Oameni insistenti

Nu pot sa pricep cum nu-si dau seama unii ca pur si simplu…NU SUNT VRUTI/DORITI! Si nu inteleg de ce INSISTA.

Adica…daca suna de TREI ORI in CINCI minute si intreaba “esti liber? vrei sa iesim undeva?” si tu zici NU, de TREI ORI in cinci minute…ce nu pricepe!? Adica…de ce suna inapoi dupa o ora?! Si asta timp de ZILE intregi!?

Pot intelege ca unii pur si simplu nu au…viata. Prieteni. Familie. Nu`sh, ceva…un caine fluffy si lingau sa le umple vietile altfel triste, dar… ce vina au unii sa trebuiasca sa gaseasca tot timpul scuze sa nu se vada cu ei!? La un moment dat te-ai astepta sa isi dea seama si sa o lase mai moale!

Dar nu! Unii sufera de sindromul sunatului “bunaaaa, ce faciiiii! Ai treaba? Ah, da? Si cand termini? Nu stii nici macar estimativ? O ora…poate doua…? Si ma suni dupa aia? NU? De ce nu…? hai ca ziceam ca poate iesim la un suc… BINE, BINE, lasa ca revin eu ca vad ca esti imbufnat…”. Si culmea, REVINE!

Fuck THAT! Putin simt al penibilului…pliz…se poate? Danke!

In rest, va iubesc pe toti aleator. :)

Sindromuri…aaa… frumoase. Sau macar amuzante.

Dupa indelungi cautari, Anca a gasit cateva sindromuri frumoase/amuzante/faine. Adica…nu stiu daca pot fi numite FRUMOASE, dar… cel putin sunt foarte interesante. S-a ajuns la asta dintr-un brainstorming intens si halucinogen de cautare de nou nume pentru ast blog. Ahem:

Sinestezia reprezinta un sindrom in care persoanele afectate prezinta doua senzatii in loc de una la acelasi stimul, spre exemplu atunci cand ating un obiect pot simti gust, atunci cand privesc un numar vad o culoare, atunci cand aud un sunet vad culori, atunci cand simt un gust percep atingeri si lista poate continua combinand toate simturile pe care le avem. In general sinestezicii nu asociaza mai mult de doua perceptii pentru acelasi stimul.

(mi se pare interesant… “Cum ti se pare tabloul asta, draga?” “Hmmm…are gust de Pizza!”)

Sindromul Stendhal este numele dat unei tulburari care apare dupa admirarea unor piese frumoase de arta, si caracterizate prin anxietate, ameteli, confuzie, batai rapide ale inimii, chiar si halucinatii si lesin. Boala este asociata in special cu arta din Florenta, Italia, desi s-a manifestat prin reactii similare si la vederea altor lucrari de arta.

(“Vrei sa mergem la muzeu, draga?” “Da draga! Oriunde dar NU IN FLORENTA, te IMPLORRRR!!!”)

Sindromul Ierusalim este o forma de manie religioasa care provine din sau duce la vizitarea orasului Ierusalim. Pacientul crede ca are o misiune religioasa, si ca e de fapt reincarnarea unui sfant din Biblie. Oamenii care sufera de acest sindrom se imbraca in robe albe si tin predici pe strada.

(Asta-i ala de la Unirea, care predica in strada…)

Disfonia spasmodica este o boala neurologica care provoaca miscarea involuntara a laringelui, cauzand spasme musculare ce jeneaza discursul. In mod ciudat, bolnavii nu sunt dernajati de boala atunci cand canta, soptesc, rad sau vorbesc in rime.

(Pana zici in rime Disfonia Spasmodica cand ii intreaba medicul de ce sufera…pf…crapa)

Sindromul „Alice in Tara Minunilor” – Bolnavii cu acest sindrom vad lucrurile distorsionat, fie mult mai mici (micropsie), fie mai mari (macropsie) decat sunt in realitate.

(O sa le placa filmul lui Burton. Desi o sa-l vada ca pe ceva normal…)

Sindromul Capgras este o boala psihica in care pacientul crede ca cineva apropiat lui (in general partenerul de viata sau un membru al familiei) a fost inlocuit cu un impostor identic.

(De ce CAPGRAS?!)

Intrebare

Ce s-ar fi intamplat daca in razboaie…mai ales alea dinainte de 1900 cand nu erau avioane, radare si alte tampenii si oamenii se macelareau cot-la-cot…soldatii ar fi avut aceleasi culori la uniforme? Sau cel putin foarte similare.

Adica…la fotbal daca se intalnesc doua formatii ce au culorile echipamentelor similare, una dintre ele cedeaza si poarta echipamentul “de rezerva”, de alta culoare. In razboaie nu prea-i asa. Si atunci…cum ii recunosti tata? Inainte sa dai cu barda intrebi “cine esti! da-mi buletinul! sa te vaddddd!!!!”.

Da, asta gandeam ieri in baie. Stiu, stupid, dar ESTE o problema!! Tsk Tsk…

Distrugere de spirit. Online.

Retelele sociale castiga foarte multa popularitate si nu va mai trece deloc mult timp pana cand majoritatea dintre internauti, cu atat mai mult cei ce au bloguri, vor fi prezenti pe cel putin una dintre ele. La alegere…Feisbuc, Tuitar, HaiFaiv, Lincdin etc.

Ce se intampla odata cu asta? Devi mai cunoscut. Si ce se mai intampla? Incepi sa interactionezi cu oameni. Si ce se mai intampla? Incepi sa fii injurat, incepe sa se vorbeasca despre tine si pe alte medii, bloguri, site-uri si deseori nu prea des.

Daca mai ai si o slujba ce implica “dat” pe net, cu atat mai multe sunt sansele ca in dreptul numelui tau sa apara tot felul de articole/idei negative.

Da-ti un search dupa numele vostru pe net. Sau folositi platforme de genul SocialMention, Technocrati, TweetBeep pentru a vedea si mai clar ce/daca s-a scris despre voi, cum sunteti vazuti in deja foarte marea societate online.

E…dezamagitor cand gasesti articole negative, mai ales nedrepte despre tine. Cred ca viata pe Internet va deveni din ce in ce mai apropiata de activitatea intreprinsa in offline, lucruri pe care le faci pe Internet te vor afecta din ce in ce mai mult, reactiile “prietenilor virtuali” sau “mai putin prietenilor virtuali” vor avea efecte din ce in ce mai profunde asupra spiritului fiecaruia si in afara activitatilor online.

Pe langa faptul ca trebuie sa avem grija de imaginea/numele nostru in viata de zi cu zi, tre` sa avem grija acum si pe Internet in ce facem si sa monitorizam ce parere au oamenii despre noi in acest mediu! Gizas…

Colectionez Sindromuri