Despre prietenii – partea a 5-a(?)

…sau era a sasea!? ma rog.

In unele randuri…facem greseli. Din diferite motive, toti facem erori, toti suntem uneori neatenti la cei din jur, sau…uneori esti prea atent si tocmai atunci … nu vezi padurea de copaci. Sau copacii de padure.
Ce iti doresti cand gresesti? sa fii inteles. Sa ti se spuna…”hey! Omule! Poti avea incredere in mine! Toti o dam in bara, e o.k! De-aia sunt aici…sa te iert…sa te ascult…sa iti dau ocazia sa arati ca esti OM si SINCER!”.
Evident, daca se repeta de prea multe ori acelasi tip de eroare…e ceva aiurea.

Azi, par example, nu am fost in apele mele. Shit happens. : ) IIIINSAAAAA…am invatat enorm de multe lucruri despre cum sa ma comport, cum sa gandesc intr-un anumit moment, ce sa spun. Cred ca prin erori intelegi multe si deseori mai rapid decat prin legaturi ce merg “smoooth”, fara…valuri/dealuri. Cand gresesti si esti inteles ti se ofera ocazia sa ai o introspectie super buna, sa descoperi multe despre omul/oamenii de langa tine, sa te descoperi mai clar pe tine insati/insuti.
Cand gresesti, evoluezi. Si cand greselile iti sunt intelese, acceptate, imbratisate…nu poti decat sa stii ca nu vei repeta erorile trecute…din simplul motiv ca oamenii ce te-au inteles nu merit sa fie dezamagiti. Si e fain.

Si azi am primit de la un prieten, dupa ce m-a injurat, ahem, un mesaj incredibil de fain. Desi nu stia ce am…doar a intuit ca am ceva aiurea…si mi-a trimis un mesaj in care spunea… “Stiu ca nu esti in apele tale dar sper sa vii sa te mai destinzi cu noi”. Atat. Simplu. Dar a insemnat foarte mult ca starea mea chiar…conteaza…desi nu m-am plans nicio clipa. Nu-mi sta in fire sa o fac. :)

Si da, castigi enorm de multe daca intelegi Omul de langa tine…daca-l respecti, apreciezi…pentru ceea ce este…si daca esti deschis(a) tot timpul.

Ce…post banal! : )) eh.
Oricum, io va iubesc clasic, pe rand! Pe toti! :D

Statusul zilei

“A foolish man tells a woman to stop talking, but a wise man tells her that her mouth is extremely beautiful when her lips are closed”

:)) Mie-mi par ambele la fel de aiurea…dar na.

Si inca unu` bun rau…

“Today I bought a pie at 3,14$. I laughed…”

:)))) Foarte tareeeee! :D Ce MISTO ca mai sunt oameni cu umor pe Terra!

Miliarde de Terre

Cam atatea ar fi in Galaxia noastra, zice ei niste cercetatori eminenti. Si iminenti.

“Based on their census of those 166 solar systems with sun-like stars at their centers, only 2 percent of exoplanets will be the size of Jupiter, 6 percent the size of Neptune and 12 percent “super-Earths.” This progression led to the conclusion that 100 sun-like stars would be orbited by 23 planets sized between half of an Earth and two Earths”.

Din pacate…noi descoperim planete habitabile (ce-i drept la vreo 80 de ani lumina, ahem!), insa nu avem (inca) mijloacele de a AJUNGE acolo. Si cel mai probabil noi nu o sa mai traim cand se vor descoperi mijloacele necesare.
Damn!
Si le-am zis alor mei sa ma nasca mai tarziu! Grrrrr…

Ea este Ana, are doar trei

Ma cheama Ana si am doar trei
Stau intr-o casa doar cu ai mei.
Am ochii umflati si rani deschise
Picioare lovite si maini crucise.

Poate ca-s proasta, poate ca-s rea
poate ca nimeni nu-i din lumea mea
altfel nu stiu de ce ai mei
ma tot bat, fara temei.

As vrea sa fiu frumoasa, sa
nu fiu urata, poate c-asa
mama m-ar vrea, m-ar imbratisa
si nu ar mai da, nu m-ar lovi,
izgoni, imbranci.

Nu pot sa joc, nu pot sa sar,
nu pot sa stau, inghit amar. Nu pot
sa cant, nu pot sa rad, stau in colt
si doar tot plang.

Azi tati nu-i acasa si mami-i plecata
stau linistita in camera-mi ferecata
si ma-ntreb, cu mintea-mi de trei
ce am facut, de ma urasc ai mei.
Azi tati-i la munca si mami-i pe strada
face lucruri ce oameni mici nu
vor sa vada.
Si-mi zice “Ana, cand te faci mare,
tu-mi iei locul, pe borduri amare!”

Cand mami se-ntoarce, incerc
sa fiu cuminte, poate in noaptea-asta
cu multe rugaminte primesc mai putina
bataie, sa nu se puna vanataie
langa
vanataie.

Aud cheia-n broasca. Il simt pe el,
tati, ce vine beat crita cu ochi injectati;
aud greul bocanc, cu noroi intra-n casa,
ma fac mititica, ma bag in carcasa.
Stiu ca la mine veni-va si-ncerc
sa dispar, sa nu simt iar palma grea,
sa nu gust iar sange-amar.
Intra in camera si nu pot sa m-opresc,
in hohote plang si-ncep sa scancesc.

