Dileme sociale si tabuuri – ce faci cand cineva miroase urat?

Si nu ma refer pe strada sau in mijloace de transport in comun. De aia scapi mai repede. Ma refer la colegi de banca, de liceu, de serviciu, de…orice fel de colegi care miros neplacut sau de-a dreptul urat.

Cred ca stii la ce ma refer. E aproape imposibil sa nu fi avut si tu un coleg care…are un miros dubios, ciudat – in mod natural sau din cauza unui parfum ieftin sau din cine stie ce motive.

E, si ce faci in situatii de-astea, daca chiar esti obligat(a) sa stai langa el/ea? Ok, daca colegu/colega vorbeste prea mult, e foarte in regula sa-i zici “mai taci bre nitel, ca am treaba, haha!” DAR nu acelasi lucru se poate spune si despre “Bai, mirosi urat, mai spala-te!”.

Da. Nu poti sa zici unui om ca “MIROASE URAT”, fara ca TU, victima…sa te simti putin PROST ca ai facut asta. De parca este vina TA ca el/ea miroase! Practic, ai de ales intre a-i spune, intr-un fel sau altul, si implicit a ti-l face usor…dusman…si a NU ii spune, si a suferi cu stoicism in continuare.

De ce difera oare, ca gravitate, a-i spune cuiva ca miroase urat comparat cu faptul ca e prea guraliv sau ca face enervant din degete sau ca are…nu`sh ce ticuri? De ce nu e mai acceptat social ca (si) oamenii miros urat, uneori/des?

In mod normal, presupunand ca eu as avea vreun coleg care miroase naspa si i-as zice asta, ar trebui sa-mi MULTUMEASCA ca i-am zis, nu sa se atace/supere, fie si on the inside. Dar…stiu ca nu ar fi asa. Pf.

Greu!!!

Asa ca scriu doar post-ul asta. Tralalalalaaaaaa…

(sau sa o chem pe fetita din imagine, pentru ca astia mici spun tot, fara probleme :D )

ABC-ul conferintelor de presa – cum sa NU

O sa ma feresc sa dau exemple concrete si clare de conferinte de presa organizate TOTAL aiurea desi, din pacate, sunt cu duiumul. De asemenea, nu o sa pretind prea multe lucruri ci minimul necesar pentru o conferinta placuta, fluenta si mai ales UTILA!

Care este scopul unei conferinte de presa la care inviti oameni din IT si din business IT&C? (ar fi) Evident de a pleca de acolo cu informatii mai MULTE decat in comunicatul de presa trimis pe e-mail, lamurirea unor aspecte si, intr-un final, pentru a fi toata lumea fericita, publicarea (cel putin) unui articol care sa atraga cititori si atentie din parte targetului.

Ce se greseste la noi, des?

1. Organizatorii presupun, probabil, ca jurnalistii din IT/business IT sunt idioti. De nu stiu cate ori a trebuit sa asistam, cu totii, la explicatii penibile de genul “ce este aia cloud computing”, “ce-i aia virtualizare” sau “ce-i aia smartphone si ce face ele”. Inteleg ca in sala sunt si legendare Niculine care vin doar pentru piscotareala dar noi, restul, suntem destul de in tema asa ca VA ROG INSISTENT, nu ne mai pierdeti timpul cu introduceri inutile. Va faceti si voi un deserviciu!

2. Keep it short, keep it simple, lasati spatiu mai mult pentru intrebari si raspunsuri! Stim ca 90% din ceea ce veti spune va fi PR si si voi stiti ca 90% din ce spuneti voi nu va fi publicat de 90% dintre noi. Hai sa ne concentram mai bine pe un dialog deschis, pe Q&A, si nu doar la final, cateva minute.

3. Nu mai fugiti imediat dupa conferinte, in masura in care acest lucru este posibil (nu aveti vreun tren/avion/salupa de prins). Unii dintre noi poate vor sa vorbeasca face to face cu voi.

4. Daca ziceti ca prezentarea incepe la 10:30, apai sa inceapa la 10:30, nu la 11:00, nu la 10:45, ci la 10:30!!!!! Daca nu incepe asa, atunci asteptati-va ca unii dintre noi sa va parafrazeze si sa zica/scrie “time is money!” si cine are creier sa se cam prinda de ironie. A, intarzie colegi? Ghinionul lor! O sa mai intarzie de 2-3 ori si apoi, daca vad ca nu merge asa, nu o sa o mai faca!

