Viitoarea denumire a astui blog :)

Dupa cum am promis, nu voi lua o decizie de unul singur ci o voi baza si pe raspunsurile voastre. Punem baza pe interactiune aciulea. Stiu ca toti sunteti ba plecati ba prea plini de mancare sa ganditi dar…astept(am) cu interes rezultatele. Poll-ul il voi lasa front page aici pana dupa Revelion si dupa aceea aleg(em). Paste fericit in continuare! :D

[polldaddy poll=2433325]

Concediul!

Azi fuse ultima mea zi de munca din acest an, joy! :D

O sa mai scriu pe blog, as promised, o sa pun si acel poll cu viitorul nume, sa iti dai cu parerea.

Deocamdata pun pe pauza intrebarea zilei, intrucat lumea pleaca prin concediu/vacante, bla-bla…nu mai avem chef de INTREBARI mai mult sau mai putin existentiale ci de…diverse alte chestiuni (facut oameni de zapada, facut animale din zapada sau alte creaturi ciudato-amuzante din…dap, tot zapada!).

Facuram si bradu`, e…rosu cu alb. Si el e verde. El bradu`. E misto si mare, manana tre` sa iau cadouri alor mei, dammit.

Acu` merg a manca si apoi sa vad ce se mai intampla pe Terra pe net.

Va iubesc pe toti pe rand!

Taciune

Spiritul meu alb a fugit de mine si s-a ingropat intr-un maldar de gunoi si de acolo a iesit tuciuriu. A incercat sa se impreuneze cu mine si m-am luptat, dar raul tot timpul infrange.

De ce dupa un timp nu mai avem incredere in filmele cu final fericit, de ce pare totul mai…neverosimil astfel?

Si acum am un spirit tuciuriu adanc infipt in coloana mea vertebrala care ma schimonoseste si ma oboseste si ma loveste ritmic peste calcaie. “Diii, haimana, DIIII”, imi striga el, spiritul cel tuciuriu, impingandu-ma spre marginea prapastiei. Iar apoi, ca intr-o gluma morbida, ma opreste la cativa centimetri de marginea haului si, razand, imi sopteste “Ho ca nu te omor…as muri si eu cu tine, neghiob ce esti!”

De ce oare prapastia ne atrage, ne striga si ne raspunde…si totusi ezitam sa ne aruncam in ea? Toti avem cumva vreun spirit tuciuriu care ne opreste sa ne eliberam de corpul asta?

Cu timpul, spiritul tuciuriu deveni negru de ura, greata, dispret si ranchiuna si isi intinse tentaculele din coloana pe piciorul drept pana aproape de fluierul piciorului. Si am inceput sa schioapat, sa ma tarasc pe strazi. Si apoi, nesatul, un alt tentacul fu aruncat spre ochi, inima si creier, si mi-am pierdut sentimentele si vazul si nu mai puteam sa simt zambetele.

O parte din mine inca lupta cu spiritul. Inca ma scarpinam, inca ma zbateam noptile si mai primeam in vise crampeie de lumina si de munti si de valuri si de amintiri cu un sarut. Si apoi ma trezeam, ma uitam in oglinda (oglinjoara cine-i cel mai negru spirit din tara?) si ma speriam si ma uram.

Dorinta oamenilor de a se oglindi – atat de egoista…si totusi atat de placuta si necesara…Cum ar fi o lume fara oglinzi, fara posibilitatea de a ne reflecta chipurile…?

…totul pana intr-o buna zi cand am decis ca nu pot trai astfel. Asa ca am luat un cleste, mi-am crestat usor ceafa si, incet, am apucat de vertebre si am inceput sa le scot, una cate una. Spiritul se zbatea, urla, tipa, dar nu ma putea opri. Dupa ce ultima bucata din coloana imi iesi din corp, cazui sleit la pamant, cu un zambet larg. Vertebrele zaceau innegrite intr-o balta de sange langa mine.

Acum nu mai pot merge, dar macar m-am regasit.

1.500 post-uri si 4.500 de comentarii

(4.475 mai exact) si fix 1.500 de post-uri.

Devine deja un FOARTE mare jurnal. Un an si ceva din existenta-mi… Regret doar ca nu m-am apucat sa scriu la acest blog de la…inceputurile blogurilor. 2005-2006, ceva de genul dar…mai bine mai tarziu decat niciodata.

Sper sa nu plictisesc mai rau decat pana in prezent.

Neah, sunt modest, stiu ca sunt adorat! :D

Dupa cum am zis, in curand o sa schimb adresa…trec pe .ro, nu inainte de a pune un poll aici cu potentialele nume. :)

Va iubesc pe toti pe rand, in ordine alfabetica!

Avatar-ul Cameron-ez vs Concertul Mihaileanu-esc

Sunt constient de faptul ca filmele sunt de ATAT de multe facturi incat nu pot fi comparate CU ADEVARAT. Cu toate acestea, avand in vedere ca reteta de baza este za same, la acest nivel POT fi si VOR FI comparate filmele europene cu cele Hollywood-iene.

Avatar – film cu buget estmat intre 250 si 500 milioane euro (studio-ul Fox nu a facut public bugetul, sunt doar estimari). Filmul este realizat 60% pe computer. Este creata o lume intreaga, o PLANETA intreaga, personaje fictive ce se misca si vorbesc si interactioneaza extrem de realist.

Filmul are un SCENARIU vai mama lui, imprevizibil precum scufundarea Titanic-ului. Jocul actorilor…aaaa….nu este, pentru ca totul este facut pe computer. Scenografia…nici ea nu este, decat pe alocuri. Sentimentele? Pai cum pana mea sa fie cand totul e facut pe computer si esti constient de acest lucru pe tot parcursul filmului?

Si cum vine treaba cu “Cel mai asteptat film al anului”?! Nu mai stiu pe unde am auzit, dar ultima oara parca 2012 era… hmmm…

Concluzia? Daca vreti sa vedeti un film cu muuuuuulte efecte speciale spectaculoase si grafica foarte cul, dar previzibil si lung, go 4 it. Daca nu…vedeti mai bine…

CONCERTUL de Mihaileanu, omu` care a facut si Train de Vie.

Acesta nu are in comun cu Avatar decat faptul ca se numeste TOT film si este turnat tot pe pelicula. Nu are insa decat un minim de efecte speciale. Undeva la 0,2%, cum avea si Train de Vie.

Scenariul filmului este original, fain, cu iz de Kusturica, cu iz de regizori rusi (Nikita?) cu fan…dosismul frantuzesc si…tiganismul romanesc. :) Umorul este spontan, bine pus in scena, pare foarte natural, foarte haotic, nebunesc.

Spre deosebire de Avatar, care se vrea SI un film care sa sensibilizeze, asta CHIAR ar putea sa stoarca niste lacrimi, impresioneaza. Exagerat si el in cel putin doua secvente (inclusiv cea finala – nu o povestesc pentru a nu strica experienta), exceleaza insa prin atmosfera atat de familiara noua, exceleaza prin jocul actorilor si regie.

Nota 4,5 pentru Avatar, nota 9 pentru Concertul. Tu alegi ce sa vezi.