape de adevar ca atunci – si nici nu voi mai fi vreodata.

Campul se prabuseste. Moartea este singurul invingator in orice razboi. Nu este nimic nobil in a muri pentru religie, pentru tara, pentru ideologie, credinta, pentru alt om. La fel cum hartia este moarta fara cuvinte, cerneala moarta fara poeme, toata lumea este moarta fara povesti, fara iubire, fara frumusete dezarmanta.

Realismul fara limite costa suflete.

L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu zambind? De ce inca purtam in jurul gatului zgarda torturilor noastre? Vad toate aceste leagane goale si ma intreb daca Omul se va schimba vreodata.

Si eu imi doresc sa fi fost un Om dar tot ceea ce devin si am fost sunt fum si oglinzi – dandu-mi-se totul. Luandu-mi-se totul.

Inchid ochii pentru totdeauna, pe campia plina de morti, pustiita de arme si razboi.

Creatie “depresiva”

alexgoaga: am chef sa scriu ceva depresiv pe blog
alexgoaga: da-mi o idee
songe_stars: : )))
alexgoaga: 3-4 cuvinte, ceva
alexgoaga: n-am mai scris de mult
alexgoaga: nu rade! tre’ sa fie depresiv
songe_stars: o poezie?
alexgoaga: da-mi un start, o treaba.
alexgoaga: orice.
songe_stars: branza
alexgoaga: mm…..
alexgoaga: mai dam niste cuvinte, sa le inserez.
alexgoaga: pe-acolo.
alexgoaga: branza e destul de vesel, parca, totusi…
alexgoaga: (sa vezi ce cul arata Gunboat-ul de level 7!!!)
songe_stars is typing…
songe_stars: branza, euforie, cenusiu
alexgoaga: ha! fain! ok! ma apuc de treaba!

Am o pisica

Am o pisica pe piept
Este un fel de test inept?
Pieptul meu nu e loc de-odihna pentru pisica
Ar trebui sa stea intr-un cosulet, frumusica,
Pieptul meu nu e loc de odihna pentru ea!

Am o pisica pe cap
Nu stiu de ce-i acolo si cum sa scap
Pisica asta-mi impute parul
Miroase a toaleta dintr-un targ public
Si se scarpina de zor pe capul meu
Cineva sa o ia de acolo!

Am o pisica pe fata
Imprastiata ca o paleata
Are o groaza de loc in casa
Dar cum am adormit, mi-a sarit pe fata
Arata ca o pleasca si se simte ca o vaza
Nu mai rade si ia-mi-o de pe fata!

Computerul

Se initializeaza…se initializeaza…complet!
Sistemul este activ si operational!
Aplicam procedura numarul 66
Va rugam asteptati….va rugam asteptati…
/start/

/gaseste-i, omoara-i/
gaseste-i, omoara-I/
ti-a mai ramas 50% munitie
/gaseste-i, omoara-i/

pe toti, fara exceptii;
/defineste “mila”/Eroare!
Mila.66 nu a fost gasita
/spune: “[DATE STERSE]? Nu cunosc acest cuvant/”/

Munitie ramasa 10%,/reincarca/
Victime = 100.000.000
5% din sarcina completata
/reincarcati, reincepeti/
/reincepeti/

Societatea

Din secunda in care ne nastem suntem invatati ca trebuie sa fim perfecti – daca nu suntem, vom fi respinsi, alungati de catre Societate si lasati sa putrezim. Societatea ne invaluie in imbratisarea sa rece, sarcastica – ei sunt corupti, ei trag franghiile si tes minciuni complicate, nu ne lasa sa vedem nicio clipa ce se intampla de fapt in lumea adevarata. Ei ne spun ca emotiile sunt boli, nu ni se permite sa simtim sau chiar sa gandim pentru noi insine. Suntem bebelusi hraniti cu forta cu minciuni.

A fi gras nu e nasol

Oamenii grasi sunt adorabili. Sunt moi, ca din plus, nu au colturi dureroase, nu te inteapa cu oasele, atunci cand ii imbratisezi sau faci dragoste cu ei chipul lor perfect rotund cu ochi mari si umezi si bucurosi este atat de adorabil.

Obrajori grasuni si delicioase barbii duble, “manere ale dragostei” trepidante si piele cremoasa si groasa, sau chiar, daca esti noroco(a)s(a), mici pungi de grasime care curand vor deveni si mai mari si se vor impaturi frumos. Si cand dansezi…cand dansezi vei fi invidia celor din jur.

A fi gras nu e nasol.

GrasaEste chiar un lucru super fain, poti doar sa mananci si sa mananci si sa mananci si sa mananci si poti sa fii lenes(a) pentru ca oamenii asta se asteapta sa fii – lenes(a), si nu vrei sa-i dezamagesti niciodata sau sa le negi stereotipurile. Deci sa ii frustrezi. Atata lene si grasime sunt placerile gemene ale faptului ca esti gras(a)! Ele sunt cadourile faptului ca oamenii te striga pe strada, te arata cu degetul si rad de tine.

Nimic din a fi gras nu e nasol. Poate doar ca nu esti si mai gras. Dar lucrul acesta se poate rezolva alaturi de cativa hamburgeri bine gatiti de la McDonalds’s sau niste dulciuri de la Cora, sau poate clatite cu ciocolata si inghetata deasupra sau mmmmm…biscuiti cu Finetti sau lasagna si shaorma de la Dristor, cu extra maioneza…


A fi si mai grasa implica o noua garderoba, noi tricouri mulate, noi pantaloni scurti si slapi de marimi din ce in ce mai mari, deci ai motive pe care societatea le intelege sa te imbraci tot timpul altfel, mai trendy, mai nou, sa te afisezi asa in societate.

A fi grasa te face tot timpul sa razi, sa zambesti, sa fii amabila! Sa iti pui poze dragute pe net, doar cu chipul, din anumite unghiuri bine mascate! Sa scrii in dreptul tau ca esti sociabila, draguta, si, culmea, chiar asa este! La telefon esti cea mai vie persoana, zambesti si atingi tonalitati care ar face-o geloasa si pe o cantareata de opera. Si faci glume…vai ce glume!

Unicorn grasBine, acum, ca sa fiu complet sincer, e oarecum nasol sa fii gras(a)…e nasol, dar doar un pic, atunci cand atingi fundul pungii de chips-uri sau de bomboane si inhalezi cu nesat si amintiri placute doar miros. Apoi, cu stupoare, realizezi ca nu mai e nimic. Dar, sincer, acestea sunt singurele momente cand a fi gras e nasol. Si oricum, dureaza doar un minut sau doua, apoi poti sa-ti iei alte pungi si sa continui si viata este din nou un mic colt de Rai. Doar pentru tine.

A fi gras nu e nasol. Deloc nasol.

O viata grea

O musca
intra in camera
si linistita se aseaza pe ciorapul meu,
fara nicio grija, fara niciun gand
la deranjul pe care l-ar putea aduce.

Dar spre deosebire de alte dati
nu ma simt iritat,
sau suparat,
doar ma gandesc o secunda
cat de greu ar fi sa traiesc
viata unei muste.

Iti spun gandurile mele
si zambesti din canapea
si din colt
“poate vrea sa te mangaie si ea,
mai stii?”