Actorul

Brusc, incerca sa si-o imagineze goala. Nu goala, dezgolita. De orice. Sa ramana, ea, fiinta considerata o persoana incantatoare, doar un schelet, un craniu gol, sustras de orice ganduri, idei, simtiri. Ochii-i verzi patrunzatori, sa ramana doua orbite goale, parul saten razvratit, ondulat, sa dispara, luandu-i locul crapaturile de pe un craniu gol, sanii-i sa faca loc unei cutii toracice plate, reci, fara simtire, fara tresarire, senzualitate si feminitate, gatul, atat de senzual, sa ramana o prelungire goala si rece.

Se plictisise. Nu mai stia ce sa faca, nu mai simtea sa o vada asa cum i se paruse la inceput, nu mai voia sa se minta ca o sa aiba ceva de-a face cu ea, si sa o minta. Asa ca incepuse acest joc al imaginatiei, dezgolind-o din priviri.

Si, brusc, reusi. In clipa imediat urmatoare, disparu orice dorinta, si-o imagina imbatranita, ridata, posaca, ragusita, ghemuita pe scaunul ala, senila. Si renunta. Nu mai era interesat, relaxandu-se, devenise el, acel EL care, rezemat de spatarul de lemn, privea undeva, prin ea, vorbea fara sa-si priveasca cuvintele din unghiuri diferite, o vedea si nu o simtea. Fata, dintr-una interesata, capata mimica ce se potrivea unui om ce se concentra la ce avea sa faca maine, cum avea sa…

`Tu, hei….esti atent la ce-ti zic? Sa stii ca este interesant, am nevoie de un sfat…`

Parca auzise ca a spus ceva…Mda…Incerca sa o priveasca ca inainte, sa revina si el pe scena jocului dus pana acum, sa isi continue dansul zambetelor, dansul ce-l voia prenuptial. Cuvintele, ce inainte gandite fiind, se potriveau de minune in al sau joc de puzzle, acum se rostogoleau, in aer, lovindu-se de craniul gol, de orbite innegrite. Interesul disparuse, actorul ramasese, pe scena, doar cu o paiata cu care sa vorbeasca.

Ridica bricheta catre ea, sa-i dea foc.

Tigara se aprinse, un norisor de fum se ridica, undeva, deasupra lor. Acolo se gandi nitel ce sa faca si se raspandi deasupra lui si a fostei scene pe care jucase. Acum, actorul, cu machiajul inca pus, statea posomorat si plictisit pe un pat. Asternuturi albe, curate, alaturi de el, spate-n spate, un schelet, cu orbitele goale, cu craniul crapat, cu gatul inele de oase. (oare eu cu asta m-am prefacut atat!? Ca sa ce?! )

Se scuza, nu astepta raspuns, se grabi inspre incaperea cu oglinzi.

Apa, rece, i se strecura printre degete, inainte sa ajunga la fatza. Isi mangaie chipul, se privi in oglinda si nu se vazu. Incerca din nou, de asta data, apa se izbi cu forta de chip si privi cum spuma si machiajul se raspandesc lasandu-l pe el. Clipi des, prvindu-se pentru prima oara, trezit dintr-un joc egoistic al sinelui. Scutura cu forta din cap, se sterse. Da, acum, era curat. Era el.

`O sa numar pana la trei, si o sa dispari. Nu ma mai interesezi, nu meriti masca mea! Pleaca! `

Si, disparu. Ramase, singur, intr-un colt, el, tigara, fumul. Savura, in tacere, momentul reintalnirii cu sine. Singuratatea, ii oferea relaxare, incredere, putere. Putea privi inauntrul sau, fara bariere si piedici, putea privi adanc, putea sa vada binele si raul, uratul si frumosul din el. Avea puterea sa se regaseasca, sa existe ca o entitate singulara. Scheletul ei disparuse, se plimba acum, pe strazi, in cautarea altor jocuri ale altor actori, patul, cu asternuturi albe il gazduia acum doar pe el. El, sincerul el. Atat de sincer….Atat de singur in patul acela… Atat de singur….singur…. In curand frigul il cuprinse.

