Valea Doftanei & Festivalul Cascavelei

Si plecaram cu doua masini spre numita Vale a Doftanei. Am mai fost o singura data pe-acolo, la ziua mea, prin 2007 de nu ma insel. Cand am carat casetofonul peste garduri, pe un ditai dealu`, noaptea, de placere, asa… :D

Acum ne-am cazat la doua vile diferite, cei vreo 8 oameni de furam, intru a…STA pe acolo.

Festivalul Cascavelei poate fi numit FOAAAARTE usor si Festivalul Kitsch-ului (plin de obiecte sclipitoare oribileeeee!!!), Festivalul Tuicii si Palincii sau al Carnii la Gratar. Dupa 12 noaptea, si Festivalul Oamenilor Prafi si Beti.

Noi zacuram copios de-am cantatara la chitara pe o campie, am zacut la soare (IAR sunt rosu!!!), am mancat fructe direct din copaci, o grupa dintre noi am fost pe deal a urca nitel, sa facem sport.

Am descoperit oameni super pasionati de Discworld si Terry Pratchet! Fete ce au citit TOATE cartile din serie!!! NU sunt SINGURUL, yey!!!!! :D

Intr-o echipa similara vom ataca Bucegii peste 2 saptamani, la o urcare mai serioasa. Je vais revenire cu POZEEEEEE!!!!

De ce sa NU mergi la Vila Verde ( din Valea Doftanei )

Vila Verde, parea un loc o.k. de petrecut un weekend relaxa(n)t. Desi nitel scump (100 lei/camera dubla), am zis ca wtf? Sa merem acolo!

Un prieten a sunat sa faca rezervare pentru noi, intrucat n-am avut timp sa ma ocup personal.

A facut rezervare telefonica cu numita Ioana Manole, dupa care aceasta i-a cerut si o confirmare in scris, pe mail.

Colegul a trimis ceea ce i s-a cerut. “Urmare a convorbirii telefonice doresc sa rezerv o camera dubla pentru 11-12.09.2010 la pensiunea Verde din Valea Doftanei. Pentru orice alte informatii va stau la dispozitie si la tel 0723 XXXXX Aştept confirmarea. Cu respect.”

La O ZI diferenta, deci dupa ce rezervarea era CONFIRMATA TELEFONIC si mail-ul trimis, stimata doamna Ioana Manole trimite, sec, urmatorul mesaj “Din pacate toate camerele sunt rezervate la acest moment”.

Moment in care m-am iritat si i-am trimis un mail stimabilei in care i-am explicat care sunt optiunile dansei
1. Ori ne ofera camera rezervata ori
2. Voi face publica experienta neplacuta atat in presa cat si pe blog/Facebook/Twitter si autoritatile competente.

Raspunsul dumneaei a fost:
- Trebuia sa trimitem o suma de bani in prealabil, pentru a face rezervarea. (MENTIONEZ ca in aceeasi vila, in ACEEASI perioada, mai stau inca SASE (6) prieteni de-ai mei. NICIUNUIA NU I S-A CERUT in prealabil sa trimita vreo suma de bani, garantie!!!)
- Dumneaei are cabinet de avocatura si … nu inteleg ce a vrut sa zica cu asta…(!). “CRED” ca sunt liber sa povestesc oricui experiente neplacute…nu? :D
- Sa nu o mai amenint ca voi publica asa ceva. Huh? O.k….

Urmare a acestei experiente, am gasit cazare la Pensiunea Popas mai ieftin, cu 90 lei/noapte, in aceeasi zona si fara a trimite bani in avans.

Mentionez ca am oferit sansa d-nei Ioana Manole de a nu relata experienta neplacuta, in cazul in care imi va oferi camera REZERVATA deja.

Urmeaza sa relatez experienta avuta cu Vila Verde pe toate mediile posibile, ulterior, urmare a sfatului unui amic, sa merg si catre autoritati pentru cateva controale privind functionarea acestei entitati.

Aurolaci si cersetori

Ar fi genial de s-ar face un fel de…program…de o saptamana…eventual pe un teren viran unde sa vina TOTI aurolacii/cersetorii sa se SPELE.

Pentru a-i atrage li se pot oferi chestii…gratuite…marunte…dar misto. De genul…o masa fierbinte, prosoape..sepci s.a.m.d. Nu cred ca ar fi ATAT de greu si oamenii ar VENI!
E si loc de socializare si impartasit…experiente!

Ideea am avut-o azi cand am trecut pe langa trei aurolaci si toti trei aveau trasaturi FOARTE placute! Adica…mi i-am imaginat pentru o secunda rasi tunsi frezati si spalati si aratau EXCELENT!

Pacat ca, vorba cuiva de pe Facebook, oamenii parca-s mai interesati sa salveze ANIMALE decat…pe semenii nostri.

Ironic

Intra in casa si il gasi intins in pat, infasurat in cearsafuri. Il saluta si-i zambi din mers. „Buna dimineata, iubirea mea”. El ingaima ceva, se ridica din pat si, gol pusca, se duse dupa ea.

O gasi blocata, la marginea baii. Abia aprinsese lumina si vazu.

„Ce e asta?!”, intreba, oripilata. Si vocea-i era ascutita si afara sunetele se estompara.

„Este un prezervativ, dragostea mea”, raspunse, in timp ce-i dadea cu piciorul, impingandu-l dupa frigider, ca pe un cadavru. „Vezi sa nu aluneci…este ca o coaja de banana…doar ca are un gust oribil si
este plin
de ironie…”

Colectionez Sindromuri