Category Archives: munte

Viitoarele mele incaltari de munte – cu 5 degete

Bocanci? Neah… Sandale de munte? NEAH… O sa-mi comand ASTEA! Vorbesc serios, se gasesc si la noi, la www.army-shop.ro. De la VIBRAM! :D

5Fingers

Se numesc 5Fingers, nu-mi dau seama de ce… Se pot purta atat pe piciorul gol (cand esti prin iarba, inoti, mergi pe un teren usurel…) dar si inauntrul unor bocanci, pentru protectie/aderenta/confort.

“Vibram also promotes the Five Fingers for outdoor activities such as hiking, kayaking, and especially running, saying that running barefoot is more ergonomic. I was walking around the gravel of the boat yard after sailing and I could feel every like rock, without the usual pain—a pretty neat feeling”.

Cum arata Susai si ce puteti face acolo. Si altele de diverse

Buuun… M-am trezit relativ tarziu, un fel de 9 dimineata, nu aveam nimic pregatit intrucat cu o noapte inainte statusem (destul de) treaz pana pe la un fel de 4 dimineata…Deci mi-am facut dusul, indesat stuff in vajnicu-mi rucsac (il am de aproape 10 ani…sunt mandru de el, si el de mine, evident…), lipit chitara cu sfoara de rucsac, bagat camera foto pe-acolo pe undeva, laptopul pe care nu l-am folosit deloc si dus am fost.

A, sa merg cu cei de la Cosmote la o conferinta de presa la Susai, cu inca 25 de colegi jurnalisti de la unele dintre cele mai importante cotidiene de afaceri din Romania. Susai fiind o statiune amarata, undeva la vreo 15 kilometri de Predeal…

Pe drum statui de vorba cu Razvan de la Mediaflucks, un tip tare, roacher si inteligent. (m-a rugat el sa zic asta, aici, alaturi de numar de telefon, e-mail si poza, dar…nu fac reclama pe-aci decat mie insumi, daca-i cazul). Am vazut in autocar filmul Stardust (care nu este atat de rau pe cat ziceau colegii din stanga mea care faceau non-stop misto de el, ceea ce devenise enervant dupa vreo 2 ore…).

Am ajuns dupa cateva ore de trafic intens aproape de destinatie unde am avut (ne)placuta surpriza sa ni se spuna “de aici, vom lua ATV-urile pana la Susai”. Faza la care am incercat foarte subtil sa le explic cum ca eu, sportiv din nascare, vreau sa o iau pe jos cu ditamai rucsacul in spinare. Trecusem de Tereza si Oana (PR-i pentru Cosmote), si cand sa ma declar fericit, m-a tras foarte persuasiv colegul si reprezentant pentru aceeasi companie Eugen Secmerean, ca-s porc, alea-alea, ca merem cu totii. FUCK, imi spun eu, o sa trebuiasca sa ma urc pe motoretele alea zgomotoase, pe care mai inainte le injuram cand era vorba sa le vad pe la munte. Mi se pareau imbecile…

A mere cu ATV-urile
A mere cu ATV-urile

…si mi s-au mai parut inca 3 secunde dupa ce am pornit. Este o senzatie foarte foarte tare, sa mergi pe un 4X4 si sa accelerezi printr-o simpla apasare de buton, sa virezi ca la bicicleta, la fel de usor, sa treci prin balti si sa cateri pietre, in timp ce stai comod pe o sa unde incap doi sau chiar trei oameni, inghesuit. Mi-am propus sa-mi iau o dracie de-astea, insa nu as avea unde sa o tin, dammit.

Oricum, am ajuns la Susai, dupa doar vreo 20 de minute de mers pe chestiile alea.

