Deci plecaram din Bucuresti vineri seara, pe la un 20:00, pornind patru oameni – EU, (evident) Blonda Silvia, Magda si Sorin. Urma sa ajungem in Muntii Valcan, aproape de Petrosani, unde era locul de intalnire pentru mai multi membri ai cluburilor montane din Romania.
Pe mine ma stiti, sunt genialul posesor al acestui sublim blog. Pe Blonda o stiti de pe al SAU blog si din cauza comentariilor lasate aici cu o oarecare frecventa, de 10 ori pe zi. Despre Magda si Sorin, numai de bine – casatoriti pe la un fel de 30 si nitel de ani, montanieri inraiti, urcat pe tot felul de munti din Europa, cu plecare saptamanala aproape, ii asteapta Mont Blanc soon enough. Vara trecuta s-au dat pe NIL nitel, asa…de placere.
Deci grup misto.
Invitat special, in masina, un CATEL super super simpatic (de fapt o ea), numita PATI! Evident, ii spuneam ori PATEU ori PLACTIPUS ori PLACTFORMA ori…oricum. Este gen…cel mai cuminte si inteligent caine de-l vazui de ceva vreme incoace. Atat de cuminte incat nu isi face nevoile DECAT daca i se da VOIE si UNDE i se da voie. Hmmm…ciudat. :D
Asa, am mers pe hautostrada, bla-bla, muzica, dixtractie, trebi. La cativa kilometri de autostrada ne-am oprit de placere vreo ora si jumatate in spatele unei coloane de cativa kilometri de masini. A fost nu`sh ce accident, presupun ca si un mort, cel putin, avand in vedere masinia de legisti ce a trecut pe-acolo.
Am trecut de Petrosani, ca vantul si ca gandul, afara era bezna asa ca nu am putut sa ne bucuram de frumusetea acestui oras-diamant al Romaniei, metropola iubirii si pasiunii, frumusetilor si armoniilor. Vorbesc de Petrosani. Asa.
Am ajuns noaptea la destinatie, un loc absolut BESTIAL, printre munti, aproape de niste chei. Vis-a-vis de noi, la nord (cum te uiti pe harta) se puteau vedea niste dealuri ce zac pe la baza inaltului lant muntos al Retezatului. La nord, un raulet ce intra prin niste chei, pe care daca le urmezi ajungi la baza lantului muntos Valcan.
Ajungand noi deci pe la un fel de 2 noaptea, nu prea am apucat sa facem mari lucruri, mai ales ca eu personal eram praf de somn. Am pus cortul (vezi poza de mai sus) chiar in apropierea focului unde niste petrecareti inca mai stateau si cantau la chitara. Atmosfera misto, deci am adormit instant dupa ce-am intins cortul. ma rog, in general Blonda, eu eram Stapanul Lanternei prea necesare. :D
Dimineata m-am trezit panicat ca se pleaca fara noi, am trezit-o violent si pe Blonda care m-a injurat destul de mult si ulterior, am iesit din cort, lumea inca se dezmortea. Dimineata, in cadrul competitiei dintre cluburile montane romanesti, s-a tinut un concurs de cultura generala a muntelui si de cunoastere a zonei de acolo. Clubul lui Sorin si al Magdei, Carpatia, a luat locul intai aici. :)
Pe la ora 11 eram pe traseu. Nu stiam ce urma sa ne astepte – decat faptul ca traseul era de vreo 7-8 ore.
Si 7-8 ore au si FOST. Prima parte a drumului am parcurs-o pe panta de nivel, printr-o padure deasa, de conifere, pe la un 1.400 metri. Urcat frumos, vreme excelenta (ca de obicei cand merg eu pe munte de fapt :D ), oameni foarte faini, veseli. Mi-a placut ca erau atat tineri de 20-30 de ani, dar si oameni mai in varsta, pe la 50 de ani, oameni de munte, crescuti acolo.
Aciulea o sa las pozele sa vorbeasca de la sine, fac mai mult decat ale mele cuvinte.
Eu cu Blonda, neparticipand la niciun fel de competitie am decis la un moment dat sa nu o luam dupa un marcaj ci sa urcam pieptis pe munte, direct spre creasta – 1.946 metri. Adica imediat dupa al doilea Macel Mondial. Istoric vorbind. Asa.
Acel “direct spre creasta” nu a fost deloc placut(vezi mai sus, poza) – practic urcam pieptis, pe-o panta cu inclinatie de circa 70-75 grade, uneori si folosindu-ne de maini. Eu si cu rucsac in spinare, dupa cateva minute cam gafaiam.
Pe la un 14:00 eram pe creasta, unde am picat lati, cuprinsi de ceata. Am facut necesarele poze si pe-acolo, gafaind dar ranjind satisfacut(i). Intre timp, o parte dintre cei ce participau la concurs au ajuns si ei pe la noi, foarte hamuzanti si de treaba. Alcoolisti unii, ne-au dat bere si “suc” de afine (cred totusi ca era si ceva ALCOOL pe-acolo…vreun kil de votka cel putin… :D ).
Mergerea pe creasta a fost surprinzator de misto. Drumul, similar cu Creasta Pietrei Craiului (desi mai usoara), a durat vreo 3 ore. Stanci, coborare si apoi iar catarare, mici popasuri de admirat crestele fara zapada ale Retezatilor, mai inalti decat noi si la distanta. Senzatie de libertate, aer bestial, fara niciun pic de poluare de niciun fel, paduri inca neatinse si prea putin umblate de om. Super tare.
Peste tot, la coborare dar si la urcare, am mancat afine si zmeura, cred ca am bagat cate un kil de-astea in mine.
Coborarea a fost ceva mai anevoioasa, am mers printr-o albie de rau vreo ora. Si cand zic albie de rau, chiar asa era. Adicatelea calcam pe pietre ude, cu riscul de a cadea in cap la fiecare pas, uneori mergeam cu bocancii fix prin apa. Se pare insa ca Vibram + Goretex isi stiu meseria, nu m-am udat deloc. Peisaj salbatic, neatins, liniste, inconjurati de ziduri de stanca si de paduri.
Revenirea in tabara, concursurile noptii + Baile Herculane si drumul intors, dupa o stire anosta cu DACIA! :D
- To be continued, doar foto in urmatoarea ora -
