Miercuri ziua si-a inchis ochii mult prea devreme, atat de obosita si prea plina de niste miscari nearticulate ale vantului. A clipit brusc o singura data apoi, la fix ora 8:01, intunericul a invadat la fel de tandru cum mainile tale ar inveli copilul din tine. Eu simt vara precum simt o pereche de pantofi folositi exagerat de mult, intrucat, in fond, imi stau bine
sau ca pe o pata de acuarela intinsa pe pieptul gol, uniform,
sau ca o lama cu care risc sa ma zdrentuiesc.
Iar joi ziua s-a inchis iar parca prea devreme, aruncand pe mine umbre cu care dorm singur
in pijamale gol dezvelit
ziua de joi m-a obligat sa arunc sictirit, in coltul baii mele, la spalat, o noapte prea senila si scurta
sub care te ascundeai tu, jucausa, cu mainile tale mici.
Si totusi acum imi este teama ca undeva, acolo, iarna sta la panda, cu noptile ei atat de lungi si inghetate
sau ca hanoracul pe care mi l-ai cumparat candva s-a descusut in singuratate pe undeva
si vreau sa stii ca regret
si totusi, poate ca unicul mister pe care nu reusesc sa-l deslusesc este sa invat a clipi
inaintea zilei
mah frate tu chiar ai probl cu femeile gestante….god
Ai surprins, ca de obicei, esenta! BRAVO!
e cam greu sa nu ajungi la concluzia asta dupa ce 2 din 3 hopere din astea lirice contin ori un fetus, ori copilul din nu stiu ce femeie.
Orice geniu isi construieste niste lait-motive de-a lungul…aaa…genialitatii sale. :D