Am zis “statiune amarata”. Erase that. Este un ditamai hotel in the middle of nowhere, intins pe lat, cu piscina, sala de jocuri (ping-pong, fotbal mecanic sau darts), doua baruri, jacuzzi and so on. Am intrat cu totii, ni s-a zis ca o sa stam singuri intr-o camera dubla, m-am uitat de curiozitate cat au platit Cosmoteii – 120 euro/camera. Holy shit. Mi-am propus sa nu mai vin pana cand nu intru in topul celor de la Capital. Deci o sa revin peste 2-3 ani… :)

Amarata cabana Susai
Amarata cabana Susai

Ne bagaram in camere, misto, desi prea alb. Am avut tot timpul barul la discretie, puteam comanda orice si plateau tot Cosmoteii saracii. Per total, cred ca au dat pe toata distractia peste 150.000 euro, dar…au de unde.

N-am stat mult, am iesit afara cu chitara, un obiect bun pentru a cunoaste oameni si pentru a tria destul de repede (desi cu o marja de eroare destul de mare) pe cei interesanti (pur subiectiv) si pe cei mai putin interesanti. Cantai nitel, s-au adunat niste de-aceia pe langa mine, intamplator de ei mi-o placut pan` la final.

Cu ei am si iesit cand a inceput sa se insereze, ne-am invartit nitel pe-acolo apoi cand le-am propus sa intram nitel in padure au freaked out si s-au carat, lasandu-ma singur sa sun niste oameni la telefon si sa fac cateva poze, pe-acolo. Mistocut peisajul, impadurit, desi ar fi fost arta si niste creste, ceva, de culoare, asa…

Afara, plimbare and all
Afara, plimbare and all

Seara am avut bufet suedez cu tot felul de prostii ieftine, gen caviar, salata de fructe de mare, carne cu tot felul de sosuri, frigarui si alte de-astea, de mancam noi zilnic…ahem.

Apoi, cica “party la piscina, in stil Hawayan”. Aaaaaa…drept pentru care m-am pus la o masa retras cu colega mea Andra, cat mai departe de piscina si de ideea aiurea, am inceput sa vorbim, povestim, facem misto, radem, alea-alea de le face lumea intru a socializa si simti bine. A venit si Silvia (alta colega dar de la alta publicatie), care era nitel PREA fericita (sa fie alcoolul de vina? neah…), radea non-stop, se lua de noi ca “nu este normal ca doi COLEGI care nu sunt IMPREUNA sa fie atat de apropiati!”. Ma rog, noi din redactia DB.ro estem cam toti asa…hmmm…

Petrecere in stil..aaa...
Petrecere in stil..aaa...

Am mers mai apoi la acea piscina, muzica tare, oameni pe margine, se dansa, bea, radea, mai mult sau mai putin fals, de-astea, normale. Am stat asa pana pe la un fel de 2 noaptea, dupa care Andra a zis ca GATA, este momentul a face si noi doi baie. Radea isteric si cu ochii nitel mai bulbucati decat de obicei. Evident, eu n-aveam slip (“CUM!? Merg la munte si sa-mi iau SLIP!? NO WAY!!! Este contra legilor FIRII!”) dar, la fel de evident, in 3 minute inotam (sau ma duceam inexorabil la fund) in blugii mei negri deja faimosi (nu, nu va zic de ce…) si in bustul gol.

Dupa ce m-am balacit haotic si fara sens prin apa aia, la perfectie incalzita, desi afara era destul de frig, am zis ca GATA, let`s call it a day. La culcare cu mine. Ceea ce am si facut, nu inainte de a-mi pune hainele pe calorifer, a doua zi

…erau uscate perfect, dar m-am trezit cu o durere INCREDIBILA la mana dreapta, aproape de glezna. Ma doare si acum cand rotesc mana, am aratat cam tuturor de acolo si am primit nepretuite sfaturi de la “am vazut o ambulanta pe aici, fugi dupa ea!” la “auch! seamana a cancer” sau “o sa trebuiasca sa ti-o tai…mana…regret…”. Imi place ca lumea tine la mine si ca are umor…J

Aglomeratie la vin fiert si mancare
Aglomeratie la vin fiert si mancare

Sambata deci aveam competitii…am format trei echipe – albastra (eu), rosie si verde.

Am mers vreo 2 ore aproape cu ATV-urile, am condus eu, Andra in spate care se tinea haotic si puternic de mine, cateodata tipand de frica, fuse arta pana acolo.