Isi puse haina pe sine, oglinda, il privea. Acum, i se paru ca nu mai este atat de curat, i se paru ca este…simplu. Plictisit de sine. Atat de ordinar si gol. Scoase din haina un nou chip, lipit de fata lui arata bine, se potrivi perfect. Zambi oglinzii care-l privea, nerecunoscandu-l.

Si apoi….din nou….

O vazu, singura, la o masa, chipul, se transforma ca la o comanda intr-un zambet, ochii i se schimbara cu un licar. `Poate ca ea este…`

`Buna seara, te deranjez daca stau cu tine cat sa beau cafeaua? Stii…am venit singur si sper sa putem socializa…tu si cu………mine…`

Scena, capata viata, patul, alb, curat, era iar ocupat. O femeie si un actor, cu un zambet trist si o noua lacrima sub ochi, pe un colt.

The makeup my be flaking, but the smile...
The makeup my be flaking, but the smile...

Cum, ai o relatie perfecta? Hahahahaaaaaaaa!

Ieri mergeam cu Cristina pe strada si, ca de obicei, palavrageam haotic si haotizant despre cele mai cretine lucruri. Evident ca am ajuns si la partea de relatii inter-umane si de aici a mai fost doar un pas pana a ajunge sa discutam despre “efectele distructive si negative ale unei relatii”. Evident, exista, si le si constientizam desi uneori incercam sa nu le bagam in seama/sa le ignoram ca si cand n-ar exista. Sa nu ne ascundem dupa degetele de la piciorul drept. Printre ele, am putea enumera:

- “Iubire, de ce nu ma mai asculti?…mi se pare ca nu ma bagi in seama”. Din experienta-mi, aceste fraze incep sa fie auzite din ce in ce mai des, dupa vreo 3 ani de relatie. Desi uneori fara baza, ele se fac auzite si sunt stresante.

- Imbatranesti prematur, supus stresului/metehnelor/atentiei marite pe care trebuie sa o acorzi persoanei de langa tine.

- Pierzi din prieteni/amici, fiind “prins” in relatia de cuplu. Pierzi oportunitati, fara ca nici macar sa realizezi.

- Tre` sa zambesti si sa fii amabil, chiar si artificial, cu parintii ei/lui. Daca nu te plac, naspa, chiar daca efectele nu se vad imediat.

- “Ce-i aia STAR WARS? Ce-i aia ‘sa iesi cu baietii la bere’, eu de ce sa nu vin?! Ce-i aia ‘sa te joci la computer’ seara, fara mine? Adica eu ce-am de nu vrei sa te joc cu mine!??!Nu ma mai gasesti atractiva si frumoasa?!?!” sau, de partea cealalta “Gilmore Girls!?!? fuck THAT!” sau “Nu, pe bune…chiar vrei sa mergem la filmul asta romantic?! C`mooooon…” sau “Hai mai, la ora asta chiar MORI daca nu mananci o prajitura cu ciocolata?!”

- “Mi se pare ca incepi sa-mi acorzi din ce in ce mai putina atentie….”

- “Erai altfel la inceput!” (no SHIT!)

- “Ce s-a intamplat…? Nu te mai excit ca inainte!?…”

- “Let`s hugggggggg!!!!!!!! Hug me, hug me, hug meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!” “Mai, te ‘hug’ non-stop, MANANC ACUM!” “….hm! BINE! MANANCA!” FUCK, BINE, te HUG! “Nu mai vreau, merci. mananca.pf.”

