Category Archives: Timp liber

(tot) Despre Skyrim

In primele doua zile, in retail (si DOAR in retail, deci exceptand vanzarile online!) s-au comercializat 3,4 milioane unitati, cu PUTIN sub best seller-ul (si mult mai cunoscutul de altfel) Modern Warfare 3.

Oblivion, predecesorul Skyrim, a reusit vanzari de doar ~660.000 de unitati in primele 2 zile.

Am gasit un review misto de tot, scris arta, pe PCWorld.com. Ei compara jocul ca atmosfera cu A Song of Ice And Fire (aka Game of Thrones), datorita politicii, universului fantasy si deciziilor complexe pe care le iau personajele, cu legenda lui Beowulf datorita atmosferei de legenda scandinava si, evident, frigului, iar peisajul il compara, foarte potrivit de altfel, cu cel din Lord of the Rings, Noua Zeelanda.

Desi mie-mi seamana si cu Carpatii, iarna. :-”

In rest, in cautare de stiri de BUSINESS si din lumea TEHNOLOGICA, pe Google News, m-am lovit constant de review-uri ale jocului de la cotidiene…micute…de genul The New York Times sau The Guardian. Asta ca sa vezi ce BUSINESS este si asta cu joculetele…si cat de in serios sunt luate si de ziarele mari din afara.

AR(cul)!

In alta dezordine de idei, in uichend am fost (pentru prima data!!) la DECATHLON, in Militari. Unde m-am intalnit cu ARCURI!
Dap, arcuri de tras cu. Sageti, de preferinta. Dar cred ca daca pui o gaina inghetata, trage si cu ea, cu…efecte…pe care inca astept sa le vad.
Asa, si arcurile costa de la vreo 200 de lei pana pe la 1.000 de lei. Ma pasioneaza! Adica vreau sa-mi cumpar un arc sa…trag cu el…la Breboo, in cartite, de exemplu. Sau la tinta, in copac. In mere. Sunt arcuri de-alea, profesioniste, misto, aratoase, facute cul. Cand o sa fiu milionar o sa-mi iau unul. Yep.

A, si pentru a imbina cele doua subiecte, nu ca asta-i cel mai cul arc EVER? :D

Skyrim face din ucisul dragonilor o ARTA

Nu stiu cum este posibil sa descriu in doar cateva cuvinte “The Elder Scrolls V: Skyrim”, este un joc care are, din ce am citit, un volum de “doar” 650 de pagini care este doar ghidul de STRATEGIE. Practic, un roman in toata regula.

Nu am jucat decat cateva ore, la rezolutie medie-high, si a reusit sa ma captiveze mai mult decat 90% din filmele vazute in existenta asta a mea mirifica.

Ieri seara ma plimbam cu personajul meu Dark Elf pe nu’sh ce munte pentru a ajunge la un templu de pe creasta unde urma sa invat sa meditez, sa imi concentrez mai bine fortele, per total sa devin mai bun, mai calm. Repet, personajul meu, nu EU.

Dar drumul in sine, urcarea celor “7000 de trepte” mi s-a parut ca si cum l-as fi parcurs eu insumi! Traseul era punctat de mai multe placi antice pe care puteai citi invataminte antice despre umanitate, viata si moarte, dragoni si legatura intre ei si oameni. Din loc in loc am intalnit pelerini care urcau si ei, care meditau alaturi de placile respective.

Urcand cele 7000 de trepte, m-a prins noaptea. Noaptea in joc. M-am oprit la marginea unei prapastii adanci si tot ce am facut, timp de 3 minute, a fost sa ma uit la cer, la constelatii, la Luna si la cea mai bestiala Aurora Boreala pe care am vazut-o VREODATA! Deci…fantastica, nu mi-a venit sa cred. Si asta, repet, la rezolutie mediu-high!

Jocul nu este unul “de omorat si de batut cu sabii si magii personaje rele” (are si partile astea, dar…) ci este, mai ales, o incursiune IN personaj, o cunoastere a lui, o dezvoltare personala a sa, alegerea dintre ce este “bine” si ce este “rau”. Alunecare in tentatie sau alungarea ei.

Skyrim este ENORM. Este frumos, este challenging, ofera recompense la tot pasul. Fie ca te opresti sa culegi o floare sau sa vanezi un vultur, fie ca iti ascuti sabia intr-un sat dintr-o vale, fie ca vrei sa prinzi pesti sau sa alergi ca nebunul cu arcul dupa o caprioara sau sa explorezi o pestera in toata regula. Practic, nu ai limite in ceea ce poti face, intr-un singur joc.

