Poem (de) nebun(ie) e(ste)

Am chef sa compun poeme, cu rime
deloc perene,
sa ramana samanta nebuniei mele, tele,
scrise-adanc pe vopsele.

Am chef sa visez copaci, albi galbui
si-aurolaci
sa stau protapit pe-un gard sa privesc
spre un asfalt.

Si mai vreau sa stau in centru, sa va
vad cum va rotiti,
sa ma joc cu voi cu totii iar eu sa zac
protapit.

“Saltaret in ritm de vara, ti-as rosti in asta seara, ca te-ador si te iubesc, ca ma joc si te prostesti, ca nu stii ce vrei, dar vrei dumnezei si paralei, si mirosuri de-asomie, si lamaie prea galbuie, si un brat pe antebrat si o buza ca o spuza – de amor neincetat”.

Stop. Ati innebunit mai?

Hai mai manati flacaiiiiiiiii (hai hai haiiiiiii)

6 thoughts on “Poem (de) nebun(ie) e(ste)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>