- “…Cine este…MARICICA!? huh, huh, HUH?!?! Si de ce te suna la 12 noaptea!?” O colega… “AHA! O colega…si…cum arata?” E o.k., nu ma intereseaza cum arata, avea nevoie de ceva. “Aha! Si de ce-ti zice ‘te pup’ la final!?” Pana mea, asa-i ea, vrei sa vorbesti cu ea, sa te calmezi…!? N-ai incredere in mine, or what!? “Pf. Ba da…” – si zicand acestea, se intoarce cu fundul la tine si face pe suparata sau chiar se supara pana cand, dupa 3 ore de chinuit si de giugiulit, alintat si mangaiat si ridicat statui, devine mai sigura pe ea si pe el.

- Certurile intr-o relatie de cuplu pot fi cu pana la 100 de ori mai intense decat cu orice bun prieten.

- Cele doua parti din cuplu au tendinta de a se plange exagerat si exasperant de mult unul catre altul, chiar daca unul dintre ei chiar NU ARE CHEF sau TIMP sau DISPOZITIA NECESARA pentru a asculta toate maruntele probleme ale celuilalt. Si daca-i zici asta, ai pus-o! “CUM??! Nu vrei sa ma asculti!?! Adica n-ai timp de MINE!??!” Da, dar stii…am o migrena de innebunesc, mi-a murit unchiul, ieri am fost la biserica, azi am o stare de tot kkt-ul, imi curge sange din masea si simt ca INNEBUNESC! ” AHA! Deci asa PRIETEN(A) IMI ESTI! Cand ai si tu niste probleme, nu esti CAPABIL(A) SA LE ASCULTI si pe ale mele, NU!?!” “Iubire…ai un examen maine, este o.k…toti avem…”

- In ciuda a ceea ce se crede in general, cheltuiesti MULT mai putin intr-o relatie, decat daca iesi din ea. In timpul relatiilor cheltuiesti pentru floricele, bombonele, mici atentii, o iesire la un restaurant, o excursie pe nu`sh unde, un film, un teatru, chestii de-astea. Odata afara din relatie, iesi cu 100 de prieteni si cu fiecare cheltuiesti zilnic de spargi, in cele mai diverse activitati. O placere.

- “Este a 1001-a oara cand intarziiiii! M-am saturat sa te astept!”

- Provoaca dependenta sexuala.

- Hai la munte!!!! YEY! O sa fie BESTIAL! Aer curat, chitara, misto… “HAI LA MARE MAI BINE!!! :D” aaa…o.k….cum vrei tu, iubire….:(

- Mai tii minte ca mi-ai promis acum 2 ani si 3 zile ca-mi cumpari o cana cu un catelush pe ea?! Tot o astept! “aaaa…” AI UITAT, NU?! Asa mult te intereseaza persoana mea! “aaaa…de ce nu mi-ai amintit?…” Pentru ca voiam sa vad cat de mult ma iubesti. “FUCK! BINE! Maine iti iau cana, scuze… pe bune, scuze…nu pot tine minte chiar TOT…iarta-ma.” “Te iert, insa nu o mai vreau. Voiam doar sa-ti zic, asa…” Aaaa… dammit.

Evident, acestea sunt doar cateva dintre micile-marile chestiuni negative dintr-o relatie. Uneori nu se intampla, alteori se intampla mai multe, difera in mod clar de la cuplu la cuplu.

Have fun, kids!

Am cateva intrebari!

Ce s-ar intampla daca am trai vesnic?

De ce oamenii dorm noaptea, si nu ziua?

Unde (nu) am ajunge daca am vietui doar 5 ani, fiecare?

Ce s-ar intampla daca nu am avea animale de companie, si am fi singuri pe planeta asta?

Ce ar fi daca am cunoaste fiecare dintre noi, data si ora la care vom muri?

Ce s-ar intampla daca nu am face deloc dragoste, ci doar sex?

De ce sunt atras in mod egal de moarte, dar si de un copil ce se joaca in nisip?

Oare imi place mai mult apusul, sau mai mult rasaritul de Soare?

A pescui, este acelasi lucru cu a vana?

Ce ar fi daca toata lumea ar minti pe toata lumea?

M-as intelege pe o durata lunga cu un om care este inteligent, dar nu este destept?

