Velvet violet of your corset makes me think of sex!
Intrebarea zilei – Religie II
“Te consideri religios/credincios (crestin-ortodox) cu adevarat? Si daca nu, de ce iti vei boteza/ti-ai botezat copilul?”
( Altfel spus, daca nu crezi in sistemul de valori propus de Biserica crestin-ortodoxa si in lista de pacate s.a.m.d, de ce mai alegi sa urmezi acte ca botezul si sa ii alegi automat copilului tau o religie care nu numai ca nu il va reprezenta dar poate nici pe TINE nu te reprezinta )
Raspunsul meu:
Nu ma consider un om religios. Spiritual, poate, dar este altceva. Daca o sa-mi botez viitorul plod/viitorii plozi? PAI, desi teoretic NU as vrea, simt eu ca la un moment dat TOATE rubedeniile imi vor sari in cap ca “nu este crestineste acceptabil” sa nu il botez. Ca si Iisus s-a botezat. Ca si bla-bla. Pe de alta parte insa, insusi PROCESUL botezului/datul BANILOR catre preot etc sunt…scabroase.
INSA…daca e sa gandim asa, si CASATORIA la biserica si “in fata Domnului” ar trebui desfiintata. Cand s-a maritat un prieten, recent, am vazut cum preotul s-a intors la un moment dat cu spatele si scria un SMS la mobil…va dati seama cata “credinta” si “patrundere” acolo…
Discutabil.
Gizas of da dei
Iti plac ochelarii de soare?
Mie nu. Mai ales cei de barbati. Daca nu sunt pe moaca lui Johnny Depp sau domnul Pitt…
In schimb…imi plac ochelarii de soare pe fetze de TIPE…dar si AICI am anumite reticente. Trebuie sa fie (am sesizat eu zilele astea) ochelari ROTUNZI. Eventual cu rame albe sau mai deschise la culoare. Nu prea conteaza fatza, daca-i lunguiata/rotunda etc.
A, si nu-mi plac capetele perfect rotunde. Nici la tipi.
A, tipii nu-mi plac in general. Sorry guys.
Imi place ciocolata fina cu menta. Fara ochelari.
Aurolaci in / de criza + volumul IQ-ului scazut
Azi am avut parte de doi aurolaci in metroul supra-aglomerat de dimineata. Ambii m-au impresionat. Evident, in sens negativ.
Aurolacus numero uno:
Intra, se inghesuie. Adidasi Nike rosii in picioruse, giaca albastra luata din obor cu sigla Pluma pe spate. Da din coate sa ajunga la bara din centru si incepe sa urle.
“DAAAAAAATI-MI si mie 1 leuuuuuuuuuu!!! DAAAAAAaaaaaaAAAAAAAAaaati-mi si mie un leu sa-mi iau o paiiiiiiineeeeee”
Ma uit la adidasii lui care, culmea, pareau scumpi. Cel putin 200 de lei. Smecherosi. El, destul de bine imbracat. Nu-mi dau seama daca avea gel in cap sau era doar jegos, dar oricum, tanar, apt pentru munca.
Vede ca nu primeste nimic si incepe sa urle SI MAI TARE, sa se ZBATA haotic. Lumea se sperie si se da mai la o parte.
“DAAAATI-MI UN LEU CA MOR DE FOAME!!!!! VREAU UN LEU, DATI-MI UN LEU SA-MI IAU O PAINE!!!! DE CE NU-MI DATI UN LEU!!!??!?!”
Devine SI mai agresiv, se apuca de o bara de sus si incepe sa o zgaltaie, nervos ca NIMENI nu-i da un leu, dom`le!! CUM sa nu-i dai un leu sa-si ia o paine!? “DATI-MI UN LEUUUU!!!!!!!!!!!! VREAU O PAINEEEEEEEEE!!!!!”, zice auros, crizat, aproape plangand. O baba se indura si-i da un leu.
Il ia si, fericit, se duce la usa infigand banul intr-un buzunar plin cu alti…lei.
Aurolacus numero due:
O fata pe la 14-15 ani, jegoasa RAU, putind. Se urca de la Eroilor cand, thanks God, s-a mai eliberat metroul. Se posteaza la FIX aceeasi bara, o ia in brate si incepe.
“Dati-mi si mie va rog 100 de mii de lei! Vreau 100 de mii de lei, va rogggggg!”
Raman blocat. O SUTA DE MII DE LEI!? CE FEL de aurolac mai este si asta!?
Tipa se mai zbate nitel, la fel, oamenii inmarmuriti nu fac nimic, nu-i dau “o suta de mii de lei, evident”.
