De-al/de-ai mei

…mi s-a taiat sa port dialoguri in super contradictoriu in legatura cu felul in care este corect prieten – de-al meu sau de-ai mei.
get over it.
(este “de-ai mei” oricum. desi DOOM accepta si de-al meu :-”)
:D
.

Dupa moarte

sunt mort si tot joc cu Moartea jocul desfacerii vietii mele si imi ranjeste
si-mi spune “nu e de-ajuns sa mori doar o data in viata” ii raspund
“dupa ce atingi o limita a durerii incetezi sa simti ci te transformi te desfigurezi deci nu imi pasa de ma omori inca o data”
si moartea ridica din orbita dreapta a mirare si-mi zice “sah la nebun, nebunule”
ii explic ca nu ii apreciez umorul

ma ridic de la masa alba si rece ca marmura si ma duc la baie sa ma spal pe fata
sa mi se duca alcoolul din sangele rece dar la robinet curge doar vin
“inca o gluma proasta”
si Moartea e in spatele meu si-mi zice “vezi asa a facut si Iisus de ce nu as face si eu la fel”
si rade grotesc
ii explic ca nu ii apreciez umorul
si ma intorc mahmur la masa ca marmura rece si ma gandesc daca are sens
sa ies din sah la nebun

doare iar mama si unde esti iubire sa ma scoti din impas nu mai stiu sa mut
nu mai vad bine mama sunt rece ca masa din marmura am depasit limita durerii si incep sa ma transform
dar inca nu stiu in ce si de ce si cand se va sfarsi odata totul
pana atunci vreau sa nu mai vad negru si moartea ce ranjeste
ascutit

Cu mandrie

Stateam langa Moarte pe balcon
si peisajul ne facea sereni
incet dar cursiv
inspiram permanent
si expiram uneori.
picioarele ne erau atarnate
pe margine si le miscam precum
mimii
am impartasit o ultima gluma privind felul in care poetii se folosesc
aproape tot timpul de idiotenii vizuale lipsite de imaginatie
dar care incanta cititorii creduli si imbecili
Si inainte sa imi dau seama

C
A
D
E
A
M

Mai devreme eram alaturi de Moarte
pe balcon
si peisajul ne facea sereni
si atunci in ultimele mele secunde
pe masura ce calculam fara sa imi dau seama
distanta pana la pamant
Ne-am separat

eu am inceput sa cad in reluare
sa ma gandesc la ce faceam
la oamenii pe care ii ranesc
la lucrurile care o sa imi lipseasca

si totusi nu imi pasa.

moartea nu e o mandrie.

Ura

am gasit intr-o zi perfectiunea.
intr-un raion din Cora.
mama cu doi copii si par lung si carliontat
si ochi mari si luminosi.
bratele acoperite de vanatai
si zgarieturi
si mi-am dat seama…
intotdeauna imi dau seama…

pentru ca aici, in tara asta
a democratiei
o femeie este batuta
o data la 20 de secunde.

Dragonul Rosu. Buhu. hu.

Deci azi am fost la Dragonul Rosu nici nu stiam ca EXISTA chestia aia pana cand nu .. evident.. am fost. Ma rog, AUZISEM, dar habar n-aveam pe unde-i. E pe undeva DUPA Fundeni (ce nume potrivit pentru marginea orasului…) si ne-am trezit noi ca tre` sa facem un reportaj acolo. Chestii jurnalistice dom`le. Asa ca m-am si trezit devreme, am stat la Obor sa o astept pe o colega timp in care am fost acostat de vreo 4 tiganci cu “hauleo, da si mie un leu lu` baba! hai ca-ti ghicesc!!!”. Am incercat sa le explic ca nu cred in ghiceala si ca imi fac propriul destin si bla-bla-uri ca ma plictiseam si se uitau tulbure la mine si au plecat. Ptiu, valeu, maica. Romanii astia!

Si am aflat cu ocazia asta ca nu se mai dau bilete RATB! Pe hartie. Deci acum chiar de VREAU sa circul corect nu mai pot. Nu o sa-mi iau … chestie de-alea magnetice, pf. Niciodata!

asa. si am mers cu taxi-ul, ca tot il deconteaza firma :-” Si am ajuns si mama ce e acolo!!!! deci am intrat in magazinoHALA aia, eu eram deja siderat la vederea fetelor oamenilor si vrafuri de haine ORIBILE, chiloti “de dama” cu dungi haurii mancatz`ash si IMENSI si SHTRAMPI cu floricele (tot haurii) si chineji care nu vorbeste neyniannietno romaneshte plus muuuulti tigani. rromi. adica tigani. apa fierbinte. puii mei!

si sa vezi, cand incercam sa vorbim cu vanzatorii si le ziceam ca estem din PRESA, mama, parca brusc ma transformam intr-un barbat hidos si se strambau la mine! am zis ca…bai…poate chiar SUNT si am lasat-o pe colega. da` si la ea se strambau, deci am decis sa-i ignoram. si deci cand ne ziceau “nu, nu, nu vrem sa raspundem” noi tot intrebam, asa, ca si cum nu am auzit ca nu voiau sa comunice si pana la urma tot am smuls cate ceva…

fotografii o sa pun(em) in materialul ce va aparea soon. Pe care fotografii le-am facut asa…mascat…ca NIMENI nu voia sa fie fotografiati, mai ales MARFA lor! “nuuuuu. nu e voie sa fotografiati!!!” si in gandul meu…WTF?!?! KITSCHOSENIILE ASTEA?! de…CE!?”
oricum, am ras enorm. Si colega-mi crede ca-s snob acum. A fost dezamagita ca nu si-a gasit nimic de luat. :D Erau niste papucei de plajaaaa…muaaaa…slapi, asa, dar cu pampon roz, paiete PLUS o dunga haurie pe margini!

Am vrut sa cumpar, dar mi-au zis ca doar en-gros. Minim 6 bucati. Am ranjit si i-am zis ca revin. cand o sa urasc simultan 6 oameni.