Hai sa ne jucam cu mainile intr-o zi de primavara
si ca inainte, sa simti fiori pe gene,
hai sa clipim in fire de iarba la apus de soare
si sa razi zambit spre norul cel ca o vioara.
Hai sa te pierd in brate sub salcia cea vie,
ce apa bea prin frunzele-i plecate, hai
sa ma strangi de piept sa-ti regasesc suflarea
si mana tremuranda sa-ti acopere uitarea.
“Ce film prost, pf! Uite pe ce am dat banii…sa ascult poeme eminesciene de amor jalnic si pierdut, intr-un cinematograf infect. Si boul ala din fata mea, care vrea sa i-o traga vacii din dreapta si crede ca daca a adus-o la o siroposenie de genul asta, gata, o sa aiba acces intre cracii ei grasani!
Ca sa nu zic de baba care isi molfaie in stanga mea tineretea in niste seminte de floarea soarelui si viseaza la ‘Prince Charming-ul’ ei pierdut pe la 16 ani, cand inca avea sanse sa schimbe ceva din mizera-i viata!
Si naivii aia doi de pe ecran…care viseaza la…naiba stie ce! Lumea-i proasta!”
Se ridica de pe scaunul gaunos, galben bolnav si iesi din cinematograf. Isi puse haina pe ea, vantul era taios si, cu capul in pamant, parul lasat sa curga, se indrepta spre casa.
Singura.
Deschise usa cu cheia ruginita. Il gasi pe el sorbind dintr-o bere si uitandu-se la o emisiune de mana a treia. Rufele murdare zaceau in coltul camerei, un gandac escalada marginea chiuvetei. Fara sa zica nimic, strivi gandacul si-l arunca langa gunoiul plin. Plin de stari.
Noaptea isi puse halatul pe ea si si-o trase cu ala. Sec si scurt. Apoi inchisera ochii pe patul rupt. De vechi.
Dimineata duse gunoiul plin de stari si-l arunca. Golit, il puse peste gandacul ce zacea cu picioarele incrucisate in sus.
Gata, o noua zi incepe! Cate oportunitati, cate vise, cate dorinte si realizari!…
Iesi din camera. O incuie cu cheia ruginita. In spatele usii, gunoiul gol de stari primi niste resturi de mancare.
imi place asta
kkt. mi-a ramas cea care ii pasa . sper sa dispara acu! pt vecie!