Oare seman mai mult cu un sarpe, sau cu un strut?

De ce am scris postul asta…?!?

Scene din metrou Bucuresti

In ultimul timp am vazut sau am auzit de la prieteni urmatoarele. In metroul mult-iubitului Bucuresti:

- 2 manelisti. Nimic rau in asta. Unul cu ciorapi negri si pantofi albi, unul cu ciorapi albi si pantofi negri. Se vedea parul de pe picioare. Deci, fani Mynele TV. Ce m-a frapat cu adevarat a fost ca unul dintre ei avea cercei cu sigla NIKE in ureche. Din tinichea. Nu puteam sa-mi iau privirea.

- Un manelist cu adidasi. Pe o parte a incaltarilor era sigla Nike si pe cealalta parte, sigla Adidas.

- Am observat ca pustoaicele nu mai citesc Bravo Girl sau Cool Girl ci echivalentul lor de oameni mari – Libertatea, Click, Ciao sau…aaa…alea. Din tagma aia.

- Ieri a navalit (la propriu!) unul in metrou inainte sa iasa lumea. I-am dat un bocanc in fluierul piciorului. L-a durut. M-am simtit bine. Data viitoare cand il vad, ii dau si in piciorul celalalt daca face aceeasi greseala.

- O tipa interesanta, cu care merg in metrou cam la aceeasi ora. Am inceput sa ne sesizam. O sa intru in vorba cu ea, evident. De ce “evident”? Intrebati prietenii mei.

- Noua campanie ZF/Business Magazin pe toti stalpii. De parca nu ar fi suficient ca aud si scriu numai de afaceri la birou…

- Au inceput, parca, sa se rareasca aurolacii. Nu stiu exact de ce… presupun ca o sa reapara, cand se face si mai frig afara. Media de varsta a aurolacilor ramasi prin metrouri a crescut destul de mult.

- Acum nu se mai merge cu un singur copil in brate. Ci cu 2-3, care roiesc prin vagon, in timp ce “mama” sta in genunchi si spune ceva. Neinteresant si fals. Cred ca si-au dat seama ca uneori, in statii mai scurte, nu au timp sa parcurga tot vagonul dupa rugaciuni, asa ca si-au luat 2-3 sateliti care se misca haotic pe acolo, cu mana intinsa.

- Un caine EXTREM de amuzant, la Armata Poporului. Are mustati, parul zbarlit in toate partile si e al naibii de jucaus. Cand nu sta intr-o pozitie cel putin amuzanta, tuflit pe jos si cu picioarele din spate incrucisate.

(Va Urma)

Zbor

` Vreau sa uit. Uitarea, e-o salvare.. Vreau sa traiesc intr-un cerc mic-micut, stramt, cat mai ingust…poate chiar sa fiu nebun, da, nebun! Sa fiu…fericit…deci nebun…`

Isi zise, si se sprijini iar de acelasi perete slinos, cu o aceeasi grimasa pe fata. Se tara, cu o privire fixa, de-a lungul lui…jeg lipit de transpiratia de pe hainele mizere, privirea sticloasa darama totul in incapere. Un tablou…de cand vazuse tabloul asta? Nu mai stia…de cand era copil, parca. Copil. Ce cuvant. O notiune pur abstracta, pentru ceea ce devenise el. O padure, un lac, o casa, verde, bleu si galben. Da…poate ca exista asa ceva. In alta lume. El nu le mai recunostea.

