All posts by admin

Inca o nimeni

Sindromul surasului span iti spune schismatic
cum cumulul creierului iti cade cucernic
in linie, lasand livida cu limba de
moarte mana mioapa pe coapsa-ti -
departe.

Spasmodic iti salta si sanul senil, spunand
povesti apuse reginei din paduri de
vinil, vino vara in pridvor vioriu sa-mi
amintesc de-a ta aur-apusa, si de-a ta glezna
atat de supusa.

Si sexu-ti uscat se stinge treptat, searbad si
mort; miros de mutregai iti mananca minciuna
ce-ai imbracat imbecil in viata si moarte -
totuna. Acum tot trupul ti-e trudit si trage-n tarana
aspra, trecuta, moale si-ascutita.

Iliescu se retrage din Partid! Uraaaaa…Uraaaaa…

“Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a anuntat, marti, la Antena 3, ca se retrage din “toate functiile detinute in partid”, informeaza Mediafax.

Ion Iliescu are o functie onorifica in partid, cea de presedinte de onoare, dar, in aceasta calitate, este invitat permanent in structurile de conducere ale PSD.

El a precizat ca a decis ca, la varsta de 80 de ani, sa se retraga din functiile din partid.”

Uraaaaa, uraaaaaaa!!!! Iliescu si Partidu`, Iliescu si Partidu`!!!!

De ce nu ne spunem varsta

Chiar nu pricep. Este ziua unei colege, simpatica, draguta, alea-alea. A si venit cu mancare si beutura, deci e cu atat mai simpatica si draguta.

Intrebata cati ani a facut…”E, lucrurile astea nu se mai spun de la o varsta incolo! 18!”.

De … ce nu se mai spun? Adica…e ceva NORMAL sa imbatranim/avansam in varsta. Io zic ca ar trebui sa fie motiv de LAUDA! “Uite ma, am facut 38 de ani! Super tare! Deci sunt atat de ‘in varsta’ incat am invatat si vazut chestii pe care tu, asta micu`, nici nu le banuiesti!”

Inainte varsta inaintata chiar ERA motiv de mandrie, acum…fugim de adevar!(?)

Eu sunt mandru ca am 22 de ani! Si o sa fiu mandru si cand o sa fac 25! Pf. Ce oameni, dom`le…

Colegul Vali Barzoi a plecat de la Capital

Acesta va scrie de acum (chiar si chestiuni personale) pe blog-ul/site-ul de stiri Business Cover. Vali a scris timp de 4 ani si ceva pe sectiunea IT&C a cotidianului.

Ii urez succes!

“Ce ciudat, sa revin pe blog pentru a anunta o alta despartire. Dupa 4 ani si jumatate, ma despart de Capital. Pot spune cu mana pe suflet ca a fost una dintre cele mai bune perioade din viata mea. Dar si una dintre cele mai triste. Cand am venit eu, revista avea un tiraj de circa 70.000 de exemplare. Cand plec, are sub 20.000″, spune acesta pe blog-ul personal.

LATER EDIT

Un articol scris de cei sapte care au parasit Ringier/Capital. Interesting…hm.

Uitatorii peste umar

Eram in metrou, linistit, intarziam spre serviciu cu gratie si ma jucam Plants and Zombies pe iPod Taci (despre care am scris si aici) cand un Gigi cu gura plina, pe la vreo 17-18 anisori, se pune pe scaun langa mine.

Cum se aseaza, cum incepe sa se benocleze la joc. Bai, da` nu sa se uite asa, finut, cum face tot omu`, cu coada ochiului. Nu frate, ala se catzara de-a dreptul pe mine si imi molfaia la 10 centimetri de ureche! Am pus subtil mana astfel incat sa acopar juma` de ecran, poate-poate s-o prinde ca nu e vrut. Baiatu` s-a panicat putin si a inceput sa se agite, se tot rotea, se tot misca, se urca si mai mult pe mine, in timp ce manca dintr-o shaorma scarboasa, in incercarea de a vedea actiunea de o desfasuram eu cu mare (dez)interes.