Ma striga pe nume, ma fac mititica,
Doamne, te rog, fa-ma sa nu mai fiu
pitica. Da-mi te rog forta, sa pot
sa traiesc, da-mi te rog viata,
sa pot sa zambesc!

Dar Domnul e orb, surd si pierdut,
tatal ma vede si urla „din cauza-ti
eu-s pierdut! Tu si cu ma-ta m-ati
`dus in ast hal, mai ia de aci, mai
na sa tot duci, ca nu te mai saturi sa
ceri, sa n-asculti!”

Si cand scap de mana-i cea grea,
alerg la usa, incerc s-o deschid,
inchisa e ea si incep sa strig, dar
glasu-mi e mort, bocancu-i e greu,
cad la pamant cu sange-n careu.

„Iarta-ma, tati!…”, apuc sa mai spun,
dar prea tarziu e. Cutitul il vad
prin nori de tutun. E ascutit si
moartea-i usoara.

Acum zambesc.
E prima oara.

Ma numesc Ana, si am avut doar trei,
trei ani pierduti, trei ani batuti
trei vieti amare, trei morti
murdare.

Romantism apus : )))

Categorie: Sensibilitatea masculina si Romantismul apus

EA: În octombrie deja miroase altfel, a depărtare, a pustiu… E iarăşi frig, e iarăşi rost de frunze arămii şi de rugină printre vii, miroase iar a must, miroase a culori, portocaliu albit de prima brumă…
EL: Ce vrei, fă, e toamnă…!

Eliberare

de strigare, stare, serenitate stupida senila,
arse arme si armate de acatiste, in
batiste bocite de babe bicisnice, nu
mai e mult pana m-ar fi macinat
starea, de strigare, stupiditatea,
senilitatea.

Ai aparut. Aparte si in arse arte, de
trepte drepte teatral si treptat te-ai
apropiat, aparte ai
dansat, te-ai
rotit langa rastignit ranit ce-am
fost.

Ai varsat prima lacrima. Crucea-mi era grea, abia de o mai puteam ducea. Si pe ea scria – „Iti meriti soarta”. Chipu`-mi ridicat lacrima-ti vazu cazand, stand pe piatra si-apoi disparand – sange pe ea picura, din ramura-mi grea.

M-ai mangaiat, marcat marunt
pe-obraz, oricand si-oriunde
nevoie am
avut.
„Multumesc, fiinta fericita,
zambinda deloc zapusita,
vie viorie!”, iti spuneam, stand
pe treapta teatrului cu trepte
drepte.

Si desi uitat voi fi, candva, maine sau peste inca un an si-o zi, randurile-aste vor poposi si vor mai sta catva langa inima ta, lacrima ta si-a mea, viata
ce sfichuieste, loveste, dar si imblanzeste,
ca o nuia.

Ce dulce Eliberarea aduce…

Bere cu fotojurnalist international

Ieri am avut ocaziunea de a sta la bere/ciocolata fierbinte vreo 6 ore cu unul dintre fotojurnalistii recunoscuti pe plan international, Dean Cox. Nice guy! Tipu` a colaborat/colaboreaza cu National Geographic, Bloomberg, Associated Press, New York Times si alte cateva necunoscute publicatii de teapa astora…

Ocazie cu care m-am jucat cu o mica camera foto Nikon D300 (DOAR 6.000 de lei le F64) si un obiectiv de vreo 4.000 de lei. Senzational.

Tipu` si-a sters insemnele Nikon de pe camera, si-a luat un strap-on vechi si jegos si uneori fotografiaza cu obiective mai “murdarele”, aparent, pentru a putea parea neprofesionist si a nu fi bagat in seama de anumite persoane ce nu ar putea fi … vesele…sa afle ca ar putea fi date la ziar.

De asemenea, foloseste vreo 4-5 carduri de cate 8Gb, pe care le schimba des. De ce? Daca fotografiaza undeva unde nu PREA este voie, face vreo 20-30 de fotografii rapid, schimba cardul, mai face cateva si daca vine gardianul si-i zice sa le stearga, mai are cateva de rezerva.

Ne-am povestit ce senzatie ai cand esti amenintat cu o mitraliera, ce batai si-a luat, de cine a mai fost amenintat. Cul.

Un gagiu super relaxat, cu umor, nascut in Germania, crescut in SUA si casatorit in Suedia. Se plimba peste tot aproape, e super o.k., o sa-i trimit si eu niste poze facute de mine intru a-mi da niste sfaturi. In the future, cine stie…o colaborare, ceva? : )

Fain sa cunosc oameni…cu adevarat interesanti, care AU ceva de zis, pot sa ofere niste sfaturi (de fotografie, jurnalism dar nu numai!) cu adevarat competente si interesante.

De asemenea am aflat de existenta GorillaPod – trepiede cu picioare flexibile ce se pot “lipi” de aproape orice, se pot “mula” pe stalpi, garduri, biciclete, ziduri sau masini, fara sa cada. Pui camera pe ele si…geniale. Si nu costa mult!

Tipu’ ne-a recomandat si niste muzici faine, straineze, astept sa ascult!

Dupa ce o sa investesc intr-un D90 (3.000 de lei), o sa-mi iau si asa ceva si ma apuc cum trebe de fotografie. Gata, nu mai sunt ucenic! :D

Va iubesc/ador pe toti! In rand, nu va inghesuiti, kkt!!!