Povestea este foarte faina. Tu esti un neica…nimeni…la inceput de joc. Ba mai mult, esti un “nimeni” ce urmeaza a fi executat pentru ca ai fost prins(a) la locul nepotrivit la ora nebuna alaturi de rebeli (da, este si politica in joc!). Osandirea-ti va fi scurta insa de-asta data, intrucat intervine ceva nemaivazut de sute de ani – un dragon.

Adica cel mai misto dragon pe care l-am vazut vreodata in filme/jocuri. Dinamic, fain, puternic, chiar da senzatia de “this shit is surely gonna kill me!!”. Alergi ca nebunul/nebuna, intri in pesteri, te ascunzi, scapi doar pentru a da, peste catva timp, din nou, nas in nas cu acelasi dragon.

Faci echipa cu vreo 7-8 soldati pentru a-l omori si, dupa ce epica lupta se incheie, se intampla ceva ciudat – simti cum sufletul dragonului intra in personajul tau, absorbindu-i astfel fortele. Primesti statutul de “Dragon Born”, om cu Sange de Dragon. Practic, jocul este o cautare a sinelui, sa intelegi ce se intampla cu tine, totul intr-un Univers populat de personaje mai mult sau mai putin fantastice si normale, prins intre intrigi politice, asasinate, comercianti sau simpli zombie.

Daca faci lucruri rele, esti pedepsit de comunitatea respectiva. Cresc preturile, esti vorbit “pe la spate”, nu ti se mai canta in baruri (da! poti sa inchiriezi si barzi! poti si TU sa devi bard!) sau, pur si simplu, esti atacat imediat cum esti vazut. (normal, pe mine ma iubesc toti :D)

Deci…da. Este…genial. Atat.

Nu ma crezi pe mine? Ia de citeste aici un review “ca la carte”.

Tenis si inot

Deci ieri am jucat doua ore de mega tenis cu numitii Ana, Mircica si Sergiul. Evident, am fost cel mai bun. Dar de asta nu ma indoiam.

In primul rand a fost fun, foarte fun, si in al doilea rand am facut SPORT! Si mama, ce BINE te simti dupa 2 ore de alergat dupa mingi, de urlete si gafaituri si facut misto unu` de altu` – te ajuta si fizic dar si spiritual!

Asa caci…am decis sa ne facem habonament la INOT! Din octombrie, 12 intrari 250 de lei, la Tenix 2000 in Militari. AND iarna, cand face-se-va frig, mergea-vom la TENIS in SALA. Sublima sala de care Mircica este ATAT de indragostit.

Thank you. Stiu ca-i plin de informatie textul, da` nu voiam practic decat sa ma laud ca joc tenis cel mai bine.
Merci. Va iubesc pe toti, pe rand. In rand. Alfabetic si dezordonat. Asa. Bun. :-”

Cateva rapide

- Facebook pregateste un serviciu de muzica, in parteneriat cu cele mai mari case de discuri din lume. Nu stiu de ce dar am senzatia ca lumea de pe-acolo tot va prefera sa impartaseasca clipuri de pe platforma concurenta, YouTube…

- In (foarte curand) pleca-vom la Sibiu/Paltinisssssssssss!!!! Ajungem noaptea, ne asteapta Rona acolo, duminica si luni vom urca/merge prin Cheile Cindrel.

- Ai mei au fost prin Muntenegru, au asistat LIVE la o padure arz…anda. In Slovenia au vizitat o mega pestera unde te plimbau cu trenuletul cativa kilometri, aveau translatori si sali de CONCERTE in pestera. NOI avem pesteri dar nu suntem capabili sa le amenajam.

Noi (re)amenajam bordurile din Bucuresti.

- Am 123478123 de kile de rosii in casa. Donez rosii contra 1000 de euro pentru a merge in Peru.

- De asemenea, in continuare astept sume de bani pentru a sustine excursia. So far am o promisiune de la Baulonex care va dona 9,5% din salariul sau pentru acest scop nobil.

- Azi am de raportat un prim succes fotografic al echipei Ana&Alex! Cand o sa atingem cel putin 10 (succesuri! si succese! :D ) vom face public. Pentru ca si tu sa ne incurajezi si lauzi si sa, evident, donezi bani pentru Peru. :-”

- Am deja peste 15 ceaiuri pe birou. Si o mega cana noua. Curata. Imi place…lutul. Nu are neaparat legatura cu cana, dar imi place. E un…material…misto.

- Va iubesc pe toti, pe rand, in ordine total haotica.

Mamaia – despre fitZe, House, Cocalari, Pitipoance si Fellagio

Cand auzi de statiunea numita Mamaia…ar trebui sa te gandesti la o zona linistita, unde batranelele merg pe strada pentru o zi de relaxare la soare, poate niste namol pentru reumatism si…
dar astea le-ar gandi doar un strain care ar fi interesant ce inseamna “Mamaia”. Si i s-ar zice…well…it`s “GRANDMA“! Ahem.

