Tag Archives: creatie

Perfect

Voiam sa ma agat de acel moment si sa nu trebuiasca sa plec,
acel ceai putin acrisor, baut incet,
acompaniat de muzica retro rock and roll;
degete incrucisate si un sarut furat
un singur pahar dar doua perechi de buze
si nicio grija pe lumea asta.

Unde este Raiul

Nu auzi vreodata cum scartaie cerul deasupra ta?
si tunetele cum zguduie pamantul
din cerdac nu auzi pasi rapizi
si presupunand ca Paradisul se afla geografic deasupra
nu ar trebui sa ne asteptam sa toarne
cu ingeri
si harpe
si mingiute albe si confuze
ca niste avioane si elicoptere
in plina bezna?

Ce ti-e si cu prostii astia…

Ba deci esti super prost, pe bune. Intr-o zi o sa-ti sune militia la usa si-o sa-ti dea amenda, atat de prost esti! Ba mai mult, o sa te bage si la puscarie. Prostule. Care esti prost.
…………..
Ba, deci esti prost, da!?
…traiti` dom` ofiter, nu-s prost! Pe bune!…
Cum nu esti ba prost!? Ti se vede pe moaca, baaaa! Mai mult, esti mincinos! Amenda 481294 de ani de parnaie! Prostule! Hai, treci in catuse-`ncoa! Prostule! Jilava scrie pe tine!
Iarta-ma dom’ politist, ca doar mi-am imaginat ca as fi destept…

Ce frumosi suntem!

Oh, ce minunati suntem, nu?
Suntem ingrozitor de straluciti.
Suntem plini de mandrie si de curcubee
atat de draguti incat devenim hidosi;
ranile proprii supureaza de frumusete
si iti vopsesti chipul cu ipocrizie

Suntem tot ce vrem sa se creada ca suntem
suntem salvatori si artisti si celebritati
suntem ego ingurgitat si mandrie inspirata
suntem propria gestatie a inlauntrurilor noastre

Suntem icoane ale invidiilor semenilor nostri
reasigurati de atentia ce ni s-a dat anii acestia
Sunt ceva ce ai nevoie si nu posezi
Ea este aproape atat de hidoasa incat aproape
ca o vreau

Dar am spus aproape
(Dar tu ai spus vreau)

Oh, suntem asa de mincinosi
incat e frumos sa te gandesti la asta.

O scrisoare

cea mai draga draga,

inca este un fluture ce respira din tine, in afara. este inca un nasture rosu ce clipeste in varful nasului de plus. inca colectionez culorile tale. In mijlocul timpului, presez scrisoarea; cu atentie speciala spre infinit. maine te voi vizita acasa. la putin timp dupa aceea, ma voi ascunde in lada patului; voi face un cuib din mici paturi. dimineata urmatoare, vom lua masa impreuna – ma voi deghiza intr-o sorbitura dulce de ceai.

aceasta va fi de fapt si partea mea preferata. cea in care ma indulcesti cu miere, honey. atunci cand iti soptesc pe gat.

sper ca aceste randuri sa te gaseasca bine:
bine zambitoare
bine tinuta
bine imbratisata
bine iubita.

bine…
bine, frumoaso.

al tau sincer

Pestilenta

mi-a tras-o in timp ce aveam ochii inchisi
si puteam sa o simt pe limba inima impresurandu-ma
mi-am contorsionat mijlocul si spatele pana mi s-a rupt coloana
si am smuls pumni de piele alba de pe spatele ei
mi-am rupt bucati din degete in timp ce sangele ne impresura
si durerea strigatelor ei era pestilentiala
ca fierea animalelor descompuse ce
renasc pe o albie secata.

De 23:39

Sentimente concrete deloc abjecte si care bat puternic spre indecente socialmente nu sunt corecte dar acceptate si indreptate pot duce departe
te-am luat de brat si te-am dus spre o tara dintre hotare unde se port razboaie puhoaie si printre gloante te-am sarutat siroaie si te-am intrebat „de ce transpiri, iubito” doar ai zambit smerit si-ai zambit placut
si-am stiut ca o sa fie greu-placut. rapusi in stanga si-n dreapta doi au cazut secerati inclestati cu rictusuri mari inghetati impleticiti si smeriti poate chiar pocaiti i-am ignorat si am plecat si eu de-acolo spre frontul cel mare unde gloante cadeau puhoaie siroaie
si tu mergeai lin, aproape ca pluteai, cand dispareai cand apareai erai naluca, oare pe duca, cand in spate cand in stanga cand era liniste si cand furtuna sau cantec de struna si gloante prin tine treceau la pamant cadeau neranita desi prihanita
ti-as pune cununa, iubito, de-as avea curaj sa-ti spun pe nume, sa rasune cat s-aude-n vazduhuri si corbi sa vina sa hranesti venina si pura sa te-nalti iara pe-un fir de vara sa nu dormi de-nseara

luna nu-i si nici stele nu-s si-ai ras cand ti-am spus si-am tacut uitand spre pamant – dar nici el nu era cadeam si alunecam spre neant si inca-ti auzeam zambetul rasul si pasul vesel ca o memorie din spate
si-n stanga si-n dreapta cei doi rapusi zambeau cu rictusi de moarte-mi spuneau „te-asteptam, oh, ce te-asteptam”

Efervescent

si tu credeai ca ma uitam prin fereastra dormitorului
fixand frunzele ce cad, umplandu-mi plamanii cu fum inecacios
dar de fapt era pe partea cealalta a strazii in descompunere
zgariindu-mi gauri de marimea unei planete in brate
cu sangele efervescent fixandu-se de pavajul gol