“Acolo” fiind un mare camp, unde Cosmoteii aranjasera un mare cort, unde era un bucatar care-si facea de treaba creand niste salate si niste fripturi care aratau (si ulterior am si aflat ca si erau!) bestial.

Prima proba – sa gasim niste stampile in padure. Nimic special, dar “in padure” se mergea nu pe jos, ci cu niste masini 4X4, care au urcat pe niste poteci incredibil de inclinate, incredibil de periculoase, si eu eram in fata incredibil de speriat si pe buna dreptate, intrucat la un moment dat am ramas suspendati la un fel de 45 de grade cu masina, la un pas de a ne rasturna.

Am avut cinci opriri cu acel 4X4, la fiecare oprire, intr-un anumit perimetru, erau ascunse 2 stampile pe copaci. Echipa mea, condusa, evident, de mine (m-am autoproclamat altfel nimeni n-ar fi fost destul de cretin sa ma propuna pe mine…) a gasit 9 din 10 stampile.

Urmatoarea proba a constat in a merge pe un pod din franghie, a gasi cu un aparat special folosit de salvamontisti pentru a gasi oameni (emitator-receptor) niste oua si a le aduce inapoi. Pe o tiroliana. Pentru cine nu stie ce este aceea…este o franghie pe care iti dai drumul la vale. Tot timpul mi-am dorit a face asta.

Am traversat raul acela, am gasit cuibul, am fost primul la tiroliana, ca orice team leader care se respecta. Si DA, este o senzatie FOARTE misto, alunecarea este bestiala, simti ca zbori nitel, I`d do that de 100 de ori pe zi, dar pe o distanta ceva mai mare. Acolo erau cam 70-80 de metri de franghie, traversata in cam 10-15 secunde. O sa vreau sa fac si rapel la vara (aviz tie, Cristina!)

A treia proba fuse a merge cu ATV-urile prin padure si a face cat mai multe poze cu cartonase cu animale puse de organizatori in prealabil pe acolo. Asta fuse destul de boring, intrucat eu m-am oferit a le fotografia (aveam un singur aparat pe echipa) si n-am condus eu ATV-ul, am stat in spate.

Interior de Susai
Interior de Susai

A patra proba a fost sa ne plimbam cu o sanie trasa de haski, m-a durut fundul si mi-a fost mila de saracii caini, care scoteau limba de calcau pe ea…dar senzatia este misto. Cred ca sigur este insa mai fain pe zapada.

A cincea proba fuse a trage cu arcul la tinta. Si ASTA a fost BESTIALA, la nivelul la care mi-am propus sa-mi iau si eu un arc si permis sa-l folosesc, fiind considerat arma. Unul semi-profesionist costa ceva gen 6 milioane, din ce mi-a zis o tipa care s-a ocupat de noi pe acolo. N-am nimerit decat doua sageti in tinta, dar macar nu am dat niciuna in balarii. La plecare, am mai tras cateva si ma perfectionasem, e arta.

Ultima proba fuse enervanta, sa ne deplasam toata echipa pe 6 skiuri din lemn. Problema era ca un picior al unui om era pe un ski, altul pe alt ski,pe care mai era piciorul altuia, si trebuia sa ne miscam la unison cu totii, altfel ne prabuseam. Toata deplasarea, vreo 50 de metri a durat 16 minute, intru a va imagina… ORIBIL, injuram in gand de toti ($&!(*@#*(@!.

Printre probe am stat de vorba, urmaream cu oamenii personajele de pe-acolo, Andra era entuziasmata, eu eram plictisit (not), ma durea mana din ce in ce mai rau, dar am infruntat durerea DEMN, am mancat, grecii de la Cosmote erau SUPER entuziasmati de ZACUSCA si MITITEII romanesti, am zis ca la urmatoarea conferinta, pentru o exclusivitate, ii mituiesc cu cate un borcan de zacusca.

…si ca veni vorba de mita. Am decis cu mai multi pe acolo ca este BESTIAL a fi jurnalist, si jurnalist pe IT&C in mod special, cunosti oameni, vorbesti cu ei, te plimbi, conferinte si primesti si cea mai misto mita atentie din toata presa.

