Uitatorii peste umar

Eram in metrou, linistit, intarziam spre serviciu cu gratie si ma jucam Plants and Zombies pe iPod Taci (despre care am scris si aici) cand un Gigi cu gura plina, pe la vreo 17-18 anisori, se pune pe scaun langa mine.

Cum se aseaza, cum incepe sa se benocleze la joc. Bai, da` nu sa se uite asa, finut, cum face tot omu`, cu coada ochiului. Nu frate, ala se catzara de-a dreptul pe mine si imi molfaia la 10 centimetri de ureche! Am pus subtil mana astfel incat sa acopar juma` de ecran, poate-poate s-o prinde ca nu e vrut. Baiatu` s-a panicat putin si a inceput sa se agite, se tot rotea, se tot misca, se urca si mai mult pe mine, in timp ce manca dintr-o shaorma scarboasa, in incercarea de a vedea actiunea de o desfasuram eu cu mare (dez)interes.

M-am uitat la el, fix in ochi. “Tata, ce puii mei faci!? Te cateri pe mine, ce kkt ai!?”. Evident, astea le-am zis in gand, desi imi venea sa-i dau un cot fix in fata. Gigi se holbeaza la mine, inocent, cu gura plina, scurgandu-i-se maioneza, in secunda doi lasa privirea in jos si continua sa se benocleze la joc.

Da, recunosc, si eu ma uit peste umar uneori la ce citesc/fac oamenii, dar nu o fac tata in halu` asta! Normal, daca cineva citeste un super material in Libertatea/Click/Ciao din care ai ce invata profesional/cultural, da, este tentant sa te uiti! Dar fa-o ma cu coada ochiului!

Sper sa MOARA batut cu pastai baiatu` ala! Sa fie ucis cu cartofi! Te URASC, auzi!? Te URASC, Gigi!!!

In rest, toate bune, va iubesc pe toti pe rand. :)

Alb si negru

In camera goala plutea liniste si omul alb statea in patul alb
iar pe spatarul alb avea un prosop alb si mainile-i erau
livide,
sangele-i curgea alb prin venele invechite,
si astepta.

In camera goala plutea moartea si moartea neagra privea
negru spre gaura neagra ce odata erau ochii vii ai omului
alb.
Si moartea se apropia suierand si mancand tot in cale, pregatita
sa mai fure un suflet ce
astepta.

“In urmatoarele minute nu o sa mai fiu, si totusi, ce ciudat,
ce lucid sunt. Si viata-mi a fost lunga si tot scurta-mi pare,
ce sa mai fac acum, in ultimele-mi clipe?”
Si cana de ceai statea la capatul sau si astepta linistita,
nebauta, neatinsa.

“Si am avut tristete si-am avut fericire, si-am avut implinire
si dorinte-am tot avut. Si acum stau alb si aud cum vine Doamna
sa mai duca. Ce ciudat ca pot gandi…”,
si camera ramase linistita si singura, si praf incepu sa pluteasca,
sa se ridice, sa lancezeasca.

Oare cum sunt ultimele clipe, cand stai sa treci si n-ai ce face
decat sa astepti? Oare cum simti cand stii ca nu mai ai ce face,
cand zaci intins pe spate si-orbitele-ti sunt goale, si inima abia-ti
mai bate?
“Acum stiu cum e, si ce liniste si pace. Nu-i delir nici frica
si nici macar singuratate”.

Si omul se-ntoarse si lua cana, tremurand bau pe toata.
Se-aseza comod si-si zise “gata, sunt al tau”, si-ochii-i
inchise.

In camera alba era liniste.

Bioshock 2 – primele impresii

Am reusit sa cumpar si sa instalez Bioshock doi, dupa ceva chin ce-i drept! Primele impresii?

Mmmm…deci nu, nu o sa stau CHIAR o saptamana inchis in casa sa-l joc. Nu stiu daca e din cauza monitorului meu cel nou, care e mai…lunguiet, asa, dar se vede…ciudat parca. Pare mai…aglomerat si mai fuzzy. Dar grafica oricum conteaza prea putin la un joc care pune accent in definitiv pe poveste si atmosfera.

Si oh, da, le are. N-am jucat decat vreo 45 de minute, facui rost de o prima arma, de primele forte, prima bataie mai serioasa, alea-alea, m-am plimbat pe fundul Oceanului, took some pictures. MUZICA este in continuare unul dintre punctele forte ale jocului, este absolut…potrivita, bine punctata in locurile..aaa..cheie.

Jocul pare ceva mai dinamic decat primul, prea putina partea de explorare parca. Insa tot timpul va fi fun sa caut obiecte prin cotloane si in oameni incinerati sau curentati, sa hack za system C:/ si sa cumpar goodies-uri, pentru a-mi creste fortele!

O sa-l termin si pe-asta cel mai probabil, uneori ma sperie, deci e bine, atmosfera-i o.k. Bine, nu inseamna mare lucru ca ma sperie pe MINE, dar… still! :D

Revin! Evident! Cu amanunte pentru cei 2-3 oameni interesati de asta!

Cum se intra in MENSA

Adicatelea in organizatia oamenilor cu IQ ridicat. Se presupune ca poti intra daca ai…intr-adevar…un IQ ridicat.

Si si-a dat un amic testul respectiv si ii mai lipseau 3 puncte sa intre (sau ceva de genu`), moment in care ii dau aia un mail/mesaj in care isi exprima profundul regret DAR pentru ca era ATAT de aproape sa intre in Organizatie, i se mai ofera o sansa!!! “Platiti o suma modica de bani si va vom primi in randurile noastre!”
….
….
Huh? Ce? Cum? CE?!? Fuck THIS!

In alta dezordine de idei, ma intorsei! (asta chiar e scrisa pe bune, acu`, duminica…ora…nu`sh cat e ca e defazat la computer, en fin). De data asta dezamagesc publicul si nu pun poze`n`shit intrucat am fost la…Brasov. :D La marea zacere si relaxare, chestie care s-a dovedit…chiar extrem de bine. :)

Va iubesc pe toti! Pe rand! Ma duc ma…nanc.