Deci se face ca omoram…oameni! Si nu orice oameni ci oameni dragi mie familie colegi prieteni si-i…omoram in cel mai sadic mod si-i stivuiam apoi sau aruncam in rape sau pur si simplu cioparteam!
Apoi…am inceput sa alerg…haituit…urmarit de niste…un fel de…spectre! Sau ceva supraomenesc oricum, si eu aveam puteri supranaturale dar nu ca ei/ele, asa ca fugeam!
Si se succedeau anotimpurile…ba era iarna, ba vara, si din cand in cand ma mai duelam cu spectrele alea… si stiu ca sufeream, eram ranit…
si la un moment dat am vrut sa salvez viata ei si ne-am ascuns sub apa sub stanci si pietre si in vis puteam sa respir(am) sub apa! (asta-i cul, asta-mi place acu`!) Dar si acolo ne haituiau asa ca am iesit si doar ce m-am intors putin intr-o parte cand a…disparut! Si am crezut ca am omorat-o dar..
a venit un spectru mare-mare la mine…cred ca se unisera toate sub … acea forma…dihanie… si credeam ca voia sa ma omoare dar mi-a zis doar “asta sa-ti fie pedeapsa!” si apoi hohot de-alea…de ras…oribil(e)!!!
de ce nu pot sa am normale vise…erotice?!
Si m-am trezit apoi transpirat… si m-am dus la baie si am vomitat! Adica…fizic, gen! Si nu, nu bausem nimic, deloc, inainte! Ma rog, un ceai.
Cred ca mi se treage de la Neverwhere al lui Gaiman, unde…capitolu` de il citii inainte de a adormi era cu personajul principal care trebuia sa treaca un test…ORDEAL…unde trebuia sa isi infrunte temerile si halucinatiile si dorintele lui cele mai mari. Si oamenii cei mai dragi lui…iubita…un coleg de munca…ii spuneau ca este nebun…ca totul este o nebunie, ca nu are viata..ca este un terminat…ca a suferit un accident…si ca de-aia a ajuns in halul asta
si i-au zis sa se arunce in fata metroului, sa isi curme existenta. sa fie liniste, in final. sa nu se mai chinuie!
si statia de metrou era neagra, si umeda, si distrusa… si venea trenul…il vedea.. si el era pe margine…
dar inainte sa se arunce a avut..sansa…si a gasit ceva REAL in buzunar, a realizat ca este doar…un cosmar….foarte bine realizat… si s-a oprit.
Dar cand usile metroului s-au deschis…inauntru a venit o duhoare de moarte. Agatati de bare…in picioare sau pe scaune erau toti cei ce se sinucisesera in acel ordeal/test…si mirosea, spune autorul, “ca intr-o morga careia i s-a intrerupt curentul si vara si caldura intrasera in toate crapaturile si toate cadavrele”.
Si … el a pasit in vagon si trenul a plecat.
Kkt, o sa ma apuc sa citesc Sandra Brown!!!!!!!
(*!@^%*&!@#$^!@*#!!!