Acum, dadu de un colt. Ramase o clipa acolo, la imbinarea celor doua ziduri, cu gura intredeschisa, privirea fixa, saliva curgandu-i din gura, apoi aluneca iar ( oare a cata oara facea asta? ) pe peretii lispsiti de mult timp de orice mobila. Poze, infipte cu ace de gamalie, ca intr-un insectar al fluturilor morti, in peretele opus. El cu ea. Ea cu el. Sau era doar el, cu ea? Oricum, zambea. Doar in poza. Apoi, inca una, cu doi oameni. Poate parintii lui, nu mai stia exact. Il tineau intre ei, zambind automat, catre aparat. Apoi, iar el, copil Se recunoscu usor, desi poza era alb-negru, dupa privirea din ochi. Se juca, o minge de plus. Ii placea mingea, da, ii placea, se sparsese…trecuse masina peste…

`…vise…dorinte…as vrea sa am un cercusor, doar un cercusor, sa nu vad raul…sa nu-i vad rau… sa-mi fie bine, sa-mi fie bine…sa fiu fericit, in nestiinta mea, in cercusorul meu! `

Oglinda, il sperie. Aparuse, pe neasteptate, desi stia ca este acolo. Chicoti, ca de fiecare data, langa peretele 2. Si iar, se uita la sine. `Da…ce bine ca m-am barbierit inainte sa…da…foarte bine, nu ar fi fost frumos sa fi plecat nebarbierit…` Oglinda, mica si murdara, aproba asiduu gandurile lui. Ochii sticlosi, deja priveau fix ; uitandu-se prin ea, i se parea ca se vede pe sine, mult mai bine. Parca parca-si amintea… da… odata… oglinda…era curata…Poate ca si el era! Se imagina in costumul sau, frumosul sau costum, pierdut acum…luni…sau ani? Nu mai stia, nu conta! Si aranjat…sclipind de curatenie, mandru si senin, puternic si stapan pe sine! Se mangaie, luand grasimea si murdaria de pe oglinda, apoi, absent si cu regret ca nu simti ceea ce spera, reveni la ganduri.

` Vreau sa nu simt, sa simt, inseamna sa sufar. Oare…nebunii…oare EI…o fi adevarat ca sunt fericiti?!? …Cateodata, mi-as dori sa aflu, da, mi-as dori…ce pacat ca nu pot s-ajung asa niciodata …am citit odata despre asta insa…`

Ajunse, tarandu-se ca si pana acum, la peretele 3…fereastra, deschisa, lasa sa intre aerul cald si uscat de afara. O crapa si mai mult, uitandu-se ( oare a cata oara ) la ceea ce se afla dupa ea. Se putea vedea un parc. In parc, acum, cativa copii se jucau, dandu-se in leagane. Doi copaci. Pe o banca, doi indragostiti, descoperind pasiunea si dezvaluind dragostea. Am zis `se putea`, de fapt, omul, ca de fiecare data, se uita in gol cand ajungea acolo. O deschise mult de tot, dandu-se trei pasi inapoi si inspirand adanc.

`Da…aer, viata, e bine…vreau acolo si eu…verde, iubire, minge…ce bine ca m-am barbierit…altfel…nu era frumos sa ies asa… …`

In fuga, se apropie de fereastra, puse un picior, pervazul scartai, apoi celalalt, si, neoprindu-se, plonja in gol, cu ochiii sticlosi, larg deschisi. In cadere…

`Ah, ferice de cei ce fac asta, ferice de cei ce simt fericirea cum o simt eu acum, ferice de nebuni si cei cu cercuri mici si stramte, ferice de cei ce nu observa…Fericiti sunt cei ce pot pluti, cei ce pot zbura…zbor! Zbor! ZBOR!!! `

Usita scartai, lacatul se deschise, doi barbati in alb intrara.sa aduca mancarea. Omul, langa peretele 3, zbura…zbura ceea ce ar fi vrut sa zboare dintotdeauna, zbura, muscand din peretele alb, rece si gol, zbura dansand si cantand de fericire ca era liber si fericit, chiar si nefiind…nebun.

Pentru TINE.

Ai avut vreodata privirea asta...?
Cat de des vezi lumea asa...?

