Fiecare dintre noi are modele in viata. Cele pe care le imitam la inceput, pana in adolescenta cand incepem sa ne conturam personalitatea. Ulterior, avem modele printre prieteni, mai mici sau mai mari, sau dintre oamenii pe care-i vedem.
Tine doar de noi sa ne alegem modelele rational, inteligent. Ce ne facem insa cand un model de-ale noastre, de care am fost indragostiti `n` ani, ne inseala asteptarile? Ce ne facem cand un model (si) datorita caruia ne-a dezamagit? Sa vedem…in primul rand suntem si noi, la randu-ne…total down. Apoi vine partea de negare…partea de furie mocnita indreptata impotriva FOSTULUI model dar si a noastra, pentru ca am ales, candva, prost… si mai apoi…renuntam la acel model. Ne este chiar MILA de el.
Si care AR TREBUI, in acceptia mea, sa fie modelul NUMARUL UNU pentru noi? Exact. FIX noi insine. Cand ne uitam in oglinda (nu neaparat ceva fizic…) sa fim MANDRII de ceea ce suntem si sa ne zicem “Da ba, c*aie, sunt perfect(a)! Imi PLACE de mine!”
Mda, si daca suntem dezamagiti pe NOI insine…daca ne-am STRICAT intr-un fel…daca am luat-o pe o panta descendenta…secretul este sa realizezi din TIMP acest lucru si sa indrepti ce se mai poate indrepta.
Am avut noroc, eu personal. Modelele mele principale sunt ai mei parinti si nu m-au dezamagit niciodata. Ma rog, exceptand raidurile inopinate ale maica-mii prin al meu sanctuar, cand considera ea ca “este haos” si se apuca sa ARUNCE chestii sau sa “duca undeva” (vreo gaura neagra?) obiecte pe care eu chiar le folosesc.
La multi ani tatalui meu! Tanar ca la 36 de ani, spiritual si, de ce nu, fizic? (arata beton, va zic eu! ;) Mi-ar placea sa arat asa peste ceva zeci de ani! :D
Intre timp, nu sunt prea mandru de involutia mea de ceva vreme incoace…si nici de a unor (foste) modele de-ale mele. Sa fie oare o chestiune tipica varstei? Ca aceea…din liceu? Sau aia din generala? :D Hmmm…abia astept sa ma vad peste…vreo 6 luni, sa vad ce decizii radicale (mai) iau in ceea ce ma si TE priveste.
Intre timp, continuu sa va iubesc pe toti, pe rand. Nu dauneaza niciodata.
pai mai stai mah pe langa taica-tu…haha…mi te si imaginez peste cativa ani gradinarind si facand supa de ceapa…:)
a….si am aflat si zodia domnului goaga senior: BALANTA.
“Nativul Balanta este sarmant, sociabil, bun diplomat; accepta compromisurile si poate fi indecis. Nativul din Balanta are nevoie de ceilalti pentru a se desfasura. Caracterul lui iubitor si armonios este controlat de ratiune. Este inimos, diplomat înnascut si stapâneste arta de a se purta cu ceilalti.” – deci si-a ales meseria potrivita.
Giz, ce se potriveste cu taica-meu… super tare! Ce coincidente, pf.
Si nu, tot nu cred in zodiac. evident.
iti dai seama ca te voi bombarda cu info horoscopice pana va deveni o a doua religie…sau nu o ai nici pe prima?