Cam atat pentru asta seara, pic nitel de somn, este tarliu, tomorrow restul si poze. Mai multe.

Excursie munte – eu & trei fete, Jepi, Babele, furtuna, traznete, foto si alte povestiri

Este ceva gen ora 20:00 duminica, proaspat intors de la munte, imbaiat si mancat, pic de somn si ma doare piciorul drept dar, cu niste strategica muzica voi putea povesti and exemplifica prin poze ce facuram la munte, cum a fost, prin ce am trecut si altele.

Am aflat si eu pe la un fel de 8 seara, vineri, cu cine o sa merg. Respectiv EU (evident), Anca, Diana si Irene (daca scriu gresit, nu ma impusca) :D. Adica subsemnatul si 3 fete. Oh, joy……

Ca de obicei la 7 in gara, de data asta nu am mai stat dupa un numit Victor, ci fetele fura chiar punctuale, bilete de tren, urcat in accelerat. Care accelerat, maica, arata ca un RAPID fara cusete insa. Scaunele alea albastre de le stiti, inghesuite, culoar stramt, urat, am decis sa stam in spatele trenului, pe jos. Ceea ce am si facut. Eu eram f. obsedat de a fotografia prin geamul din spate sina de cale ferata, si au iesit cateva poze chiar misto.

Sina ferata
Sina ferata

Irene (ne-a explicat pe scurt niste genealogie a sa – sasa cu ceva unguroaica si numele a suferit nu`sh ce modificari, in fine…) era imbracata complet in verde, pe cap cu o paralie cu pene, ala Robin Hood, bocanci verzi, tricou verde, vesta verde, pantaloni verzi. Apoi a scos din rucsac un briceag verde si o carte verde. Cartea fiind despre PLANTE verzi (de botanica, ea fiind absolventa a numitei facultati…). Evident, a capatat rapid porecle precum “Spiridus” sau “Elf”.

Diana,Anca si Irene
Diana,Anca si Irene

Pe drum am mancat din RIDICHIILE si CASTRAVETII luati de Anca, in timp ce Diana repeta obsesiv ca “ce slab esti Alexxxxxxx”. NU, NU sunt slab. Sunt bine facut. Am muschi, nu grasime. Merci. J

Ajunsi la Busteni, senin, frumos, cald, placut, am oprit la magazin, pentru ca Irene sa-si ia conserve, bla-bla, noi sa ne luam ape si alte yadda-yadda de mancat`n`drincanit. Am decis sa merem sa dormim la Babele si, nestiind IAR cu cine merg pe munte si ce le poate pielea, anuntandu-se si vreme aiurea, am zis sa o luam lejer, pe Jepii Mici.

…dupa nici 10 minute de urcat, Diana a inceput sa cada precum o popica la jocul numit Popice (uau! ce comparatie!) in timp ce Irene radea nervos nevenindu-i sa creada ca URCA…In prealabil ea-mi zisese ca daca e, ia telecabina si ne asteapta sus. Evident, nu am lasat-o.

Jepii aglomerati, de la oameni de 15 ani la 60 de ani, unii echipati temeinic, altii vai mama lor. Dupa ce am iesit din padure, portiunea aia enervanta deloc spectaculoasa si mai obositoare, am inceput sa urcam mai misto, le-a mai revenit moralul si fetelor, am trecut de lanturi pe unde place mai mult. Am facut `n` fotografii iar, mai reusite insa decat cele de data trecuta. Am surprins niste limbi scoase, niste fete nitel terminate sau ganditoare insa, surprinzator, nu mi-am luat injuraturi (lucru bun, tinere sperante! :D)

Printre stanci
Printre stanci

Pe la jumatatea traseului, Anca a luat-o in fata, Diana dupa ea, eu am ramas cu Irene. Irene care ne-a tinut TOATA excursia prelegeri despre PLANTE, din ce sunt formate, care le sunt OVARELE (le-am si vazut, intr-un mic conuletz de brad, ahem…), denumiri stiintifice, ce manuale de biologie are ea, ce note a luat la nu`sh ce examene, si iarasi, plante. Dar, cica, nu ar fi obsedata…hmmmm….. :)

Am ajuns sus, frumos, soare, cald, spre Babele insa erau nori destul de grosi. Am intrat in cabana, eu cu Anca primii (ceilalti ramasera in spate pret de vreo 10 minute). Inauntru, zgomot taica, galagie, haos, plin de pantofareala, cred ca venisera unii cu scoala, copii de vreo clasa a 9-a a 10-a…haos total.

