Cand eram mic si semi-bucalat, duminica ne asezam toata familia in fata televizorului Telecolor cu 6 canale si ne uitam pe TVR1 unde rula emisiunea Stiinta si Anticipatie. Dupa ce doi neni vorbeau vreo 20 de minute, prezentau niste carti (in special de la Editura Nemira), incepea episodul din Star Trek! “To boldly go where no man has gone before…in the case of Stewart Patrick straight to the hairdresser!”
In tot acest rastimp, maica-mea facea pop-corn. Era pop-corn-ul DE DUMINICA. De pe-atunci ma enerva nitel, cand terminam portia inaintea celorlalti si ei inca mestecau in jurul meu..grrrrr…
Insa mai nou, URASC pop-corn-ul in cinematografe, NU DOAR ca si sunet, cat si ca MIROS. Adica…au inceput sa faca pop-corn cu gust si implicit MIROS de pizza/alune/sperma de elefant de mare/amiba/cauciuc. Combinat cu aerul conditionat din cinematografe si daca ai noroc sa te afli la confluenta mai multor curenti, poti fi SIGUR ca vei mirosi o combinatie ce nici prin visele cele mai negre nu-ti este dat sa experimentezi!!! Gizas…