Nu am devenit punct. Mi-e prea….teama…cred. Punctul este prea … final…in timp ce punct si virgula prea…dificil de…intretinut. Nu, nu, sunt prea multe variabile si prea multi factori de luat in seama daca esti punct si virgula.

Acum pe bune, nu ti se pare ca cei care pun punct si virgula o fac mai mult dintr-un…snobism…intelectual, decat din necesitate?!?

Asa ca raman virgula, sa ma caute oamenii pe Internet…da, da…nici nu stii cat de des se cauta “rolul virgulei in propozitie”. Hmmm…dar ca sa ai un ROL, trebuie sa ai si o propozitie in care sa te plasezi, nu? Si odata propozitia, trebuie sa si cunosti ce trebuie sa desparti…in ce fel…unde…
…si mai este si problema construirii virgulei din penita, din stilou…
sau simplu, dintr-o tastatura.
Estetica, toti uitam asta, din pacate.

Virgula, pe vechile papirusuri, era estetica.

Oare…m-am nascut printr-un semn de exclamare? Presupun ca da, toti ne nastem asa…insa si semnul de exclamare e cu “du-te vino”…e exclamare de placere…de durere…de regret…de dorinta…Eu cred ca m-am nascut din toate.

Trebuia sa fiu o virgula fata, dar m-am nascut o virgula baiat. Mare chestie. Ce sa spun virgula se putea si mai rau virgula dar asta a fost sa fie punct

Si acum, dupa ce am decis ca voi ramane tot la statutul meu invirtocosit de virgula, ma trag nitel de coada-mi proprie si incerc sa ma indrept.
Evident, daca m-as indrepta as deveni un simplu bat…si eu nu vreau asta. Nu as avea personalitate si eu sunt dependent de personalitate.

Asa ca ma strecor din nou intr-o fraza si sper sa fie una care sa contina cuvintele “verde”, “zambet” “viata” “traire” “intens” si “sincer”.

CLASA I – Copii! Formati o fraza cu aceste cuvinte.
“Trairea este intensa atunci cand zambesti zincer (,) iar viata devine aproape imediat de-un verde proaspat si curat!”.

Bravo!! Nota 10, Gigel. Stai jos!