Magnatul Costi Ionita si noul sau Imperiu Media

…este titlul unui comunicat de presa pe care l-am primit astazi. Dupa ce am ras 10 minute, toata redactia, numai citind titlul, m-am hotarat sa pun unele citate si pe-aciulea, intru amuzamentul tuturor. Ahem. here comes:

Dupa ce a lansat PartyTv (2007) si MyneleTv (2008), Costi Ionita pregateste lansarea celui de al treilea post muzical al sau – MusiKlub. “Nu ma voi opri insa aici, cred ca fiecare nisa pe care o atingem necesita extensii in toate mediile de transport catre public. Posturile actuale pot fi receptionate atat pe cablu, satelit, dar avem si transmisie pe mobil si pe internet. Urmeaza si radio pentru a completa toata gama de canale de distributie”, declara Costi Ionita.

De aici am aflat de MYNeleTv. Cum, nu ati auzit de el!? tztz… pe ce lume traiti!?!

MyNele TV se bucura de un succes din ce in ce mai mare, atragand publicul cu emisiuni inedite, printre ele numarandu-se si “Istoria manelelor”.

De aici aflam ca “emisiune INEDITA” inseamna “ISTORIA MANELELOR”. De la Matusalem incoace, evident.

“S-a dovedit un format care a starnit foarte mult interes: prezentam melodii de succes mai vechi, care nu mai sunt difuzate pe nici un alt post. La fel vom face in curand si pe PartyTv, muzica romaneasca a anilor 2000-2003 merita a fi revazuta si reascultata”.

A rostit magnatul Costi. Adica baga manele vechi, despre bani, femei si masini. A…am zis “vechi”?…hm…

Avem deja mii de membri inscrisi pe www.myneletv.ro, desi postul a fost lansat in iulie”, a declarat Costi Ionita.

Adica “mii de prosti”. Sa vezi cand aud toti cocalarii si pitzipoancele, ce sute de mii o sa fie…

Costi Ionita este foarte exigent in ceea ce priveste melodiile difuzate de posturile conduse de el, calitatea fiind criteriul dupa care sunt alese.

No comment. Dar sa vedem ce conditii trebuie indeplinite pentru ca un clip sa apara pe MYNELE TV (pentru amatori!)

“Nu putem accepta videoclipuri filmate cu o camera video de 50$ si un montaj facut pe PC-ul din sufragerie!”

Da` ala din baie, de pe veceu, merge?!?

Numai prin calitate putem castiga pe termen lung si sa refacem imaginea atat a muzicii romanesti pop-dance (PartyTv este singurul post muzical care difuzeaza peste 80% muzica pop-dance romaneasca) dar si a acestui curent destul de important – muzica de petrecere si manelele. Crescand calitatea se va imbunatati si imaginea asociata acestor curente, chiar le va transforma. Suntem convinsi ca in curand publicul va respinge prostul gust si mediocritate”, a declarat Costi Ionita.

Din pacate, comunicatul de presa nu a fost semnat, i-as fi trimis un mail celui/celei ce a scris asta. Oricum, ce retinem din aceste randuri, prieteni? Faptul ca “DOAR IMPREUNA CU MyNele TV si IMPERIUL lui COSTI vom putea RESPINGE prostul gust si MEDIOCRITATEA”.

Ii multumesc lui Costi, am ras cu lacrimi.

Ma simt…

“…ca un bulgare mic. Dar un bulgare mic de spini. Nu, de fapt nu de spini…ci de sarma ghimpata, da, de sarma ghimpata.”

….?

“Da, iar pe aceasta sarma ghimpata, se infasoara o sfoara uda, si se lipeste de sarma, si se inteapa, si sangereaza si tipa si urla! Asta sunt eu acum. Un ghem mic-mic de sarma cu sfoara uda din vene si sange. Mhm!”

Cam ca forma norului alauia de acolo, huh?

“Dap. Cam ca norul acela!”, zise ea si se intinse mai comod pe iarba, uitandu-se insistent la acel nor. “Insa …norul acela se schimba. Vrei…nu vrei sa fii tu vantul meu?”

…si daca suflu si te transform in ceva mai dureros? Daca te va durea mai rau?

