A fost odata ca niciodata, o printesa. Si ea nu voia sa fie printesa.
Nu sunt o printesa;
ele exista doar in povesti.
Printul meu nu este perfect
si nici nu vreau sa fie.
Nu am nevoie de sali de bal imense
si diamante sa ma simt frumoasa;
blugi si un tricou sunt tot
ce imi trebuie.
Nu vreau sa fiu inchisa
intr-un turn, ca
Rapunzel,
cand viata pulseaza
sub streasina geamurilor.
O suta de ani este prea mult
pentru Frumoasa din Padurea
Adormita, nu pot astepta
atat de mult un simplu
sarut care sa ma trezeasca
din somn de moarte.
Nu pricep cum Cenusareasa
a putut sa poarte pantofii
din sticla
fara sa simta nevoia sa ii arunce
si sa ii striveasca sub rotile
trasurii.