Conferinte lungi si inutile

Azi sunt (inca) la Ziua Comunicatiilor. Una bucata conferinta de se-ntinde pe toata ziua.

Si in afara Romaniei, acest tip de conferinte se bucura de un succes mare, sunt dese. Asta pentru ca acolo chiar se VORBESTE ceva…se pune accent pe interactiune cu publicul.

La noi, fix invers. Moderatorul, un anume mare domn Popa, la vreo 75 de ani, impune reguli draconice – 5-10 secunde intrebarea, 1 minut raspunsul. Opa! gata! A trecut timpul! La revedere, stai jos, nota 2!!!

Daca cei ce prezinta depasesc 10 minute, ii trimite in banca. Ca pe niste elevi obraznici.

Iar cei care prezinta, cu mici exceptii….zic doar de bine…despre firma lor…fara sa fie cat-de-cat impartiali si sa prezinte si lucruri negative/despre concurenta/cifre.

Useless. Oamenii se aduna aici ca sa manance gratis, sa bea gratis, sa socializeze intrei ei si a se (mai) da mari nitel.

Am zis.

E doar o chestiune de viziune

Sugar scumpa, au trecut cateva primaveri de cand nu te-am mai vazut stand asa, lungita si alba si draga mie. Parca esti mai cuminte si parca mirosi putin altfel, sugar draga.

Mai tii minte cand stateai pe iarba si zambeai la luna si la soare, ore intregi, cand clipa nu moare? Si cand fluierai in dorul lelii si cantai la cine stie ce frunza sau ram sau fir? Sugar draga, si cum te apostrofam mieros cand tu voiai sa zburdam pe campii intinse precum misticii Eva a lui Adam si Adam al Evei.

Sugar scumpa, am purtat razboaie impreuna si am adus victorii pe fiecare pata de corp gol si plin, si cum imi tremurai cand eram si erai! Mai tii minte?

Sugar mea, si cum stateam cu oameni si radeam cu ei si cum ei zambeau cu noi si imbratisati aveam planuri mari. Mari cat iubirea. Ba nu.
Mai mari. Mai stii?

Sugar draga se ridica incet.

Nu. Dar, scumpul meu, tin minte cum ocoleai pe strada cand ma tarai dupa tine gropane si kilogramele de guma si de flegme iti picurau pe asfalt.

Si apoi cum te auzeam gafaind in camera cu cate una si cum
cand intram te vedeam ranjind si masturbandu-te imbecil in fata ei.

Si figura ta schimonosita si socata cand te vedeam prin crapatura usii ce urma sa se tranteasca.

Si iarba nu era iarba, scumpul meu, erau mormane de namol
si noroi
si gunoi
adunate la subsolul blocului tau infect din cartierul
mestecat de lumini stinse.

Si zburdatul tau, scumpul meu, era tareala prin care ma chinuiai in viata ta mica si fara sens consumata intre curve si discoteca si amante si dubiosi cu naravuri indoielnice.

Caci da, scumpul meu, asa-ti erau prietenii. Si rasul mi-era de teama ca te-ai imbata si m-ai lovi. Si zambetul lor de drogati era doar ca sa poata sa isi mai bage-n vene si sa urle
dupa ajutor, pastrandu-si idioata
mandrie de masculi.

Sugar draga…dar…

Exact. Nu mi-ai dat niciun dar. Niciodata.

La revedere.

Plezni din degete si el disparu.

Afara, cartierul negru isi molfaia linistit luminile lipsa. O molie se lipi de acolo unde candva era un bec.

Striga licuriciul care insa intarzia sa vina.

Pacman

Nu-mi zice ca nu ai auzit de PacMan.

Mi se pare incredibil ca mai multi colegi de-ai mei nu au auzit de pacman. Pe bune.

Adica…alaturi de TETRIS….este … TATAL jocurilor video.

Si…ei nu au auzit.

Gizas. Uooooo….keyyyy….

Poruncile mele catre TINE!

Fii alaturi de cei pe care chiar ii pretuiesti. Si nu la bine…sau nu neaparat la bine, cat la cel mai greu. E o chestie…faina si care trebuie sa vina natural. Daca nu vine natural…sau nu vine deloc, pune-ti niste intrebari.

Zambeste. Prea/foarte rari oamenii care merg pe strada si zambesc, salta, rad, SIMT.

Si da…SIMTE. Fa orice, dar…fa pentru a simti. ORICE. Orice sentiment cu ADEVARAT simtit este…bun.

Joaca-te. Dar invata si ce este seriozitatea, cand este cazul.

Citeste, vezi filme, mergi la teatru…socializeaza cu OAMENI CULTI/INTELIGENTI. Altfel…nu vei evolua si nu-ti vei atinge adevaratul potential care este in tine.

Incepe proiecte. Propune-ti lucruri pentru tine dar si pentru altii. Comunica-le.

Nu iti uita trecutul. Imbratiseaza-l. Invata din el, nu-l nega si nu incerca sa il uiti. Accepta-l. Traieste-l chiar. Simte-l. Ia doar ce este bun din el dar nu ignora raul. Este parte din tine, oricat ti-ar placea sau nu.

Infrunta greul si ranjeste-i in fata. Invinge-l prin bun si prin bine.

Fii sincer(a), genuin(a). Nu te minti. Nu incerca sa pari ceea ce nu esti, nu incerca sa faci ceea ce nu simti. In proces…nu incalca dorintele curate si sincere ale celor din jur!

Atinge, respira, acopera, impresoara, cuprinde, imbratiseaza, colinda, uite-te, experimenteaza…evolueaza. Priveste.

E atat de simplu…

Plangi. Da, plangi. De ce sa nu plangi? E bine sa plangi. Toti o facem, nu e o rusine. Din contra. E poate cel mai sincer si pur lucru.

Nu-ti uita prietenii niciodata. Nu ii alunga. De vor alege ei sa plece…tu vei ramane in loc si macar vei stii ca nu le-ai gresit nimic. Poate doar nu … te-au meritat sau nu v-ati potrivit, intr-un final. Dar vei merge cu fruntea sus pe strada, zambind in continuare.

Cauta si linistea uneori. Dar si zarva si multimea. Imbina-le. Nu e usor de gasit echilibrul, in nimic. Nu inclina insa doar pe o parte.

Fa gesturi naturale, fa cadouri mici si sincere, cumpara orice mic lucru celor apropiati prin care sa le arati ca tii la ei. Vor aprecia. Spune-le ca ti-a fost dor de ei. Vor realiza, poate, ca si lor le-a fost de tine.

Cand gresesti, accepta acest lucru. Ai curajul raspunderii. Un simplu “am gresit” valoreaza uneori foarte mult.

Miroase, sari, canta, danseaza, fluiera vesel, alearga, fii zanatic(a).

Nu-i asa ca daca astea s-ar implini, ai iubi pe toti? Pe rand? :) Incepand cu TINE?

The place to be – Breboo

Tata mi-a trimis pe mail niste poze cu casa lor de la Breboo, de langa Campina. Am extras doar patru, restul fiind close-up-uri cu flori, de mare relevanta. Si cu o pisica. Close-up cu mutra pisicii. Super fascinant. DAR, arata f. bine situatiunea odata cu venirea verii. :)

Organizam si peregrinaje, contra cost, in zona! :D Si tata vrea sa faca si teren de volei in spate + pizzerie la cuptor cu lemne. Si…altele. Yawn. :)