Totul se petrece in spatele cortinei. Pe scena- numai oameni morti. Un Dumnezeu baut regizeaza.
Piesa devine.
Se incepe cu actul IV.
1942. copil. Scena goala, iubeste gratuit. Isi apasa gura micuta de un sfarc rotund atasat unui san alb, jucaus si laptic.
1949. ultima banca prafuita a scolii primare din stanga podului. Mama e in spate, inlacrimata. Priveste calimara violeta si ar vrea sa o transforme intr-un pantec mare.
1956. degete sangerande pe corzile chitarii. Din vertebra isi arcuieste pana si canta. Afara, colinde. La geam- oachesa copila de la 9. Trupsor de labada, inocenta albastra, cu papusa inca la piept. nu iubeste gratuit.
1963. nas elinic, ochii rotunzi si verzi-aramii. Buze subtiri deseneaza o gura putin frageda care ascunde un raset suav si indobitocit. Suvite satene mangaie barbia ascutita si maxilarul incordat. Dinti aproape albi si sprancene abundente. Ia femeia cu picioarele lungi incolacite in jurul taliei lui. Langa soba o alipeste de peretele proaspat varuit. Fac dragoste pe alb.
1970. slujba anosta de cercetas convins. Se vrea hirotonisit. Respira polen din fumurile industriale.
1977. la 21.26 papusa ramane langa ceas. Un rest de tigara.
1984. picteaza traseiste imaginare si blande ca niste porumbei apocaliptici. Un Snagov la ceas de seara, in camara iarasi goala. Tacerea amara se scoala stinghera. Un ciot de oglinda ars , o paine mucegaita. Pe plita, un ceainic grav si greoi.
1991. paznic la Jilava. Tine cheile. In biblioteca poeziile lui Paunescu ard.

cortina se ridica.
1998.
2005.
2012.

De ce am scris asta? Hm.

Pentru ca. Si nu numai de-asta…