Poate, posibil, probabil…nu stiu…mmmaybe…MAI VORBIM

Mai nou, am observat un trend absolut imbecil printre oameni. Acela de a fi absolut nesiguri si evazivi in ceea ce vor, in ceea ce fac, parca nu ar fi stapani pe timp ABSOLUT deloc.

La banala intrebare “iesi la o bere maine, cand ai timp?” a inceput sa se raspunda cel mai des (nu numai mie, am facut niste sondaje printre oameni si multi au observat asta) cu… “Nu stiu inca, probabil” sau cu “Mai vorbim” sau cu “Poate” sau cu “mmmm….vedem…”.

Oare sa fie o chestiune cauzata de trecerea anilor? Oamenii devin din ce in ce mai nesiguri si mai “frunze-n vant” in ceea ce priveste PROPRIUL TIMP liber?? O.K., si eu muncesc 8 ore pe zi, si eu am casa, masa, familie, obligatii, facturi si Internet de platit si alte cacaturi de-astea DAR sunt capabil sa stiu ce VREAU sa fac peste o zi, doua, chiar si o saptamana, cand sunt 95% sigur ca o sa am timp liber. Sunt constient ca traiesc in societate, intr-un oras cu vreo 3 mil. de locuitori si ca sunt DEPENDENT de oameni si in special de prieteni/amici. Si ei merita timpul meu si un loc in planurile mele de scurta-medie-lunga durata.

Sunt capabil sa stiu ca VREAU sa merg la MUNTE weekendul asta, sa si SPUN asta si, culmea, sa ma tin si de cuvant!

Da, pricep ca este cateodata safe sa fii putin vag si nesigur in a promite ceva (nu o sa tai niciodata nimanui gatul daca se intampla ceva grav si nu apare la ora si data stabilita) dar de aici, pana la a arata nesiguranta in legatura cu cele mai banale si normale lucruri sociale si de socializare, in mod frecvent, este cale lunga.

Poate ca viata devine de la o anumita varsta din ce in ce mai complexa, mai imprevizibila, dar nu cred ca a raspunde din ce in ce mai des cu “poate” sau “probabil” rezolva lucrurile. Din contra. Denota nesiguranta, proasta gestionare a timpului si chiar, uneori, mai mult de atat.

Oare acesti oameni care raspund cu “poate”, desi nu au motive anume, pragmatice si practice, se vor descurca cand vor avea o familie, serviciu si doi copii pe cap?

In lumina celor scrise aici… PROBABIL ca o sa mai scriu despre asta.

Al vostru, poate,

Alex.

Travka – Indiferent

Mi-a fost ciuda in momentul in care am aflat ca cei de la Travka s-au cam despartit (merci Anca – bringer of good news! :) ) pentru ca, citez, “fiecare sa o ia pe drumuri separate”. Mi-a fost ciuda, pentru ca nu i-am vazut niciodata LIVE si cred ca ar fi fost interesant… eh, c`est la vie.

Drept pentru care am inregistrat o melodie cu al meu Fuji FinePix S5000, care de acum incolo va fi folosit doar pentru de-astea. Nikon la putere. Calitatea video&sonor lasa de dorit dar…You might just as well enjoy it. Aveti si loc de facut misto de mine, evident, ahem…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gKWWfd7i5bM]

Fotografii Nikon D40. Noul meu Nikon. :)

Acum doua zile am fost cu Alina prin Herastrau, cu scopul principal de a vorbi/plimba/relaxa si a trage niste fotografii cu my newest camera – Nikon D40.

Nu am mai fost de ceva vreme prin ast parc, preferand pentru astfel de activitati recreative Tineretului sau Parcul Carol. Exceptand manelistii si rocalarii care gasesc interesant sa bea si sa epateze in mijlocul potecii, totul a fost perfect. Ba chiar am ascultat o formatie LIVE, pe langa un gard, si am dansat nitel cu Alina…ma rog, ea a dansat, eu m-am miscat haotic si am sarit in diverse parti.

Primul meu contact cu camera a fost destul de friendly si, desi mai am mult de lucru, (nu-i asa Cristina, alias Tzeava Mica?) indraznesc sa incarc cateva fotografii si pe aceasta pagina.

