Chemare

Hei, tu! Te simt! In zimti asmuti senzatii si idei,
sentimente desuete si desarte, sparte in cioburi mii
ce atarna in ast inceput de iarna, pe un pridvor rece,
inghetat, dezmatat si – da – iarasi, atat de
spart.

De ce nu intri in casa? Hai sa-ti dau un ceai fierbinte
de aducere-aminte, sa te tin in brate si sa-ti spun, cuminte,
ce miros de primavara ai, si intr-o doara sa-ti spun ca esti cat
o aschioara, iar deseara sa te intinzi si sa cuprinzi bratul meu
molatec, aprins doar de
jaratec.

Dar tu stai in pridvor – in spate furtuna aduna, in fata sunt eu,
ce cant din struna. Melodia o stii oare? Atragatoare e, sau macar
acoperitoare? Si dansezi cand pe stang cand pe un drept, te intorci
si-apoi iar pleci, si revii si te tot joci, frica-ti e de ce nu stii,
si tot pleci spre
pustii.

Speranta acolo nu-i. Si stii.

Inchid usa. Eu te-astept. Bate-n ea cand o sa vii!

Intre timp, uite, ce frumos arata soarele intre frunzele ce falfaie la geam! Poate ca iarna nu va veni anul acesta, totusi.

Macabru jurnalistic

Abia acu` am prins niste 3 minute sa scriu, fusei plecat la…… o sa vezi de fapt pe SaseSimturi.ro unde! :D (reclama. pe fata!)

Ieri asteptam pe un coleg pe la Unirea, ma invarteam haotic pe acolo, mi-a picat privirea pe un stand de ziare. Evident, in prim plan (se scrie cu cratima!? Nu cred…) trona supermegaextra fituica `andicapata LIBERTATEA!

Pe prima pagina. Mare de tot. Incredibil de mare. PREA mare. (nu, nu o pereche de sani. asta nu m-ar fi socat). Deci pe prima pagina IMENS trona un….pahar.
Unul destul de…mov. Parca. Imi place movul!

Mi-am zis ca or fi lansat astia la Ikea sau pe undeva vreun…set de pahare…din…cristale…scumpe. TITLUL, obscen de mare si el ce-i drept nu m-a lasat sa visez. L-am memorat PERFECT!

“Iata paharul cu furadan din care a baut Madalina Manole!”.

…. am ramas… DOAMNE! Deci NU mi-a venit sa cred…ca in presa…poti sa pui pe prima pagina….o….asa….abominatie! (ce cuvant fain! macar atat!)

Asa. Gata. Ma duc sa…fac poze. Va iubesc! Pe toti! In randuri! Concentrice!!! :D

Ultima Invocatie

Sapte am pornit sa dansam, in cerc
In ritm sa ne miscam, sa ne rotim si invartim,
sa rupem capete, maini si picioare, ropotim
prin ape, in cercuri mici si largi,
rapid sau inchis, spargi ritm si descanti
imn.

Sase am ramas cand el s-a retras, mort in centru a
stat, pana l-am aruncat in rapa de langa.
Dansul am continuat, chemand spirite , demoni si ingeri
la sfat. “Invocare, descantare, apari Tu oare? Primeste-ne
sufletele demone si doamne, nu ne lasa sa ne stingem
peste sute de toamne! Curma-ne acum suferinta si du-ne
in nefiinta!”

Cinci stransi in cerc roteau, al Saselea pe jos ranjind zacea,
in rapa aluneca, peste Sapte trantit statea. Si mai repede si
plini de furie cinci dansau, flacari prin nari scoteau – “Acum,
ridica-ne spre slavi, vrem sa Te vedem! Coboara-ne in genune,
vrem suflete sa-Ti dam! Alunga-ne din lumea viilor, scapa-ne de
respiratie, incetosata greata alungata in prapastie si sparta!”

Si Diavolul ii asculta, suflet lua, Patru ramanea, iar gropi
in pamant facea. “Apa vie, apa moarta, vrem foc sau aripi
de jad sa trecem de Poarta! Sfanta nascatoare, iarta-ne noua
greselile Tale, caci asta facem de mii de ani, purtam povara
fiului tau, intr-o lume desarta! Rupe unul dintre noi, lasa-l
sa zaca in balta!”

Trei se imbratisau, incestuos isi sopteau, descantec stravechi,
cand ploaie izbucnea, traznete pleznea, tunete asurzea, Pamantul
sfarsea.
”Doar Trei mai suntem, din creatiile Tale! Lucifer si Dumnezeu
orb si trist! Nu ne lasa, suferinta-ne-ti placea, meritam doar linistea!
Alunga-ne in nefiinta, imparte-ne sufletele sau joaca-ne spiritele!”

Si Lucifer se indura, iar cand doar Doi ramasera, se odihnira. “Adam,
iata cum sfarsim, in foc orgie si vant, in ritm de descant!”. “Eva,
totul se roteste, totul se implineste. Moartea e doar trecere, peste milenii
vom renaste, greseli nu vom mai face!”. Sarpele privea, se rotea, limba-si asmutea
cand ea cadea.

