mocheta-i alba si eu
trec pe langa
spiritu-mi il adulmeca
ajung in fata si sunt
(inca) plin de spreanta
trec peste neajunsuri iar
moartea (din spate) se-aprinde.
in poarta ma opresc
al meu gand e iarasi sters
indeajuns coboara
al meu gand de…prim…
cacat.
si stau (ca prostu-)a ma gandi
ce frumos ar fi
in toi de iarna
sa deschid sicriul si din el sa
tasneasca
Eu.
Lumea este asa de mica…
Vrei sa te ciocnesti de mine?
Scote-ti-as viata din tine…