Oricum, per total a fost una dintre zilele, din ce in ce mai rare ce-i drept, in care m-am simtit liber si am zambit mult si natural. (da Alina, data viitoare, sarim si gardul ala. Daca ne impusca, te bag pe tine in fata, scutul meu! :D)

Metallica Death Magnetic – review foarte subiectiv

Bun. Mi-a imprumutat un prieten din Franta, unul dintre fericitii oameni care au cumparat (deci pe BANI, da?) albumul Metallica inainte de aparitie, discutl Death Magnetic. Si le-am ascultat, de 2 ori so far…

Ce pot spune, io ca fan Metallica din clasa a cincea, la o prima auzenie, ieri seara/noapte, pe la un 1.

Este mult peste St. Anger, care este o mare laba de urs, dar mult sub Master of Puppets, care este un mare album “noroc de urs”. James si-a mai scos ceva din vocea de alta data, dar pariez ca LIVE o sa o cam dea in bara, nu`sh de-l mai tine. Pe unele bucati Kirk are niste solo-uri interesante, chiar strong, “And Justice for All Like” si cu accente, pe alocuri, de Load. Bateria lui Lars este nitel cam prea stridenta in timp ce bass-ul nu se aude strong decat pe la cateva bucati (mai ales spre inceputuri)

Reciclarea Unforgiven, in a TREIA versiune mi s-a parut si mi se pare nitel miscare de marketing, melodia nu este rea, dar…c`mon.

Ca o chestiune generala, formatia si-a “reciclat” mai multe riff-uri de pe albumele anterioare, introducandu-le, mai mult sau mai putin amestecat, in Death Magnetic.

Un review cu care sunt, in general, de acord, puteti citi aici.

Ever Eve – Bride Wears Black

O melodie mai putin cunoscuta a unei formatii de care, in Romania, s-a auzit mai putin. Ever Eve, formatie germana ce s-a infiintat in 1991, a lansat doua albume cu unul dintre cei mai tari solisti din lume, in a mea opinie. Dupa care dumnealui s-a cam sinucis si de-atunci s-a cam dus dracu` tot, devenind o formatie tehno-rock. Insa cele doua albume initiale, Seasons si Stormbirds, sunt absolut fantastice.

Ce mi se pare bestial este combinatia intre heavy si doom, treceri surprinzatoare si o voce pe care solistul si-o schimba in vreo 5 moduri, de la tzipat la raget, urlet, grohait sau “normal”.

Seasons este un album conceptual, atmosferic, melodiile curg continuu, legate de intermezzo-uri vorbite in engleza, franceza sau germana. De pe acest prim album provine si melodia The Bride Wears Black. My favourite de pe album este Winternight Depression, care insa nu se gaseste in format video. (Alin, daca o gasesti audio, pune-o tata pe blog, rupe…)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZMuIfa3qzHk]

Lansare Death Magnetic – in Fire

Cel mai recent album Metallica, Death Magnetic urmeaza a fi lansat in Romania printr-o petrecere de roacheri si new-wave-manelaro-roacheri-alcoolisti in Fire, pe un fel de 12 septembrie. Daca nu aveti un calendar, asta vine pe ziua de vinerea viitoare.

A scris MetalHead.ro. Care sef de la MetalHead.ro, este un tinerel peltic si frustrat (licenta poetica – sunt nevoie sa adaug, ulterior…cuvantul “frustrat” nefiind bine inteles, pf), dar sa lasam asta de-oparte…

Ca un addagio, albumul a fost vandut ilegal in Franta, deci, o, voi, cei care piratati desi nu este frumos…il puteti gasi probabil deja online. Lars nu s-a aratat prea deranjat de treaba asta, declarand ca este un noroc ca a fost piratat atat de tarziu. (10 zile inainte de lansarea oficiala).

Proiectul “Tzeava”

Internetul VUIESTE deja la aflarea vestii ca am LANSAT blog-ul cu si despre tzevi.

Puteti citi subiecte inedite si incitante cum ar fi: Tzeava, in viata sexuala a barbatilor ; Ce gandeste o tzeava de esapament ; Interviu cu “fata cu tzevi” sau intrebuintarea cuvantului “tzeava” in literatura si expresii.

http://tzevi.wordpress.com/

Intrand pe acest link, o noua lume se va deschide in fata ochilor d-voastra.

Dar va rog…intrati…mai este o scena langa aceasta…

Idee de blog si de bloging

In momentul in care cineva se apuca sa isi faca blog, in general are doua motive – sa se faca cunoscut, sa comunice prin intermediul blog-ului cu noi oameni si/sau vechi amici prieteni, sau sa scrie strict “pentru sufletul sau”, sa-si verse frustrarile, amarul, ideile, conceptiile si asa mai departe, sa refuleze.

