Si ma macina, si ma macina,
si-mi place sa fiu atins
sa ma-nalt si sa strig
”Sunt AICI, sunt AICI, rosu neprin-stins!”

Luati-ma cu voi si lasa-ma
sa va fac loc in noi…
noul Eu pluteste printre pereti albi
si deloc goi,
ce lucesc plini de noul Eu, pereti moi.

“Moi, je suis non”, imi sopteste un zid,
pe care-l aud aproape livid,
in timp ce sprijinit stau cu urechea sa inteleg
pe partea cealalta cum doi melci merg
Sau e mintea mea cea noua, ce creste incet
la pas de roua, decuseara, decudimineata
decunouaviata.

Din pereti alb-imaculati tasnesc idei
noi
Prin pereti alb-imaculati ne vedem pe
noi
Peste pereti alb-imaculati zburam
noi
Doi? Prea tipic. Hai mai bine sa fim…