Sugar scumpa, au trecut cateva primaveri de cand nu te-am mai vazut stand asa, lungita si alba si draga mie. Parca esti mai cuminte si parca mirosi putin altfel, sugar draga.
Mai tii minte cand stateai pe iarba si zambeai la luna si la soare, ore intregi, cand clipa nu moare? Si cand fluierai in dorul lelii si cantai la cine stie ce frunza sau ram sau fir? Sugar draga, si cum te apostrofam mieros cand tu voiai sa zburdam pe campii intinse precum misticii Eva a lui Adam si Adam al Evei.
Sugar scumpa, am purtat razboaie impreuna si am adus victorii pe fiecare pata de corp gol si plin, si cum imi tremurai cand eram si erai! Mai tii minte?
Sugar mea, si cum stateam cu oameni si radeam cu ei si cum ei zambeau cu noi si imbratisati aveam planuri mari. Mari cat iubirea. Ba nu.
Mai mari. Mai stii?
Sugar draga se ridica incet.
Nu. Dar, scumpul meu, tin minte cum ocoleai pe strada cand ma tarai dupa tine gropane si kilogramele de guma si de flegme iti picurau pe asfalt.
Si apoi cum te auzeam gafaind in camera cu cate una si cum
cand intram te vedeam ranjind si masturbandu-te imbecil in fata ei.
Si figura ta schimonosita si socata cand te vedeam prin crapatura usii ce urma sa se tranteasca.
Si iarba nu era iarba, scumpul meu, erau mormane de namol
si noroi
si gunoi
adunate la subsolul blocului tau infect din cartierul
mestecat de lumini stinse.
Si zburdatul tau, scumpul meu, era tareala prin care ma chinuiai in viata ta mica si fara sens consumata intre curve si discoteca si amante si dubiosi cu naravuri indoielnice.
Caci da, scumpul meu, asa-ti erau prietenii. Si rasul mi-era de teama ca te-ai imbata si m-ai lovi. Si zambetul lor de drogati era doar ca sa poata sa isi mai bage-n vene si sa urle
dupa ajutor, pastrandu-si idioata
mandrie de masculi.
Sugar draga…dar…
Exact. Nu mi-ai dat niciun dar. Niciodata.
La revedere.
Plezni din degete si el disparu.
Afara, cartierul negru isi molfaia linistit luminile lipsa. O molie se lipi de acolo unde candva era un bec.
Striga licuriciul care insa intarzia sa vina.