Si astfel, se lasa cortina

In soarele de martie leaganul imbratiseaza reminiscente de mine
In soarele de martie mai departe vestigiile suflarilor se pierd odata cu primul rasarit
contemplat de Soare nisipul santierelor tinere deseneaza buchiile din noi.
Nu mai vad corbii sau zmeii – au plecat odata cu masinistii tristi
au plecat alunecand pe puntile de oglinda ale curcubeelor mele umaniste
Aleg sa cad fericit in cercuri, cercuri largi si abstracte in patinoarul Primului tau rasarit.

Ti-am zis…ti-am zis de cand lumea ca in oglinzi stau incarcerate jumatati de corbi
Corbi albi si albastri si maro, corbi ce se resorb odata cu sinele si raman ciuntiti, betegi si ciungi
sunt corbi impari in curcubee
sunt corbi ce musc-avizi din Soare
sunt corbi capsati de patinoar si in oglinzi

Masinisti tristi adorm in insectar de grinzi
cu jumatati de corbi in ochi si-n ramuri de oglinzi

Iar eu… eu…
ma agat frenetic-maniac de Basmul meu
cand la poarta pleoapei bat corbi impari cu jumatati de gheare torsionate

Cand bate vantul imbratisez cortina de sare
cortina de ochi.
Cortina de stare, cortina ce tresare cand un miop
Rasare.