Adam ramase singur. Pamant gol, trist, intunecat si mizer. “Ia-ma inapoi,
Doamne. Ce e mai greu decat singuratatea sa o impart cu nimeni?”. Dar dumnezeu,
mic si surd, privirea-si intorcea. “Ia-ma, Diavole! Mai bine ard in flacarile
Tale, decat singur sa stau, un infinit de vieti pierdute in vale de simtiri
si trairi!” Diavolul ranji – “Fara tine, Omule, sensul meu si al celui de Sus
nu mai este. Deci…traieste!”.

Adam se ridica. Pleca. Singur, si in ziua de azi sta prin lume si-si plange mizera singuratate.

Alb si negru

Am inceput sa visez doar alb si negru, culorile ma inspaimanta. Totul parca este prea strident. Prea evident. Fiecare zambet este ranjet, fiecare atingere este fier incins, fiecare lacrima este noroi.

Si atunci, am ales sa visez alb si negru, pentru a ma rupe de realitate. Pentru a nu vedea clar. Pentru a putea sa…visez.

Si cu toate acestea, tot timpul apare ceva vivid in inconstient. Tot timpul tresar si ma intorc cand pe o parte cand pe alta, in vis. Si simt ca o sa cad. O sa alunec din locul meu si…o sa simt caderea infinita. Prapastie fara final.

Si atunci deschid ochii si realizez unde ma aflu. Este spatiu infinit, fara de stele, fara de lumina. Este ca si cum as fi viu dar mort, intr-o celula unde timpul si spatiul nu isi mai au locul si, speriate, au fugit. Ma ating si ma simt, desi mi-as fi dorit sa fie doar un alt cosmar.

Nu mai vad alb, ci doar negru. Nu pot sa ma ridic, legile fizicii sunt si ele strambate, schimonosite. Nu pot decat sa clipesc si, in van, sa imi misc putin corpul, instinctual. Spasmic. Imi doresc atunci sa inchid ochii si sa vad lumini. Culori.

Si tot timpul adorm. Anii trecuti in bezna m-au facut sa uit lumina, culorile.

Acum, visez doar negru. Mi-e dor de zambete ranjite, atingeri incinse si lacrimi false.

In cautare de atentie…

Unii isi denumesc blogurile … “Viata ca o p*la de cal”.

Pe bune. Da, tipul care scrie pe-acolo chiar ARE talent…dar….c’moooon! CAT de multa atentie sa vrei!?

(da, poti raspunde :) )

(n-am citit decat asta, dar…cred ca si tu stii cum este!)

“E ce am vazut aseara pe Kiss TV (fara sonor), probabil cea mai proasta televiziune din istoria posibila a umanitatii: timp de 4 ore acelasi videoclip cu aceiasi protagonisti, aproape aceleasi culori, cu mici variatiuni pe aceeasi tema, aceleasi fete cu buci uleioase, repet, timp de 4 ore, acelasi negru wannabe cu codite sau dread-uri timp de 4 ore futute in care am fost asaltat de cadre suprarealiste transmise la turatie de stroboscop. Pun pariu ca era aceeasi muzica.”

Niciodata prea tarziu

Atunci cand ploua te topesti. Mana prin par iti ratacesti si te pierzi, destin uitat, printre apa ce ploua, ploua, ploua.

Atunci cand soarele-ti zambeste te pierzi in umbre. Razele te-ating in treacat si iti striga sa stai, sa te priveasca! dar stii ca-n clocot sangele-ti va bate, asa c-alergi si-n vagaune sa te pierzi.

Si cand muzica vei auzi, urechile-ti vei astupa. Nu vrei sa simti, nu vrei s-auzi, nu vrei sa tremuri iar dans trupul sa-ti strabata.

Iar dragostea-i uitat sa simti, atingere nu te-nfioara, caci vie esti dar moarta-n suflet. Si moarta fi-vei pana-n uitare vei cadea si cu un ultim zambet vei afla
cum sa razi in ploaie,
cum sa dansezi cu Soare,
cum sa-ti cante muzele
si cum atingeri sa te-nfioare.

“Niciodata nu e prea tarziu”, este doar o alta zicala atat de proasta.

Clujim

Pe scurt, ca-s la o conferinta (foarte tehnica, din pacate…)
- Vreme bestiala, soare, bla-bla, 6 grade, deci super cald. Dar noi stam la conferinta,despre CLOUD Computing, deci…o placere.
- Ieri am jucat bowling dupa INCA o conferinta, precum si biliard. A facut cinste compania Brinel, din Cluj. Am jucat, printre altii, in echipa cu CEO-ul Oracle, oficiali ai HP, Cisco sau Brinel.
- Evident, am batut.
- Am dormit la o super vila, de 3 stele, despre care o sa citesti mai multe pe SaseSimturi.ro soon enough! : )
- Mai am de vizitat o companie faimoasa din Cluj azi. Pentru un reportaj, sper eu super fain.
- Am fost intr-o ceainarie misto de tot. La fel, pe Sasesimturi.ro o sa o recomand.
- Seara/noaptea Clujul este genial. F. misto luminat. Oameni zimpatici.

Si va iubesc pe toti pe rand, tre’sa pun intrebari pe-aciulea.