Ne-am dus la casa (au si casa de marcaj, ma sa fie…), am asteptat vreo 10 minute sa apara cineva.

“Buna ziua…ce locuri mai aveti libere?” Nu mai avem nimic. “Nu se poate….haideti va rog frumos, macar pentru fete…sunt cu 3 fete, obosite, un pat macar… “ Hmph…nu cred, sa merg insa sa intreb. Pleaca Gigi de la bar, sta inca vreo 10 minute (Anca plecase afara in timpul asta, desi era mai bine sa ramana, sa bage o figura trista, de-ale ei, sa impresioneze…) si se intoarce.

“Cu cine ziceati ca sunteti?” Cu inca 3 fete, prima oara pe munte, stiti cum este, nu e bine sa isi faca o impresie proasta despre natura… “Bine bine bine…uite, va dau ultima camera de 4 locuri – 50 de lei de persoana”.

Accept, desi pe lista scria clar ca o camera de 4 paturi costa 30 de lei de persoana, dar…Ma rog. Traim in Romania.

Ne ducem in camera cu totii, destul de misto, curat, cu apa si veceu, secsi, dar la fel de frig ca afara. Irene era obsedata sa deschida geamul sa-si scoata capul afara, in oprobriul nostru. Se intind toate trei prin paturi, care pe unde apuca, eu ma apuc sa cant la chitara, cu gandul ca sa stam doar vreo 10 minute…

Anca`s Suck
Anca`s Suck

Care 10 minute se transforma in vreo 2 ore, eu cantand non-stop. Irene n-a protestat decat la o melodie Demons & Wizards (ca nu-i place heavy metal-ul), Anca, diplomata, zise ca cant fain, in timp ce Diana-mi zice ca sunt crispat, sau ceva de genu` asta. Prima persoana care-mi spune asta, in fine…

O lasam pe Irene sa dormiteze in camera, desi am tras de ea sa vina sa manance cu noi trei. Mergem vis-à-vis de Babele, la Floare de Colt. Acolo am petrecut cred cele mai misto ore de la munte, intr-o incapere incalzita la perfectie, cu un tip care venea din cand in cand si ne povestea cate ceva despre munte, despre aventurile lui sau ale altora, ne-au servit cu o ciorba fantastica, carnati super tari si fasole. Apoi, am baut cateva cani de vin fiert excelente, ascultand CD-uri cu Pasarea Colibri sau Phoenix. Atmosfera perfecta de vorbit, ras, empatizat si atins subiecte misto.

La un moment dat a aparut si o tipa distrusa de oboseala si nitel disperata, cauta cazare in zona pentru ea si un tip (nu cred ca erau impreuna). Ne-am oferit sa-i primim la noi in camera, paturile fiind foarte mari, ne-am fi inghesuit dar mergea. Ne-a zis insa nenea de la Floare de Colt ca aia de la Babele-s salbatici, ca daca chemi mai multi intr-o camera te dau afara, ca afla aia, au spioni etc. Si, intr-adevar, nu erau prea amabili… Oricum, intr-un final au sunat cei doi la Caraiman si mai aveau acolo 2 locuri, am iesit afara sa-i ajut sa gaseasca crucea albastra pana la cabana si m-am intors, gonind, de frig.

La 10 minute dupa aceea, s-a intrerupt curentul la Floare de Colt, asa ca am stat la lumanare sa vorbim, ceea ce era si mai misto.Am ras atat de mult incat pe Anca a inceput sa o doara plexul solar, la propriu. Ulterior, a scos o perla Anca, pe care insa nu o pot reproduce aici (poate-s si minori, pana mea…), incat am ras eu cum n-am mai facut-o de mult, ma durea abdomentul… Pe la un fel de 9 seara, am plecat de acolo, porniti sa dormim.

