Category Archives: relatie

Despre “prietenii de unica folosinta”

Adica colegii de drum din avion/tren/autocar.

Am revazut de curand Fight Club, unde se exprima negru pe alb ideea ca toti colegii de drum din avion sunt, practic, “prieteni de unica folosinta”. Vorbesti cu ei, te simti bine, poate chiar razi. Uneori, chiar iti PLACE de ei, dar…dupa ce se termina calatoria iti iei la revedere si…salut, in mod automat, fara sa te gandesti SERIOS la faptul ca ati putea sa si iesiti la o BERE! Nu-i mai vezi niciodata. Punct.

O sa incerc sa fac altfel. Tocmai am dat add pe clasicul messenger unei tipe de am intalnit-o pe trenul dintre Bucuresti spre Sibiu care ne placu. Era interesanta. Macar pentru faptul ca stie RUSA…ea fiind, ma rog, din Rep. Moldova. Destul de smart si witty incat sa ma convinga ca NU vreau sa ramana doar “prieten de unica folosinta”. Vedem ce-o iesi.

Pacat ca unii oameni renunta atat de usor la a pastra niste legaturi care, in timp, chiar s-ar putea dovedi misto.

Oamenii vazuti ca o lista

Tot la Sibiul, in lungile-ne dialoguri, ne-am pus intrebarea “cati oameni am cunoscut de-a lungul acestei existente”.

Exceptand colegii de clasa that is, cei cu care am vorbit doar in timpului scolii generale/liceului/facultatii/master-ului, ulterior devenind necunoscuti/neinteresanti.

Evident, este al dracu’ de greu sa stau sa-i numar. Pe multi nu i-am vazut decat de cateva ori. Am, for example, numai in mobil cel putin 15 persoane care presupun ca au fost indeajuns de interesante la momentul respectiv pentru a-i trece acolo, insa, cu timpul, sa mor de mai stiu cine sunt si ce rol au avut in viata mea. Probabil nu destul de mare de i-am uitat.

En fin. De astazi voi incepe sa scriu pe o mare lista electronica oamenii de-i cunosc. Cum aflu pe cineva si port un dialog cat-de-cat misto, cand ma influenteaza in vreun fel sau altul, il/o trec pe acea lista. In paranteza, voi descrie f.f. pe scurt cine este acea persoana, cum m-am simtit in prezenta ei sau ce ganduri am avut.

Astfel, peste cativa ani, voi putea sa numar, sa vad ce fel de oameni pestriti am cunoscut, sa vad cum am evoluat/involuat, schimbari de atitudine, cu cati dintre ei am ramas amic/prieten etc. Ii voi scrie si pe cei de acum, cu care comunic frecvent.

Dialog cu luna

Azi o sa scriu o poveste. De maine mi-am tot zis ca azi o sa scriu o poveste.
… despre?
despre cum sa evaluez oprelistile.
de maine mi-am tot zis sa scriu o poveste in doi. Sa se numeasca “povestea cu noi”.

Probabil, insa, ca azi sunt mut. Decrepit sau ciufut. Scrisul noptii asteia imi pare atat de inutil incat o sa ma duc la luna, o sa-i propun o solda lunara ca sa ma lase sa-i fiu atunci si acum….copil. Probabil ca ea (luna) o sa scrie ” povestea copilului si a lunii”.

“Luna e tata. Luna e un tata inalt, cu fata ceruita, poleita de umbre si nas elinic. Luna e inalta, cu aripi joase si aspre, pleata in carlionti blonzi, voce grava dar neteda, ochi negri si bulbucati si obraz ras. Luna pluteste aerodinamic pe vals, dar paseste anevoios pe cai. E tata bun, luna”.

Asa incepe povestea. Sfarsitul inca nu i l-am scris pentru ca nu s-a terminat inca. Povestea care se scrie singura si e nebanuit de infinita. Nu stiu cum s-o cheme, dar povestea care se scrie singura isi va alege propriul nume. Cu ce drept stramb as numi-o?


Azi luna era jos si ridicol de roscovana. M-am impiedicat de ea cand alergam de frig catre autobuz.

- Iarta-ma, luna, m-am plecat scotandu-mi palaria.

- nesanatos e sa ma numesti cum nu ma striga.

Ii intind palma dreapta

- Alex ma intitulez.cu cine am onoarea?

- ….