Vazand ca nu functioneaza, aurolacusa simte nevoia sa EXPLICE de ce vrea 100.000.
“Vreau o suta de mii de lei ca sa pot sa iau o cola de 2 litri si un pachet de tigari pentru colegii mei de canal!!! VREAU O SUTA DE MII DE LEIII!!!!!!!!! DATI-MI O SUTA DE MII DE LEI SA IMI IAU O COLA LA DOI LITRI SI TIGARI SA DUC LA AIA DIN CANAL DE LA MINE!!!!! DE CE NU IMI DATI O SUTA DE MII DE LEI!?!??!?!!!!!!”
Si incepe SI asta sa se zbata. Sa urle, ca vrea 100.000. Eram pseudo…inmarmurit.
Ies din metrou siderat, in stanga mea un grup de adolescenti baieti urlau si ei, incercand sa atraga femele, precum animalele, prin semnale sonore puternice si rasete zgomotoase si horcait fortate.
Ai observat ca cu cat este mai scazut IQ-ul oamenilor, cu atat mai zgomotosi sunt ei?
Statusul zilei
“Live life on the edge – otherwise you take up too much space!”
Intrebarea saptamanii – Religie I
(ideea este a lu` Alex – credit to her. Se pare ca lately a devenit…religious free :) )
“Tinand cont ca Romania, desi majoritar crestin-ortodoxa, este un stat care nu impune o religie, de ce crezi ca religia este o materie obligatorie, ca la ora de religie nu se studiaza “Istoria religiilor” ci punctual cea crestin-ortodoxa? Este ceva normal sau nu?”
Raspunsul meu:
Nope, nu este normal. De fapt, nu este normal ca religia sa fie materie OBLIGATORIE ba chiar sa fie si materie de bacalaureat cum se voia. Ar fi constitutional gresit, intrucat fiecare om este liber sa creada sau nu in ceva/cineva.
De asemenea, dpdv pedagogic este mai INTERESANT sa inveti o istorie generala a tuturor religiilor, decat sa fii inchistat intr-una singura, OBLIGAT sa inghiti anumite dictonuri fara sa ai dreptul sa…protestezi intr-un fel sau altul.
Samanta
Am muscat din mar si, fara sa-i vad ochii disperati si inlacrimati, am ingurgitat o prima gura din el. L-am simtit cum se mai zbatea inca intre dinti, molari, masele, cum limba ii mangaia lacrimile ca intr-un final sa alunece pe gat si sa ajunga in stomac.
Acolo se mai zbatu putin si muri. In mana mea, jumatatea de mar ramasa inca mai pulsa, incet, din ce in ce mai incet. Ma uitai lung la el si il aruncai in gunoi cu lehamite si fara parere de rau. Inca o crima absurda, rautacioasa, anosta, atat de umana.
In mine incepu sa creasca samanta. Samanta facu o mica tulpinita, apoi o mica floare frumoasa, roza. Inauntrurile incepura sa miroasa si atunci cand vorbeam, cand strigam, cand minteam, cand urlam, cand injuram, mirosul de parfum imi insotea cuvintele. Si lumea-mi era debusolata, nu stia daca e rau sau bine, daca ce zic e frumos sau urat.
Si floarea crescu si intr-o buna zi, pe cand stateam si nutream ganduri negre, se facu fruct. Un mic mar rosu ce isi facu loc cu greu in stomac. Si cand sforaiam noaptea, marul se uita pe gatul meu si vedea intunericul de afara, imi vedea dintii galbeni si gatul negru.
Si eu imi continuam existenta fara sa stiu de ce se petrecea in mine. Si omoram copaci, si mancam animale si carne, si ucideam natura si ucideam spirite si dezamageam si aruncam cu noroi in frumos si cu pamant ingropam viata. Si cand plangeam eram egoist si cand radeam eram fals.
Arborele crestea in mine pe zi ce trecea si imi ocupa tot corpul, se intrepatrundea cu venele si cu pulsul meu, fara sa ma raneasca. Si soptea inimii si ma mangaia si incerca sa imi dea confort. Iar eu nu simteam decat ura si dezamagire si tristete.
Si am murit singur, si tarana ma facui. Si uitat pe veci am fost si lumea numele-mi nu-si amintea si nici nu o interesa.
Dar umbra arborelui pe multi adapostea si alinta. Umbra lui nu era ura mea, vantul ce trecea prin frunza-i era vioiciunea si sunetul de vioara, si iubirea.
Gizasul zilei
Placebo – Without You I`m Nothing (guitar cover)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vDmz8nTAo6E]