…e sa renunti la un blog doar pentru ca AI SENZATIA ca … nu mai are sens sa-l tii.
Adica sa-l STERGI! Cu totul!!!!
Si fara sa anunti.
Pf. Dar…na…e proprietatea cuiva deci…I suppose e o.k….
O zi speciala
Mi-ar placea sa existe ACEA ZI din AN in care sa zici FIX ceea ce gandesti apropiatilor tai…si nu numai.
Sa vorbesti lucruri pe care de obicei te cenzurezi sa le spui, sa poti sa zici chestiuni de genul “Doamna, aveti 120 de kile si ma striviti. Puteti va rog sa va mutati mai incolo si apoi sa va faceti un abonament la sala, pentru binele dumneavoastra?” in loc de…a te ridica si a pleca. Si a injura in gand.
Pur si simplu sa putem sa spunem, fara RAUTATE sau REA-VOINTA sau…nesimtire…ceea ce gandim.
SUBIECTE CONSIDERATE TABU!
Ah, ce zi…haoticofaina ar fi! Am vorbi dupa aia…un an intreg despre ea! :D
Statusul zilei
“Totul este cu delay in viata”
Camere pictate bes-ti-al!!!
Prima – o sublima baie! O placere sa intri acolo!
Si….o camera pentru fumat. Suuuuuperrrrrrr, heheh! :D
S-alergam doua masline
Unde pleci si un’ te duci, tot aluneci pe butuci si te-mpiedici, te ridici, poticnesti si tot te misti – esti nurlie sau zurlie, stai cu ata-n palarie si cu freza desfacuta da cu viata nefacuta?
Hai mai bine-ncoa’ cu mine, s-alergam doua masline intr-o farfurie plina – de trairi si de emotii, de ludic si respiratii.
“Da, nu uita sa respiri! Este un proces…de baza! Stai cu suflet plin de gol si golul ti-e plin de tine! Lasa capul intr-o doara, uite-te adanc in seara si cheama-ti oamenii dara… singuri stam o moarte-ntreaga, macar viata s-o…traim!”
Ii spuse si-si lua lucrurile si pleca.
Liniste.
“Pf. Cand o sa mor oricum nu o sa ma mai intereseze. Ce…nebun“, isi spuse.
Brusc, auzi musca din coltul casei, cum se aseza pe peretele gol.
“Ce….liniste s-a lasat…“
Passion (fotografiile saptamanii)
SaseSimturi.ro la o saptamana de la lansare
A atras aproape 4.000 de vizualizari, un user vizitand, in medie, 3 pagini.
Cele mai multe vizualizari a atras sectiunea “Despre noi” urmata de “Ceainaria Cotroceni”.
Google incepe incet-incet sa-si faca treaba si, la o cautare pe motorul de cautare dupa “reguli tintar” site-ul SaseSimturi.ro iese pe locul trei! :)
Ce urmeaza: stickere, noi sectiuni, colaborari cu companii pentru review-uri, premii & concursuri! So…keep close! :D
Multumesc tuturor pentru efort: imi multumesc MIE (evident), Alexei, Florinului, Ancai, Adinei, Adrianei, Mariei, Cristinei, Midget si pictoritei Cam precum si tuturor celorlalti care comenteaza/vin cu idei, ofera feedback pe Facebook sau pe alte canale de comunicare!
Va iubesc pe toti pe rand! Tralalalalaaaaa
Statusul zilei
“Autosuficienta ne consuma tot timpul”
Anecdota reala – part 1
El (catre sora mai mare) – Uite, uite, am facut un patrat din plastilina!
Ea (catre fratele de 10 ani) – Nu, nu…tu ai facut un CUB, nu un patrat!
El – Ah….da! Da! Este cub, nu patrat, zise copilul, zambind.
Ea (cu ton didactic) – Dar stii DE CE acesta este CUB si nu PATRAT?
El (foarte prompt) – Cubul se poate roti singur in jurul axei sale gravitationale si patratul nu.
Ea -………..da. Exact.
:)
Bufonul (poveste de adormit copiii, partea a IV-a)
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un bufon.
Si bufonul nostru era echipat cu tot ce-i trebuia – avea vopsea alb-rosie pe fata, avea caciulita cu trei cloptei pe cap care, la fiecare pas, zdranganeau, avea ciubote cu varf intors in picioare si haine colorate in dungi de curcubeu.
Si bufonul nostru traia la curtile regilor si printilor, la curti de boieri si de oameni ce doreau sa rada. Se scalambaia, se lovea singur, se impiedica si oamenii radeau de el.
(Pentru ca, nu-i asa? toti suntem rai si de fapt ne bucuram cand cineva este lovit. Ni se arata asta de mici, de cand mergem la circ, sa radem de clovnii de acolo!)
Si dupa fiecare zi de munca, bufonul se intorcea acasa, singur, in coliba lui si isi intindea oasele din ce in ce mai obosite pe patul sau saracacios. Si zambetul ii palea, vopseaua se ducea, adormea si se visa…om.
Si asta zi-de-zi, luna de luna, ani intregi.
Si ultima lui reprezentatie a fost cea mai amuzanta, atunci cand de fata cu toata lumea isi puse streangul de gat. Oamenii batura din palme – pasa-mi-te credeau ca este doar un alt truc! – si cand vazura ca bufonul nostru se zbatu pentru o ultima oara, il ridicara si-l ingropara.
Si acum, un alt bufon, tot “al nostru”, ii lua locul. Era la fel. Imbracat la fel, se purta la fel, facea aceleasi glume, sub masca lui zambitoare, sub privirile sale sclipinde si ropotul de rasete ce-i insoteau fiecare cazatura.
Si inchei povestea-asa si va spun ca zambetele false sunt mult mai dureroase decat sincera lacrima. Deci, nu mai fiti bufoni, oameni buni!