Tag Archives: creatie

Zana

Intr-o zi mi-as desena un tatuaj.

Nu ar fi unul mare ci unul mic-micut, colorat. Ar fi o mica zana pe glezna stanga si acea zana trebuie sa fie vizibila doar atunci cand o cauti tu, in mod special.
Si nu din orice unghi si nu sub orice lumini.
Trebuie ca mica zana, cu aripioare transparente si degetele mici, sa apara doar cand o vei cauta cu adevarat.
Pentru ca asa sunt zanele – nu le vezi decat daca chiar crezi in ele.

Podul

Exista un pod care nu este aici si nici acolo. Nu are inceput pentru ca nu are nici sfarsit.

Mergeam pe pod in dimineata aceea, castile in urechi. Mi-am aruncat privirea la stanga, apoi la dreapta, nu am vazut nimic – aceeasi ceata argintie care pluteste tot timpul. Nu m-am obosit sa ma intorc pentru ca si in spate arata fix la fel, doar ca invers.

Este un lucru ciudat. Muzica o pot auzi doar cand merg pe acest pod; nu poti avea alt drum. Nu are inceput pentru ca nu are nici sfarsit. Incepi de la mijloc si continui sa mergi.

Desi au fost mai multe naluciri, nu am intalnit decat o singura persoana pe acest pod, pentru ca cei ce il gasesc sunt cei ce deja sunt acolo. Eu si cu ea mergem uneori impreuna pe pod, impartasim muzica si vorbim doar ocazional – nu avem nevoie de multe cuvinte.

Podul este tot timpul incitant desi nu se schimba niciodata. Muzica parca il face sa danseze dar nu se misca niciodata. Vantul nu adie dar simt ca pot sa zbor. Inima imi bate puternic desi merg intr-un pas linistit, egal.

Imi este imposibil sa descriu cum acest pod, fara trasaturi si de niciunde poate fi atat de important. Nu are inceput pentru ca nu are nici sfarsit. Sunt tot timpul la mijlocul sau mergand, mergand, mergand.

Ceata langa mine, ceata in spate, ceata in fata. Tot ce vad este unde sunt. Nu are sfarsit pentru ca nu are inceput.

Munti

Muntii aratau ca o tanara in acea seara, subtiri, mladiosi in soarele ce murea. Acolo statea intinsa, unde candva muntii dainuiau; capul usor se odihnea pe o perna; parul aruncat ondulat cadea in trepte. Sanii fermi expusi in raze asteptand atingerea apusului; gatul suav, de rau, cu pietre umede si fine; coapsele lungi ca vantul se intindeau in unde pe zeci de mile. Mi s-a parut atunci ca o aud vorbind, dar totul era tacut. Nu stiu ce a spus sau nici macar daca a rostit ceva, dar daca a facut asta, sunt sigur ca spre mine se uita.

Atunci cand Pionul…

Atunci cand Pionul isi face miscarea
primul din joc,
nu ia nicio piesa
nu se lupta deloc
Dar cara cu sine intentia de a ucide,
intentia de a distrage,
Regina
de la Rege.
Pentru victorie, el
si-ar sacrifica si viata.

Pionul alb muta primul
Pionul negru al doilea
Egali dar in tabere opuse
isi cunosc misiunea -
nu le este teama de ea,
isi accepta inevitabilul sacrificiu.

Dar ce se intampla daca supravietuiesc?
Daca sunt ignorati de inamici?
Pionul devine cel mai puternic aliat,
atunci cand este ignorat si lasat sa-si
faca de cap.

Pionul este cea mai puternica piesa ce o avem
si este cel mai bun aliat,
gata sa lupte pentru victorie,
gata sa moara pentru ea.

Atunci cand Pionul face prima miscare,
Jocul a inceput.

Povestioara, partea a VI-a

A fost odata ca niciodata, o printesa.
Nu era ea cea mai frumoasa din lume, adica avea si defecte, na, ca noi toti.
Un print s-a intalnit cu ea intr-o buna zi si au trait fericiti……..un timp.
Imediat ce s-au sarutat prima oara, el s-a transformat intr-o broasca.
Si, va dati seama dragii mosului, ca nu prea se simtea bine printul nostru,
asa, in piele de broasca raioasa, cu pete galbene pe el si traind intr-o mlastina…
Si cine ar saruta o broasca urata, doar pentru a-l readuce pe print inapoi?
Sfarsit.

Biserica

…asa ca preotul m-a invitat sa cinez in carne si oase in cladirea decorata cu vitralii patate de sange si clopote ce graiesc in voci groase, amenintatoare.

cu ochi ridicati el tine-n ghiare acea
carte a minciunilor
pastorul zbiara aleluia
crispat si strident patat si ignorant.

“bless me father for I have sinned”, asa incep toate penitentele, false, imorale, pline de pacate. Dar cine este acest “tata”, cine-i in spatele cortinei? “Bless me father…” cine-i acolo? “Bless me father…” Ce vrei??!“ “Bless me father…” Pleaca dracu` de-aici!!! “Bless me father…” Piei, satana!!!

(teatrul preaslavirii continua)
si pastorul stoarce-o lacrima din
fiinta ce carne cu sange mananca in colt
uitata
si toti plang fals pentru omul cel mare
ce sta pe-un tron din nori prin cer.

“Let the show begin!”, inainte de concertul pornografic din fata. Un alt om intra in biserica si apoi un altul in sex shop si apoi altul vrea sa “bless me father” si altul sa fie excitat si altul si altul si

Plictisit peste poate pastorul
zbiara aceleasi cuvinte ca alta data
“De fiecare data cand pacatuiesti
mai bagi un cui in carnea lui Iisus!”

Si carnea frageda se rupse intre dinti tepii de arici cad pe sfintele dale. Un inger cazut i-a spus ca nu exista Rai asa ca unde sa te duci cand o sa mori? Se intoarse.