M-am uitat la el, fix in ochi. “Tata, ce puii mei faci!? Te cateri pe mine, ce kkt ai!?”. Evident, astea le-am zis in gand, desi imi venea sa-i dau un cot fix in fata. Gigi se holbeaza la mine, inocent, cu gura plina, scurgandu-i-se maioneza, in secunda doi lasa privirea in jos si continua sa se benocleze la joc.

Da, recunosc, si eu ma uit peste umar uneori la ce citesc/fac oamenii, dar nu o fac tata in halu` asta! Normal, daca cineva citeste un super material in Libertatea/Click/Ciao din care ai ce invata profesional/cultural, da, este tentant sa te uiti! Dar fa-o ma cu coada ochiului!

Sper sa MOARA batut cu pastai baiatu` ala! Sa fie ucis cu cartofi! Te URASC, auzi!? Te URASC, Gigi!!!

In rest, toate bune, va iubesc pe toti pe rand. :)

Alb si negru

In camera goala plutea liniste si omul alb statea in patul alb
iar pe spatarul alb avea un prosop alb si mainile-i erau
livide,
sangele-i curgea alb prin venele invechite,
si astepta.

In camera goala plutea moartea si moartea neagra privea
negru spre gaura neagra ce odata erau ochii vii ai omului
alb.
Si moartea se apropia suierand si mancand tot in cale, pregatita
sa mai fure un suflet ce
astepta.

“In urmatoarele minute nu o sa mai fiu, si totusi, ce ciudat,
ce lucid sunt. Si viata-mi a fost lunga si tot scurta-mi pare,
ce sa mai fac acum, in ultimele-mi clipe?”
Si cana de ceai statea la capatul sau si astepta linistita,
nebauta, neatinsa.

“Si am avut tristete si-am avut fericire, si-am avut implinire
si dorinte-am tot avut. Si acum stau alb si aud cum vine Doamna
sa mai duca. Ce ciudat ca pot gandi…”,
si camera ramase linistita si singura, si praf incepu sa pluteasca,
sa se ridice, sa lancezeasca.

Oare cum sunt ultimele clipe, cand stai sa treci si n-ai ce face
decat sa astepti? Oare cum simti cand stii ca nu mai ai ce face,
cand zaci intins pe spate si-orbitele-ti sunt goale, si inima abia-ti
mai bate?
“Acum stiu cum e, si ce liniste si pace. Nu-i delir nici frica
si nici macar singuratate”.

Si omul se-ntoarse si lua cana, tremurand bau pe toata.
Se-aseza comod si-si zise “gata, sunt al tau”, si-ochii-i
inchise.

In camera alba era liniste.

Bioshock 2 – primele impresii

Am reusit sa cumpar si sa instalez Bioshock doi, dupa ceva chin ce-i drept! Primele impresii?

Mmmm…deci nu, nu o sa stau CHIAR o saptamana inchis in casa sa-l joc. Nu stiu daca e din cauza monitorului meu cel nou, care e mai…lunguiet, asa, dar se vede…ciudat parca. Pare mai…aglomerat si mai fuzzy. Dar grafica oricum conteaza prea putin la un joc care pune accent in definitiv pe poveste si atmosfera.

Si oh, da, le are. N-am jucat decat vreo 45 de minute, facui rost de o prima arma, de primele forte, prima bataie mai serioasa, alea-alea, m-am plimbat pe fundul Oceanului, took some pictures. MUZICA este in continuare unul dintre punctele forte ale jocului, este absolut…potrivita, bine punctata in locurile..aaa..cheie.

Jocul pare ceva mai dinamic decat primul, prea putina partea de explorare parca. Insa tot timpul va fi fun sa caut obiecte prin cotloane si in oameni incinerati sau curentati, sa hack za system C:/ si sa cumpar goodies-uri, pentru a-mi creste fortele!

O sa-l termin si pe-asta cel mai probabil, uneori ma sperie, deci e bine, atmosfera-i o.k. Bine, nu inseamna mare lucru ca ma sperie pe MINE, dar… still! :D

Revin! Evident! Cu amanunte pentru cei 2-3 oameni interesati de asta!