Destinul il creez chiar eu

Ai simtit vreodata ca toata lumea este a ta? Ca ai forta asupra oricui si orice, ca esti atat de fericit incat simti ca Atlas este slab fata de tine, Afrodita urata si Zeus lipsit de orice forte? Ai gandit vreodata ca poti face orice, ca esti tanar, ca esti un om energic, ca planurile tale merg toate chiar mai bine decat ti-ai propus? Te-ai simtit vreodata atat de norocos, incat simteai ca daca iesi din casa, lumea va veni la tine si-ti va oferi zambete, imbratisari si flori? Poate ai gandit de asemenea ca viitorul este ceva deja aranjat si ca tu esti fauritorul intregului destin… sau poate ai gandit ca nimeni nu te va mai insela si ca, din contra, o sa-ti faci sute de prieteni gata oricand sa-ti stea la dispozitie.

Daca da, atunci esti un om prost, naiv, si imatur.

Asa ca ma imbrac si ma duc la mare, sa rad ca un cretin, beat pe plaja cu o bere intr-o mana si cu o sticla de vin in cealalta, inconjurat de oameni arta.

Destin
Destin

3 thoughts on “Destinul il creez chiar eu”

  1. Da.da, dar si tu crezi acelasi lucru. clar. in fond singur. Ba alex, vino si scrie si tu ceva ca sa am si eu ce sa comentez ca lumea, adica ceva nou, ca astea vechi le-am comentat asa ca unele mi-au placut si am zis sa-ti zic. vezi sa nu le publici ca ma superi. le citesti, te amuzi de efortul meu si le stergi ca altfel imi distrugi reputatia.

Leave a Reply to o picătură Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>