In primul caz, oricine incearca sa fie interesant, sa scrie chestiuni care sa atraga atentia, sa atraga oameni, sa fie indexat o.k. in Google si asa mai departe. Nimeni nu ar vrea sa fie plictisitor.

Asa ca subsemnatul, impreuna cu (in ordine alfabetica),

Doua Tevi
Doua Tevi

Irina, Alin, Cristina, Maria si Dana, ieri, la Ceainaria Cotroceni, am venit cu o stralucita idee. Ce-ar fi sa ne apucam de un blog….BORING! Dar ATAT de plictisitor, incat sa devina AMUZANT.

Ideea geniala, despre care am ras vreo 10 minute, a fost un blog despre…TZEVI! Stiti, tevile din casa, tevile de pe strada, tevi sparte, tevi ruginite. Posturile sa fie ceva de genul… “Teava mea in fotografii – ziua 125″ ; “Teava mea si prima pata de rugina” ; “Teava ca a mea, nimeni nu are!” ; “Ce tevi s-au mai spart astazi” ; “Unde sunt cele mai necesare tevi” ; “Teava si apa calda, apa rece” ; “Concurs – trimiteti fotografii cu tevile din casa voastra, si castigati o teava noua!”.

DA, io l-as premia si i-as vizita blog-ul ZILNIC, celui ce va face cel mai PLICTISITOR blog ever. Devine amuzant, prin absurditatea lui. Bineinteles, “teava” este un subiect foarte generos si cu o multitudine de ramificatii, dar, extrapoland, s-ar putea scrie pe acelasi blog si despre “Teava si veceul” si apoi, conform Irinei, sa se faca o ramificatie despre “Colacele de la veceuri”. Si aici..pf…se poate face o RADIOGRAFIE a tuturor veceurilor publice din Bucuresti. Vizitate, TESTATE, si scris review-uri despre ele.

De exemplu…NU vizitati veceurile de pe autostrada Constanta-Bucuresti, sunt extrem de murdare. Nota 1 spre 2. (Alin stie!)

Succes si spor si NU ma injurati daca….v-am PLICTISIT cu acest post. :D

Al vostru,

Alex.

Creatie (erotic)

Picaturi de pian se lovesc, reci, pe sanul ei drept, in timp ce cu arcusul viorii el incearca sa le prinda, sa le adune, sa le miroasa, sa le guste.

Stropi de chitara sunt adunati de pe buzele-i, intr-un sarut aprig, sunet de padure, stropi de ploaie pe acoperisul unei colibe la malul marii. Geamat de tunet si inceput de simfonie cand, lasand arcusul de-oparte, el o cuprinse si, atingandu-i coastele reci cu mainile, infometat gasi cu gura intredeschisa melodia picaturilor de pian. Si o aduna, nota muzicala cu nota muzicala de pe pieptu-i dezgolit.

Cu unghiile infipte-n carnea-i cauta sa dezgroape secretele pierdute ale sirenelor, sunetele lor negre si pagane tragandu-l in neant de carne, fiori si placere.

Strigat ascutit de violoncel ii fu dat sa simta, atunci cand el, intr-ansa fiind, rupse orice ritm a oricarei melodii a oricarei simfonii. Crescendo aprinsera lumanarile placerilor, ascultand cum tobele inimilor bat din ce in ce mai repede, mai tare, mai adanc, cu fiecare acord al corpurilor impreunate, dezgolite.

Fluierul piciorului ei se incolaci, gol, pe trupul lui, parul ei ramase prins aprig in mainile sale, privirile se intalnira undeva, intre doua timpuri diferite si doua cantece de nimfe. Profund se pierdura in reverie, impletiti printre corzile ludicului si singuraticului bard, plutind si inaltandu-se inspre placerea suprema, strigandu-si dorinta intregului Univers. Explozie a simfoniei iernii, punct culminant al dezlantuirilor, se agata cu unghile de al lui spate, cu ochii inchisi si gatul intins precum o struna de chitara, daruindu-se placerii totale, sub privirile Zeilor.

Mana lui deveni piele pentru sanii goi ai ei, rasuflarea lor deveni vifor fierbinte intr-o noapte de iarna, placerea lor impreunata, misterul din privirea verde a unei femei frumoase sub lumina lunii.

Si apoi, intr-o explozie stelara de lumini si culori distrusera orice granita si, pasind apasat, tinandu-se impreunati, se regasira unu-ntr-altul printre muzica ce-o desavarsisera prin creatie

Colectionez Sindromuri