“Mai rau decat un ghem de sarma ghimpata infasurat intr-o sfoara uda de vene si sange? Nu…nu vei putea. Hai, sufla-ma, asa cum suflai o papadie cand erai mic!”

Imi este frica…dar….iti promit sa suflu tot timpul din directia in care sa nu te doara, neiubita mea. Sa te protejez si sa-ti fac doar bine.

“Chiar promiti?”, zise ea, fara sa-si ia ochii de la nor.

Promit.

Si se ridicara de pe iarba, tinandu-se de mana, departandu-se zambind, tineri si fericiti.

Norul mai pluti nitel acolo sus, apoi se rupse. O parte din el pluti un timp si acoperi cu o umbra neagra locul unde intinsi au stat cei doi. Cealalta parte ii urmari si ii urmareste si azi.

Sinceritate

“Alex, ieri m-am gandit la tine, putin, inainte de a adormi, si am ajuns la concluzia ca esti un om terminat”. SAU “Alex, de fapt, tu incerci sa redevii ceea ce erai acum cativa ani. Te imbraci la fel, ai aceiasi blugi negri ca si atunci, dar esti poate doar o palida replica.” SAU “Alex, daca vrei, poti sa te ridici si sa pleci, nu m-ar afecta enorm”.

Aceste fraze mi-au rasunat in timpane sambata dupa-amiaza, spuse natural si sincer, deschis, de o PRIETENA.

Acum, inlocuiti pronumele personal “Alex” cu numele vostru. Cum va simtiti? Va place ideea?

Mie personal, da. La nebunie. Nu am mai avut parte de un astfel de calup de sinceritate de…uau…enorm de mult timp, parca a trecut o vesnicie. Initial am fost afectat, m-am aparat cat de calm am putut, prin argumente. Nu conteaza daca SUNT sau NU SUNT de acord cu cele spuse de omul de langa mine, daca sunt sau nu adevarate afirmatiile ei, important este ca a zis CEEA CE CREDE, ceea ce considera, ceea ce simte. Fara floricele, ascunzisuri, fara subterfugii, fara mici sau mari minciuni, fara compromisuri. La fel de usor stiu ca omul acela spune si ceea ce ii place, la fel de deschis.

Nu ar fi mai simplu daca toti am fi ceva mai sinceri? Daca nu neaparat cu cei din jur, macar cu noi insine. Nu ar fi mai simplu daca nu ne-am mai ascunde, daca nu am mai fugi de idei, sentimente, emotii, ci le-am spune, sau macar le-am accepta, in al nostru creer si n-am mai fugi de ele?

Poate este mai comod sa traiesti in minciuni, sa te ascunzi, poate unii numesc asta “diplomatie” sau “comoditate”. Sau pur si simplu, necomunicand complet ceea ce credem…consideram ca facem un bine celor din jurul nostru. Din punctul meu de vedere, este fals.

Vreau sa pot sa devin in timp, fata de toti oamenii, total sincer, deschis, sa zic ceea ce cred, cand cred. Daca voi fi judecat pentru asta, daca voi fi condamnat si voi pierde oameni din jurul meu, inseamna ca acestia nu inteleg de ce anume fac asta si ca de fapt ar putea sa le foloseasca spusele mele.

“Alex, ceea ce ti-am zis acum ar fi deranjat poate 90% din alti oameni. Insa acei oameni, foarte multi, nu ar fi realizat ca cele spuse de mine i-ar fi ajutat si nicidecum daramat”.

Si a avut perfecta dreptate. Dammit.

Vincent – Tim Burton

Unul dintre primele clipuri ale regizorului Tim Burton – se simt similitudinile cu filmele ulterioare – Nightmare Before Christmas, Beetlejuice, Corpse Bride sau chiar Sweeney Todd si Edward Scissorhands.

Unul dintre regizorii mei preferati, recomand toate filmele de mai sus and some more. :) Good shit.

[youtube c7SJ_h3yWnI&feature]

Colectionez Sindromuri