- Permiteti-mi sa va aflu numele. Sunt cam grabit.Fug de frig. Stiti, suntem certati si ma tot urmareste. Eu nu am ce-i da. Dar cine sunteti?

- ….

- Vad ca ma tratati cu raceala. (ingenunchiez. Era rosie si plina pe asfalt. Semana cu un O in paragina.)

Oare ce are diferit un O in paragina fata de un O in neparagina? De unde stiu oare ca un O e O si nu Q? cine imi spune daca doua linii intersectate formeaza un T, sau o cruce, sau un L sau un L intors?


In intersectie statia de autobuz e goala. In intersectie a ajuns si frigul dupa mult si m-a luat in brate. In jurul nostru multe O-uri micute topaiau inerente.

- Uite, uite!, ii strig extaziat frigului. Uite, uite cat de multe!

-Craciun fericit… parca imi sopteste la ureche. Dar nu mai stiu…am amortit?…

O intrebare interesanta…

De curand am fost intrebat o chestiune care mi s-a parut super tare… Mi se pare ca aceasta intrebare trebuie adresata iubitului/iubitei (in primul rand), dar ca poate fi adresata de asemenea oricarui prieten/prietene. Ca MASOARA, intr-un fel, legatura dintre doi oameni.

Intrebarea suna ceva de genul…

“Alex, tu consideri ca as putea sa-ti spun o singura fraza care sa te faca sa te simti atat de dezamagit/distrus/praf/trist de mine sau din cauza mea, incat sa fii capabil sa vrei/sa simti sa nu ma mai vezi niciodata? Si invers, consideri ca TU ai fi capabil sa-mi spui o singura fraza care sa ma faca sa renunt total la tine?”

Intrebarea mi se pare foarte misto, specificat fiind faptul ca se adreseaza doar iubitilor/prietenilor buni, care, prin definitia relatiei lor fata de tine, nu vor dezamagi cu fraze prea ordinare/jignitoare. Daca stai sa te gandesti, este o intrebare super-super tare.

Si da, am realizat ca ea NU ar putea (prea usor) sa zica o singura fraza care sa ma faca sa imi iau campii…desi eu poate…as putea. (sorry! Told ya! :) )

Din doi, unul

Vreau sa te sfasii, musc, sa te posed. Sa te rup, s-arunc si sa te-adun. Sa te compun. Din nou cum doresc, din nou, cum te vreau si tu ma vrei.

Sa-nfig unghiile-n carnea-ti, sa-mi urle-n tine atunci cand te dobor, sa te ridic, sa te lipesc, sa-ntind. Sa fii a mea, sa tipi ca vrei, calcaiu-ti piept sa-mi fie, mana-mi acoperis pentru-al tau piept si sani.

Sa simtim peste simtire, peste permis si peste-admis, sa recompun cu mine-n tine fiind, sa ma-mpletesc in paru-ti iar smuls fior sa te creeze.

Dorinti lasciv prin vene ti se scurg, incolaciti, intinsi, cuprinsi. Vreau mult peste normal, vreau mult peste ce-am fost vreodata, vreau tintuiri si zabateri uitandu-ma de sus in jos la tine, cand Hera priveste Pamantul si pe noi.

Uda tremurand suflarea-mi mangaia-ti-va urechea stanga muscat adanc si fir de sange ceafa-mi iti va oferi. Caninu-ti rosu deveni-va alb din nou, cand pieptu-mi ti-l va sterge, eu drumuri rosii las pe-al tau curb corp, sa am ce-atinge in sarut. Vreau sa te sfasii, musc, sa te posed. Vreau sa te domin, sa ma scald in noi, sa fim doar unul desi doi.

Si-atunci, uitand de tot ce-am fost si ce vom fi, incolaciti pe veci intr-un moment adanc, vom depasi cu mult ce e permis.

Renaste-vom din nou prin noi, creand un nou tot si-un inceput.


De ce sunt necesari Oamenii, Amicii, Prietenii, Iubitii

De ce sunt buni OAMENII? Paiii…diversitate. Spirite diferite. Sa intrebi pe strada “cat e ceasul” sau “unde este magazinul/strada X”. Pentru a nu te simti singur pe Terra. Pentru a injura pe cineva necunoscut cand te calca sau te deranjeaza aglomeratia. Pentru a produce. Pentru a crea. Pentru a imbunatati. Pentru a te orienta in societate in functie de altii Pentru a alege cativa si a-ti deveni…..