Elful obosit
Elful obosit

Am stat eu cu Anca si cu Diana intr-un pat, Irene in celalalt, ea parea ca doarme cand am ajuns. Am stat inca vreo ora cu Anca de am jucat CTS (explic alta data ce inseamna) si fazan si cand ne-am hotarat totusi sa ne bagam la somn, s-a trezit Irene ca ea nu vrea sa doarma, asa ca a aprins becurile, si-a scos cartea VERDE din ghiozdanul cel VERDE si a inceput sa citeasca din ea. Cateodata exclamand, incantata “UAUU! Cred ca planta asta am vazut-o azi…”sau “Hmmm…e posibil sa fi vazut si pe-asta…hmm…”. Apoi ne-a pus sa REPETAM, ca la SCOALA, dupa ea, denumirea stiintifica a unei flori, m-a terminat!!!! Am scos iPod-ul, i-am dat o casca Ancai una mie, ne-am indesat capatzanile in perna cea mare si tare si am reusit sa adormim.

Ma rog. relativ. Ca ma durea spatele asa ca m-am foit ca o vaca si abia dimineata, la 8, cand a sunat ceasul, aveam chef de somn cu adevarat.

…………………………………………………………………..

Am deschis intai un ochi, pe geam treaba arata urat de tot. Ceatza, nor, ploaie, ingrozitor. Am decis ca daca vrem sa facem ce ne-am propus – Omu si coborat pe Valea Morarului – ar trebui sa plecam din timp, asa ca le-am dat trezirea si, dupa un ceai fierbinte (sau cafea, dupa gust…), am decis sa iesim sa infruntam viforul…

…si in 5 secunde am intrat inapoi. Vant maica, ploaia NASOALA de tot, ceatza de nu vedea la 30 de metri, urat de tot… Asa ca am decis sa mergem pe alt traseu, mult mai safe, nu aveam chef sa risc pielea altora. Asa ca am pornit, foarte bine infofoliti, chitara invelita, cu sapca si bandana, fetele cu caciuli, manusi, geci, fulare, la drum spre Piatra Arsa.

Cine cunoaste stie ca drumul este banal, pe platou. Batea insa un vant de ne-a RUPT, ploua in draci, ca apoi ploaia sa se transforme in grindina, din ce in ce mai deasa. Mi-a facut praf urechea stanga, mi-o ciuruia si m-am injurat ca am uitat caciula acasa… Pe jos era namol si balta, alunecam, Diana a si cazut de vreo 2 ori. Ca sa fie tabloul complet, trasnea, fulgera si tuna din 15 in 15 secunde, de nu se putea.

Eram cu Anca in fata, vedeam ca zambeste cam crispat (macar zambea!), am inceput sa facem promisiuni ca “daca nu murim trasniti, promit sa nu o mai supar pe mama! data viitoare macar cand o vad…” sau “daca nu mor trasnit, Anca, promit sa-mi fac rugaciunea cand vin la munte, de fiecare data inainte sa plec pe un traseu”!

La un moment dat, a fulgerat FIX deasupra noastra, s-a LUMINAT efectiv cerul, a trebuit sa inchid ochii putin, ne-am aplecat instinctiv si am SIMTIT electricitatea pe piele. Asteptam infrigurati si tunetul, care a venit ca un cutremur. Moment in care am inceput, efectiv, sa alergam aproape pe traseu, astfel incat din 2 ore/2 ore si ½ cat scria pe placuta de la Babele ca se face pana la Piatra Arsa, am facut o ora.

Am intrat in cabana, uzi si praf. Eu eram uscat doar la tricou, fetele erau ude complet. Jos, aveam pantalonii lipiti de mine, in bocancul drept imi intrase apa, desi aveam parazapezi, stangul inca mai supravietuia dar urma sa se ude si el later on.