Este prima oara cand am ajuns in Mamaia, sambata noaptea, in cautarea unui loc de dat din picioare/maini si alte extremitati ale corpului.
Dupa ce ne-am invartit vreo 5 ore (!) nu am gasit decat HOUSE, COCALARI si PITIPOANCE!


(sursa foto – Trombon.ro)

Nu am crezut ca EXISTA asa ceva! Este….gen….RAIUL lor! Daca nu aveai fusta scurta, scurta, SCURTA si TOCURI de 10 cm, MINIM, nu erai TRU si nu aveai ce cauta acolo!!!!
Daca nu erai roz cu freza mega…ciudata…si cu pantofi rosii de prost-gust, eventual cu burta/camasa alba descheiata, nu erai demn de…erm… cele cu fuste scurte.

Am vazut in fata hotelului Rex un specimen ATAT de FAIN de cocalar! Ochelari de soare (pentru prea densul intuneric, evident), o sticla ieftina de Fanta in mana, isi facea singur poze cu mobilul. Si-si tuguia buzele. Si incerca sa fie mega sexy. Si cul. Si ascundea sticla de Fanta, ca nah…nu era demna de Rex.

Asta sa zicem ca na, nu m-ar deranja prea rau. Insa MUZICA…muzica din TOATE locurile alea…inteleg, ok, iti place house, in regula…accept…dar de ce tre` sa fie data ATAT de TARE?! Adica…nu ai CUM sa vorbesti cu omul de langa tine! Trebuie sa URLII sa te auzi! Si in TOATA Mamaia sa nu fie un SINGUR loc unde sa se poata dansa pe ALTCEVA…decat HOUSE?! C`mooon, egalitate prin diversitate! :D

Dar da, evident, houserii nu se duc la terase/BellagioFellagio ca sa stea de VORBA! Ei nu VOR sa vorbeasca. Sau nu POT sa vorbeasca. Sau nu STIU sa vorbeasca. Una din astea. Ei se duc ca sa…auda…aceleasi…ritmuri…non-stop. Sa agatze asa cum stiu ei, sa se distreze astfel.

In ciuda a ceea ce zicea ulterior Irina despre mine, SUNT adeptul diversitatii. Dar totodata nici nu poate sa imi impuna cineva sa ma simt BINE intr-un loc de genu`…intre oameni cu care nu pot comunica NIMIC, intre fitze si figuri. M-as simti…fals. Si nu, nu cred ca asta arata ca am un EQ mai redus, ci pur si simplu…este vorba de gusturi. Oricum, pariez ca 90% dintre oamenii de acolo nu inteleg ce place celor ca mine in Vama sau la un concert rock, intre atatea “zgomote”…so…I`m cool with that.

Ca experienta a fost insa interesant, nu ma asteptam sa fie acolo ATATEA figuri. Si e bine ca am vazut cu ochii mei – vorba lui Florin – “Seeing is believing, my friend!”. House is the new Manele!

Maine si acest weekend :) (personal)

Maine va fi o zi faina. Imi voi vedea bunicii, iarasi.
Bine, acolo, in el mmmm….ombelico del mondo nu exista Internet dar daca cumva o sa mearga la un Internet Cafe sa citeasca ca ii iubesc si respect ENORM!
Si tataie, abia astept sa iti vad ladul zambet, pana la urechi!! Si sa iti ascult povestile tale cu politisti si detectivi si sa ma uit pe poze vechi!
Si mamaie, abia astept sa te iei de tataie si el sa zambeasca si sa te vad si pe tine, aparent suparata, dar de fapt zambind fericita de oaspeti si de povesti! :)

Ce fain ca sunteti!…

Scorpions la Bucuresti

Ieri am asistat la o noua bucata de istorie a muzicii rock – retragerea Scorpions, turneul de adio(s) al unei legende.

Desi nu i-am mai ascultat de aaaaaani de zile (de prin clasa a VI-a), nu mi-a fost greu sa imi amintesc versuri ale unor piese precum Send me an Angel, Wind of Change, Rock You Like a Hurricane sau When the Smoke is Going Down.

Actuala formula a Scorpions – Rudolf Schenker, Klaus Meine, Matthias Jabs, James Kottak, Paweł Mąciwoda a reusit sa faca show. Nu mi-am imaginat ca sunt ATAT de buni, live, excelenti instrumentisti. Au fost si doua momente solo – de remarcat tobosarul Kottak care a reusit sa ne tina cu ochii lipiti de el cele 10-15 minute de solo de baterie indracit.

Per total, pentru mine a fost o intoarcere in trecut, cu zambete largi si o emotie, pe undeva, pe acolo.

[youtube 5K_TaDi1aDI]