AMICI. Deci, AMICII, la ce sunt buni? Pentru a te cunoaste mai bine prin intermediul lor. Pentru a te simti o.k. Pentru a da o bila/baschet/excursie/tenis si altele. Pentru a imprumuta si a le imprumuta obiecte. Pentru a (pe)trece timpul placut. Pentru a avea cu cine sa iesi. Pentru a-ti ocupa telefonul cu `n` numere. La un moment dat, mica parte din acestia iti pot deveni…

PRIETENI. La ce sunt buni PRIETENII? Pentru a face tot ceea ce faci cu amicii, dar la nivel superior. A te ajuta de ei si a-i ajuta pe ei in chestiuni de la superficial la intime. Pentru a te simti util. Pentru a avea niste umeri pe care sa stai de-i cazul. Pentru a fii acolo la orice ora din zi si noapte. Pentru a afla chestiuni foarte interesante. Pentru a calatori unde nu te-ai duce doar cu amicii. Pentru a avea cui sa-i spui “te iubesc”. Pentru a imparti foarte multe. Pentru a te simti util. Pentru a simti caldura sufleteasca. Pentru a deveni mai uman si mai sincer cu tine insuti/insati. Pentru ca unul dintre acestia poate deveni…

IUBIT/IUBITA. La ce este bun(a) IUBITUL/IUBITA? La tot ceea ce este bun PRIETENUL, dar la un nivel superior. Pentru a petrece extra-quality time cu el/ea. Pentru a faca dragoste. Pentru a calatori de mana. Pentru a te juca si mai mult. Pentru a rade si mai sincer. Pentru a simti caldura si mai mare. Pentru a avea cel mai stabil confesor. Pentru a fii 100% sincer fata de tine si fata de el/ea. Pentru a descatusa energii si calitati nebanuite. Pentru o mai buna (re)gasire a sinelui.

O relatie

De cand ai plecat, sugar draga, mi-am vopsit viata in rosu sanger ; lasai gandurile cele grele si ma dadui pe pufaiala ta dulce aromata si hepatica. Sugar draga, inca se mai aprind aripi intre noi si inca mai cetesc scrisorile noastre comuniste din timpurile alea cvasi-primavaratice…. eram tineri parca. Ma imbracai zilele trecute cu tricoul acela vechi gen cetina neagra a bradului pe care ii uitasi la mine in ladita cea veche a patului; patul nu mai este acum, facui focul acum vreo 3 ierni dar pusei sfanta tesatura la loc de cinste sa ma inchin… da, sugar bebe, inca mai pastreaza mirosul tau de vanilie rosa si zaharisita…

Sugar draga, azi noapte te-am visat in gara. Si era frig si era soare si erai in fustita ta alba cu perfectele-i cute si cu margele gri-mov si gentilica negra. Rujul roz iti contura apasat buzele scumpe si tineai mana dramatic la ureche in dreapta : pesemne iar te deranja cercelul perla. Parca zambeai molatic tie din carnetul de partid sau din alimentara dimineata pe la 5. Deunazi m-ai surprins in vizita in camasa crem de matase ( eu te-as fi dezgloit si imbracat in safire si apoi te-as fi dezgloit din nou pentru mine). Si te-am pozat la Tricodava, si te-am pozat mireasa langa Biserica Brancoveneasca si te-am pozat intr-un sarut pe nemuritorul Lipscani sau in Herastraul cel verde.

Sugar bebe, am ramas pururi al incheieturii palmei tale albe cu unghii mici si unghii sangerande… si noi am fost rosii de ani, iar ungliile tale au ramas.

Sugar draga, a ramas parfumul tau gol in camera mea. Au ramas pudra ta pe oglinda, urma pantofului cu toc de patru gros in cada si buzele tale pe geamul de la bucatarie; un fir de par langa ceasca de cafea amara si un cercel pierdut in spatele frigiderului Arctic mic.

A ramas alb si prafuit apartamentul nostru decomandat din zona Militari,de langa fabrica de lapte. Au ramas copiii chirciti in abdomenul tau plat, iubito; au ramas serile in care te iubeam si te bateam si ma acuzai ca te iubesc prea mult. Langa toaleta dezafectata vad inca ochii tai negrii si mari.

Si nu stiu care dintre noi a murit intai.

Combinare

Ma plimbam azi noapte pe strazile Bucurestiului de altadata. Si chipuri albe cu palarii isi scoteau palaria in fata mea. Erau acele chipuri albe pe care le vezi in poze alb-negru rotunde , in pozele acelea ovale incrustate pe cruci.