Am plecat dupa vreo 5 minute de la Piatra Arsa, planul era sa o luam pe Jepii Mari insa, evident, nu ne-am uitat atenti la marcaje, fericiti ca avem o pauza de ploaie, asa ca am luat-o gresit. Cand ne-am trezit noi, eram deja in drum spre Furnica, spre cota 1.400. Am injurat nitel, m-am enervat, dar…n-aveam de ales.

Pana sa inceapa ploaia, am mai facut niste poze cu norii nitel mai razleti apoi, dupa nici 15 minute, a inceput iar sa toarne apa. Este miraculos ca a supravietuit si aparatul foto si mobilele, desi rucsacul (saracul, are vreo 8 ani deja…) s-a cam udat inauntru.

In pauza de ploaie
In pauza de ploaie

Am propus sa o luam pe o scurtatura, sa taiem spre 1.400 dar pana la urma am zis sa nu ma risc, putea sa se puna ceatza nasol si sa pierd directia, asa ca am ocolit dar am mers pe marcaj. Daca nu ar fi plouat, sa fie ud si namor pe jos si n-ar fi batut vantul, drumul ar fi fost lejer.

Am ajuns intr-un final la cota 1.400, si mai uzi (daca era posibil) si destul de obositi. Am facut un traseu de vreo 4 ore in cam 2, am fortat nota impunand un ritm rapid.

Si-o venit si toamna...
Si-o venit si toamna...

De la 1.400 am dezbatut nitel problema. Stiam ca daca mergem pe jos pana in Sinaia, nu facem decat o ora, lejer, dar pe acel drum, din cauza cretinatatii oamenilor sunt ursi non-stop. Turistii le dau de mancare, din masina, fac poze cu ei, pf…niste dobitoci, in fine. Apoi se plang ca sunt ursi la munte si ca le e frica.

Asa ca daduram toti 13 lei pe telecabina si ne-am scoborat in Sinaia, eu facand misto de raul de inaltime al Dianei…:D

Primul popas a fost gara, am luat bilete – trenul era peste 1 ora si un sfert, asa ca Anca si Irene s-au hotarat ca este nevoie sa-si schimbe pantalonii, erau ude leoarca. Diana, care are casa la Sinaia, si-a luat de schimbat de acolo. S-a scos.

Ancai i-am dat eu pantalonii mei ¾ luati la mine de rezerva, apoi si-a invelit picioarele in pungi si si-a pus pungi si la pantaloni, sa nu se ude si aia. Irene a dat pana in 30 de lei pe o pereche de pantaloni de trening care mie chiar imi placura. NU erau insa verzi, deci Irenei nu prea. J

Am mancat pe fuga niste pizza, am cinstit de-o bere si ne-am intors in gara. Trenul, punctual, ne urcaram in el si chiar am gasit locuri intr-un compartiment cu o familie de tigani – mama si vreo 4 puradei. Dar erau relativ curati si cu bun simt, deci… fuse o.k. Am jucat tot drumul CTS, apoi fazan pe formatii si, extinzand, fazan pe carti/autori si filme. Evident, simtindu-se in forta, cele trei s-au cam aliat impotriva mea, dorind sa pierd… Sau poate pentru ca sunt foarte inteligent? hmmm…neah. eram tip intre tipe. J

Si asa fuse si cu asta iesire la munte, urmatoarea – Piatra Craiului, se baga si Anca ceea ce este misto. Cine este amator, sa ridice doua degetzele.

Te pupai!

Merg la munte

Iar. De data asta, CHIAR nu stiu pe ce traseu merg si NICI cu cine, ceea ce makes it even MORE fun. :D

Sunt sigur doar de Anca si Diana. Evident ca MIHAI s-a razgandit, intrucat este…Mihai (pentru cunoscatori). Anca ar putea sa mai vina cu 3 fosti colegi si cu inca o tipa, dar nu stie inca nimic sigur, noi sa fim sanatosi.

In functie de vreme, vad eu ce traseu aleg. Probabil ca o sa incerc(am) iar Valea Alba, pana mea…

Sa speram ca nu o sa murim, nici de data asta…:D

Pentru povestiri si alte alea-alea, duminica.