5. NU mai acceptati oameni neinvitati, a se citi piscotari. A, omiteti sa trimiteti invitatie cuiva important, de la un cotidian care nu v-a tratat decat cu respect si apare? E omeneste sa mai si uiti, accepta-l, dar nu mai lasa loc liber celor de la ziare de renume precum “Urletul jderului” sau “Ziarul Crevedia de Sud”. Decat daca, evident, sunt oameni seriosi (ceea ce, se cam stie…neah).

6. De preferat si in masura posibilitatilor, hai sa nu punem conferintele la ora 12, 13, 14, ni se da peste cap cam toata ziua, unii au pagini de dat, altii au deadline-uri, nu stim unde sa alergam mai intai. Seara sau dimineata pe la 10:00 este perfect pentru majoritatea.

7. Dupa “n” ani de PR/organizare evenimente, cam stiti ce vrea presa de business din Romania. Daca ne-ai chemat doar ca sa incerci sa ne convingi de cat de bun(a), eficient(a), perfect(a) este/sunt serviciile/compania/produsele tale…atunci ai reusit sa ne iriti si n-ai rezolvat nimic. Incearca sa oferi si niste “carnita”, niste informatii in premiera, niste date, niste opinii, niste trenduri, sa raspunzi la intrebari cat mai deschis si atunci totul va fi perfect.

Sunt firme de PR excelente, am mers la multe conferinta de presa perfect organizate, eficiente, pline de informatii si intr-o atmosfera ideala. Insa altele reusesc, efectiv, sa-ti strice o zi intreaga. Hai sa facem astfel incat sa fie placut de toate partile implicate. :)

Black Friday la eMag si Flanco

Black Friday = sarbatoare made in USA cu care SUNT de acord! Cea mai “vanata” zi din an, ziua cu reduceri mari, de pana la 90% (!!) la produse, este importata in Romania de eMag si Flanco!
Ce…pacat ca salariul intra pe 1! : ))


Reducerile din campania Black Friday vor ajunge pana la 60%, in cazul multor produse electro-IT. Astfel, clientii vor putea achizitiona frigidere cu numai 500 de lei, masini de spalat cu 700 de lei, camere foto cu 150 de lei, precum si televizoare LED si 3D cu reduceri de pana la 50%. Toate ofertele vor fi facute publice vineri.

Sursa.

……..

Later edit – intre timp si-au anuntat intrarea “in hora” si cei de la Evomag.ro, PCGarage.ro si Domo.

Pentru Flo – Scheletul din dulap

Flo mi-a cerut o poezie/un poem cu rima si m-am gandit ca asa ceva ar fi…ok. :)

Am un schelet in dulap,
dar nu ii stiu inca numele.
Vorbeste cu mine din cand in cand
sa-I pot rezolva problemele.

“Alex?” ma cheama, “Da-mi o sticla de vin!”
si ca un servitor bun ce sunt;
ii spun ca o sa vin.
“Vin, Domnule? Vin nu am deloc…”
“Oh! Cum asa?”, se mira aparitia din
dulap. Are vocea veche, de harap.
“Sigur ca nu ai pivnita goala, sau… nu vrei
sa imparti?”, exclama el, fixandu-ma
cu mandibula deschisa-n gluma.

E ironic, stiu, pentru ca nici nu are
mandibula
ii lipseste partea aia, catelul o fi mancat-o,
are doar o mica caciula
ii acopera albul crestet de sluga.

“Vin nu am, Domnule.”
“Spune-mi, Alex – nu ai vin?? ce fel de casa-i asta
fara de vin de-acesta??” Si devine frustrat, scheletul
din dulap, oasele-i pacane si clantane.
“Nu, Domnule. Casa-mi nu tine vin, si nici nu va avea”,
raspund raspicat si apasat.
“Asa cum copacii din curte nu fac niciodata floare,
si-asa cum apa nu are culoare, nu am asta licoare”.

Se apleaca putin in fata si mi-e sa nu cada…
“Nu Alex? Oh Alex…ce dor mi-e de el…”
si chiar atunci oasele-i pulbere se fac.

Ca un Phoenix stiu ca maine va fi iar in dulap,
Scheletul meu cu jumatate de cap
Si la fel de sigur stiu ca maine va intreba
“Ai putin vin, a-mi da??”

Si poveste-ai toata asa, lunga viata de-as avea..