Puterea comunicarii

(verbale si non-verbale)

Ieri am iesit la terasa numita Jos Palaria cu trei prietene. Dupa ce ne-am amuzat nitel de faptul ca scaunele erau, efectiv, legate de masa cu un mare LANTZ cu lacat (anti-furt cica…a trebuit sa vina chelnerita sa le dezlege…), ne-am asezat la masa.

Zgomotosi ca de obicei, razand, alea-alea. Vis-a-vis de noi, seful Jos Palaria – actorul George Mihaita.

Foarte volubil tipul, a facut nitel misto impreuna cu noi de faptul ca trebuia sa lege scaunele cu lanturi, altfel le fura romanasii, dupa care s-a intors la dialogurile lui cu nu`sh ce regizor. Noi, la masa de vis-a-vis, mancam, beam, alea-alea.

Am stat vreo doua ore. La final, George cel Mihaita vine la noi la masa.

“Mai, imi place foarte mult de voi. Fara sa vreau ( bulllshiiiiit… :D ) am auzit cateva dintre dialogurile voastre. Vreau sa va notati numarul meu de telefon. Sunati-ma saptamana viitoare si va invit pe toti la Teatrul de Comedie, intr-o piesa in care joc eu. E o.k.?”

DAAAAA, e SUPERRRR O.KEEEEYYYYY! :D
Deci DA, volubilitatea verbala atrage. Comunicarea non-conformista, la fel. Subiectele amuzante, idem.

(part 2)

Dupa Jos Palaria, am decis sa mergem in Oldies. O premiera pentru mine, de altfel. Oldies fiind un bar/club unde se asculta manele muzica veche, dansabila.

Cum am intrat in bar, ne-am luat o sticla de vin si INSTANT ne-am apucat sa dansam/sarim/dam din membre pe acolo. Spre stupefactia (probabil) a celor vreo 15 clienti de erau la ora aia pe acolo, luni seara la 10. Toti stateau la mese, sictiriti, asa…trist. Noi, unicii care se simteau (cu adevarat) bine.

Dupa cam o ora de miscare, vine chelnerita si ne depune pe masa inca o sticla de vin (in valoare de 50 lei), patru coca-cola si niste cafele.

“Aaaaa…noi n-am comandat asa ceva! Ce se intampla?”
“Paii…de la domnul. A facut cinste”, raspunde tipa.

Un gagiu la vreo 35-40 de ani, singur la masa, fix vis-a-vis de noi, ne luase toata bautura. De ce? Pentru ca…limbajul corporal. Pentru ca…eram VII spre deosebire de tot restul de acolo. Pentru ca…TRANSMITEAM CEVA.

Initial l-am privit nitel cu “!!!” deasupra capului, insa tipul s-a dovedit super de treaba. Nu voia nimic practic…doar… :)

A si plecat de altfel dupa vreo 30-40 de minute…nici nu l-am vazut cand a parasit clubul, nu a zis nimic.

Doar s-a bucurat de noi, foarte vii.

Pa, ma intorc la munca! :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>