Coloana mi-a crescut pana la infinit, intr-o bolta pana in cimitirul din Cismigiu. Pe asfalt inca se mai vad umbrele noastre in piruetele lui Stephane Lambiel. Si nu mai exista niciunul dintre voi si toti sunteti unul, acel absent care se tot pierde printre umbre.

Incerc sa gasesc ratiunea informatiei pure. Si am aripi. Si am aripi albe si negre care mi se desprind din oase si ma ridica si ma dor ..si ma ridica…. si am aripi si ma inmultesc in doua, in trei , in sapte… si ma inmultesc pana la infinit.

Mi-au crescut aripi si nu mai am maini si capul e plumbuit si zidul e tot mai aproape. Acelasi ceva de mine ma desparte. As vrea sa rad la infinit in noapte. Am aripi cu care imbratisez esenta, iar tie ti-am daruit mainile mele….ca sa le mangai cu ele.

Am adormit pe altarul fricii pure. Am adormit ca un prunc in cortex si m-am deconectat.

E nesperat de frig aici si aripile mi s-au ingreunat. am crezut ca zbor in jos, dar zbor de-a lungul unui punct in contratimp cu mine. Am scris cu aripile si….tacere. Si nu ma prind si nu ma rastignesc de aripi si coloana. Pentru ca Eu sunt Universul. Pentru ca Eu sunt al patimei si patima nu a fost a mea.

Obsesiv pasesc in Cismigiu pe oglinzi si ma concentrez sa nu pierd firul povestii. Si ma scurg catre dreapta si nu mai am ganduri si aripile scriu fara mine. Am crescut inalt pana la cer …. ma surprinde elasticitatea centrilor mei nervosi si mi-as vomita propria chemare. Din spate vine cate un val si e noiembrie si ploaie in mare.

Daca ma arunc in spuma o sa-mi creasca coada…. voi vorbi din ce in ce mai rar de niciodata…. acum ating oglinda si e paralizata.

Eu nu ma misc. Vibrez.

Parc

Egalitatea dintre sexe este de fapt…egala si corecta?

Mda, acum cateva zile mi-a zisara o pretina cum ca nu ma port ca un gentleman. Ceea ce poate este adevarat, insa doar daca e sa luam in seama cutumele sociale infipte din anii ’40, care mie personal, mi se par cretine in societatea egalitarista in care cica vrem sa/traim azi.

Exemple de cutume pe care eu le consider vetuste:

- Un tip si o tipa ajung in fata usii casei/blocului, magazinului. Cutuma zice ca tipul trebuie sa deschida usa si sa o lase pe tipa sa intre, el inchizand usa in urma ei. Eu, daca as fi TIPA, m-as simti JIGNIT daca tipul cu care as fi ar face gestul acesta, in mod OSTENTATIV. Adica CE, eu nu am MANA sa deschid usa? Ti se pare ca sunt HANDICAPATA? Ti se pare ca nu pot sa imi folosesc MANA sa deschid o BANALA usa?

- Un tip si o tipa in autobuz. Cutuma zice ca tipul sa o “ajute” pe tipa cand coboara. Exceptand momentele in care ea se afla pe tocuri sau este in statie o mare balta pe care trebuie sa o sara, NU sunt de acord NICI cu asta! Adica…stai nitel…ea are 80 de ani, este in baston, tremura toata ca o piftie inspaimantata si nu poate CALCA singura pe sol!? Nu este un metru distanta intre treapta si sol,pe bune…

Exemplele ar putea continua. Ideea este ca unele femei MILITEAZA PENTRU EGALITATE dar de fapt…egalitatea dintre sexe sa nu fie ATAT de egala.

A nu se intelege ca TOATE cutumele vechi, de ne-au invatat ai nostri bunici si parinti sunt cretine. Par example, sunt total de acord cu cea conform careia, intr-un bar, tipul trebuie sa intre inaintea tipei, si sa-si ea el in cap un eventual proiectil daca e bataie pe-acolo…asta pentru ca noi avem tzeasta mai dura, nu de-altceva. Sunt de acord de asemenea ca tipul sa ajute, fizic, oricand este cazul, tipa – chestie de protectie.

Deci…pana la urma…care-i faza cu feminismul si egalitatea asta maica!? Ce vrea lumea!? Pf…