Ieri si azi (personal)

Ieri mi-am luat o lectie de viata care m-a facut sa-mi dau seama ce…vulnerabil sunt. Mi-a placut foarte mult, intr-un final, acea lectie, dupa ce initial am fost…UGH like. Mi-a reliefat limitarile de intelegere si de inteligenta emotionala pe care le am. Foarrrrte tare!

Azi mi-am luat o lectie de jurnalism de la colegul Adrian Seceleanu de la Ziarul Financiar, lectie pentru care ii multumesc si pe care o voi aplica si in viitor.

Tot azi am capatat o lectie de omenie, intelegere si profesionalism de la seful meu direct, Mihai Musatoiu. Caruia oricum ii multumesc constant deci… :)

Toate trei experientele, percepute cum trebuie…chiar ma vor face sa privesc usor diferit/din noi unghiuri personalitatea mea/atitudinea mea, pe plan personal si profesional.

Jurnalul National si “profesionalismul” sau “cum se face presa in Romania”

Se ia o stire din DailyBusiness.ro unde se anunta, pe surse, o noua runda de disponibilizari la Jurnalul National.

Stirea este sigura, intrucat…na…lucrez la DailyBusiness.ro si stiu sursele folosite (foarte sigure:) ).

Un jurnalist “de geniu” de la Jurnalul National scrie o dezmintire la aceasta stire. Lucru corect si normal. FELUL in care scrie acest material insa, lasa MULT de dorit si arata din nou, sadly, adevarata valoare a presei din Romania.

Trecand peste greseala gramaticala inacceptabila, nu inteleg de ce colega mea este atacata in mod DIRECT, batjocorita si facuta aproape “centurista”. Ce relevanta are orasul de unde provine ea?!? Ar cam intra la calomnie dracia aia…dar, evident, presa este “libera” sa scrie orice tampenii.

Comentariile acide si contra materialului le puteti citi chiar aici. Cat o sa-l mai tina pe site, probabil ca o sa-l scoata…corect ar fi chiar sa isi ceara scuze dar…pf. Slabe sperante.


UPDATE

Pe Facebook oamenii judeca.

Desertaciune (?!)

Spirit alb (desertaciune) de carbune, prea aruncat
in lume
Printre oameni de-ocolit, tot de ei chiar prea
hulit
Fapte rele deochiate, fapte bune spulberate
se prea poate,
Caci nascut esti din pacate, ca si mine, ca si…
toate.


Si atunci, stai asa ca bou` si te intrebi…daca “desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune”…de ce i se zice atunci “spirit alb”?!

Hm. Ah, stiu! Pentru ca eu…ca si TINE…nu-i asa? suntem…desertaciune! Deci ceea ce eu scriu este egal cu zero. Multime vida. Nada. Nothing. Pot scrie orice, oricum, (ca) tot nu conteaza.

Quod erat demonstrandum.

Unii oameni zic o tampenie considerata ulterior ca fiind “opera artistica”, “cugetare profunda”, “de un lirism extraordinar” si apoi este excesiv de analizata si intoarsa pe toate fetele, fara sa (se) realizeze ca de fapt este ceva atat de…banal.

Insa, nu-i asa?…”FERICITI CEI SARACI CU DUHUL”!(??)

Pf.

Tu vrei sa?…

Vreau sa cunosc. Cat mai mult. I really do! Si vreau ca tot ce…aflu…nou…sa filtrez si sa disociez prin “bine” si “rau”. Si ceea ce este, abstract definit si destul de vag, “bine”, sa si pun in aplicare.

Vreau sa rad. Si sa fac si pe altii sa zambeasca. Indiferent daca sunt sanse ca pe acea persoana pe care o fac sa zambeasca sa nu o mai vad niciodata…nu conteaza. Important este ca am facut un bine…am relaxat un om chiar si pentru cateva secunde. Ma incarc de energii pozitive.

Vreau sa…experimentez. Pe mine, (si) prin altii. Sa ma aflu din prisma oamenilor si sa ii aflu pe ei. Sa le comunic ceea ce gandesc despre ei, cat mai deschis si sincer.

Vreau sa fiu continuu conectat emotional la cativa oameni importanti mie. Chiar daca nu sunt prezenti fizic langa mine in anumite momente, sa ii pot…simti. Sa le intuiesc starile de spirit. Imi consuma parte din energie, dar pot astfel dovedi acelora cat de importanti sunt pentru mine si, la randu-le, sa le ofer oportunitatea de a se apropia si ei de mine.

Vreau sa creez. Sa scriu, sa cant…chiar si sa pictez! Hihi. Sa fotografiez, sa dansez.

Vreau sa fiu din ce in ce mai deschis. Si imi iese. Si cei apropiati sa inteleaga acest fapt si sa fie relaxati alaturi de mine. Sa stie ca orice intrebare mi-ar pune, orice problema ar avea, pot cauta sprijin in mine. Si deseori pot si oferi sfaturi/ajutor…cartofi, patlagele, morcovi.

Vreau sa fiu spontan. Sa fac chestii…altfel, cand imi vine, cum imi vine. Si prin asta sa ma conectez la copilul din mine, la partea primordiala si spirituala a mea.

Si sa protejez si sa fiu protejat, de ce nu? :) E ceva atat de natural si prea multi isi neaga latura asta.

Ar fi fain sa apreciez si sa fiu apreciat. De oameni…interesanti…altfel…deschisi…care se joaca…deosebiti. Si ar fi fain sa simt si sa fiu simtit la randu-mi!

TU…ce vrei sa?…