Poveste de adormit copiii (partea a III-a)

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un baietel.
Si era el baietelul frumusel, cu parul balai, la vreo 10 anisori, slabut si sensibil, si gingas si rabdator, si iubitor si atent, si harnic si destept.

Si acest baietel intr-o zi se rataci si intra intr-o padure neagra, neagra neagra, ca taciunii. Si statu el infrigurat, plangand, la marginea unui arbore si acolo, un urs veni catre el, agale.

“Ce faci tu, omuletule, in padurea plina de fiare?!”
“Apai ce sa fac mai, ursule…uite m-am ratacit…ma ajuti si pe mine sa ajung acasa…te rog…?”

Si atunci, ursul, razand, ii dadu ditai laba peste fata, il sfasie, ii arunca maruntaile in copaci, ii scoase ochii din orbite si-i manca urechile si limba, apoi il rupse pe din doua si-l manca cand inca mai misca, usor, din zvacnetul sangelui, din degete.

…………. Rewind………………

A fost odata ca niciodata bla-bla cu parul bla-bla si era cuminte si atent si bla-bla

Si acest baietel intr-o zi se rataci si intra intr-o yadda-yadda si se aseza la marginea unui copac unde a venit la el un lup.

“Ce faci tu, omuletule, in padurea plina de fiare?
“Apai ce sa fac mai, lupule…uite m-am ratacit…ma ajuti si pe mine sa ajung acasa…te rog…?”

Si atunci lupul se repezi la sarmanul copil si-i trase o gheara pe fata si smuci cu dintii de brat si i-l smulse violent si sangele tasni improscand tot in jur si lupul isi infipse botul in carnea plapanda a burtii copilului si-i smulse intestinele dintr-o smucitura rapida si apoi ii sfarteca beregata si-l manca de viumort.

…………..Rewind…………

A fost odata bla-bla si era balai bla-bla si intr-o zi bla-bla

…unde a venit la el o veverita.

“Ce faci tu, omuletule, in padurea plina de fiare?”, spuse, chitaind, veverita.
“Pai ce sa fac mai, veverito, uite m-am ratacit pe-aici si nu stiu sa ajung acasa. Dar tu esti de treaba…imi arati si mie drumul, te rog?”
“Bineinteles, spuse veverita”.

Si atunci se catara in copac si-i facu semn, agil, sa o urmareasca.

Si copilul, fericit, uitandu-se in sus, incepu sa alerge dupa veverita ce-ai arata drumul.

Si alerga si alerga, zi de vara pana-n seara si dintr-o data, fara niciun semn, cu un tipat scurt, copilul cazu in gol, intr-o groapa mare.

“Veverito, veveritoooo! Ajutooooor”, striga copilul, speriat.

Si atunci vazu veverita la marginea rapei, inconjurata de toate fiarele padurii, care, cu o plecaciune, ii dadeau ghinde si nuci si alte bunataturi.

“Bag pula…ce viata…”, mai apuca sa spuna copilul, inainte de a fi sfasiat si mancat, de toate fiarele padurii, cat inca traia.

THE END

One thought on “Poveste de adormit copiii (partea a III-a)”

Leave a Reply to silviapanturu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>