Category Archives: introspectie

Obisnuinta

Am ajuns sa stim cu totii unde calcam. Pe ce anume, unde anume. Zona unde stam nu mai are secrete, stim fiecare frantura de asfalt lipsa, stim fiecare lucru unde trebuie sa fie.
Si asta ne arata limitarile. Cand a disparut masina din fata blocului, tata a considerat ca a gresit adresa.
Pentru ca ceva anormal se intamplase, tot restul deci trebuia sa fie gresit.

Oare nu ar fi hilar, ironic, sa murim in fata locului in care am copilarit, crescut, doar pentru ca brusc a aparut o groapa in sosea?
Pe mormant sa scrie “victima a obisnuintei”.

hai, si acum sa incercam sa mimam inteligenta – spuneti, copii, macar in gandurile voastre… ce paralele putem face intre aceasta scurta istorioara si existenta noastra de zi cu zi? Sau de…viata cu viata? m?
………………
………………….
……………………………
BRAVO!
Stiam eu ca am cititori inteligenti…

Realizari

Oamenii radiaza de interes cand vad/aud/afla de un om ciudat. Un om care face lucruri deosebite. Altfel. Uneori fapte nebunesti.
Cu toate acestea, aceiasi oameni fug de ei. In timp, ii calca si ii arunca precum niste carpe.
Pentru ca suntem atrasi de contraste, dar, simultan, atat de respinsi de ele.
E doar o chestiune de timp pana cand rolurile se inverseaza insa.

Nu-i asa ca acum cateva mici milenii traiam in societati matriarhale? Nu-i asa ca linia dintre a iubi si a uri este atat de subtirica? Nu-i asa ca TU ai avut candva un om iubit tocmai pentru ca era…altfel…si de care acum nu mai stii nimic? Nu-i asa ca multe stele devin gauri negre?
nu-i asa ca ai pornit sa citesti randurile astea sperand la altceva?

Ca in filme

Uneori cand te uiti insistent la un obiect…se intampla ceva cu el.
Eram mic si ma uitam la un tablou si a doua zi a cazut si s-a spart rama. Era in cui de o viata de om.
Alteori m-am uitat la pisica si la cateva zile dupa aia a disparut.
La fel si cu strabunica mea. Ma uitam si gandeam la ea si a murit, langa o cana de ceai pe jumatate goala. Au inmormantat-o si nu m-am uitat la nimeni atunci.

Uneori stau si ma uit la telefon. Sau la o usa…sau pur si simplu in ochi. Si astept sa se intample ceva bun. Uneori chiar functioneaza.

Alteori ma gandesc, pur intamplator la vreun fost amic cunoscut cu ani in urma si deja nu ma mai mira daca ma ciocnesc de el pe strada la cateva zile dupa aceea. Dar cine m-ar crede?… Eu ma cred, pentru ca mi se intampla.

Acum ma uit…de asemenea. Dar stiu ca uneori cu cat esti mai detasat, cu atat atragi mai multe lucruri bune. Asa ca respir adanc, iau o gura de ceai. Ah, ce bun este.
si…nu astept decat zambete. Si stiu ca vor veni, pentru ca am incredere
in scenele acelea din filme.

ce fain este ca existam…

Vis frumos!

Deci se face ca omoram…oameni! Si nu orice oameni ci oameni dragi mie familie colegi prieteni si-i…omoram in cel mai sadic mod si-i stivuiam apoi sau aruncam in rape sau pur si simplu cioparteam!
Apoi…am inceput sa alerg…haituit…urmarit de niste…un fel de…spectre! Sau ceva supraomenesc oricum, si eu aveam puteri supranaturale dar nu ca ei/ele, asa ca fugeam!
Si se succedeau anotimpurile…ba era iarna, ba vara, si din cand in cand ma mai duelam cu spectrele alea… si stiu ca sufeream, eram ranit…
si la un moment dat am vrut sa salvez viata ei si ne-am ascuns sub apa sub stanci si pietre si in vis puteam sa respir(am) sub apa! (asta-i cul, asta-mi place acu`!) Dar si acolo ne haituiau asa ca am iesit si doar ce m-am intors putin intr-o parte cand a…disparut! Si am crezut ca am omorat-o dar..
a venit un spectru mare-mare la mine…cred ca se unisera toate sub … acea forma…dihanie… si credeam ca voia sa ma omoare dar mi-a zis doar “asta sa-ti fie pedeapsa!” si apoi hohot de-alea…de ras…oribil(e)!!!

de ce nu pot sa am normale vise…erotice?!

Si m-am trezit apoi transpirat… si m-am dus la baie si am vomitat! Adica…fizic, gen! Si nu, nu bausem nimic, deloc, inainte! Ma rog, un ceai.

Cred ca mi se treage de la Neverwhere al lui Gaiman, unde…capitolu` de il citii inainte de a adormi era cu personajul principal care trebuia sa treaca un test…ORDEAL…unde trebuia sa isi infrunte temerile si halucinatiile si dorintele lui cele mai mari. Si oamenii cei mai dragi lui…iubita…un coleg de munca…ii spuneau ca este nebun…ca totul este o nebunie, ca nu are viata..ca este un terminat…ca a suferit un accident…si ca de-aia a ajuns in halul asta
si i-au zis sa se arunce in fata metroului, sa isi curme existenta. sa fie liniste, in final. sa nu se mai chinuie!
si statia de metrou era neagra, si umeda, si distrusa… si venea trenul…il vedea.. si el era pe margine…
dar inainte sa se arunce a avut..sansa…si a gasit ceva REAL in buzunar, a realizat ca este doar…un cosmar….foarte bine realizat… si s-a oprit.
Dar cand usile metroului s-au deschis…inauntru a venit o duhoare de moarte. Agatati de bare…in picioare sau pe scaune erau toti cei ce se sinucisesera in acel ordeal/test…si mirosea, spune autorul, “ca intr-o morga careia i s-a intrerupt curentul si vara si caldura intrasera in toate crapaturile si toate cadavrele”.
Si … el a pasit in vagon si trenul a plecat.

Kkt, o sa ma apuc sa citesc Sandra Brown!!!!!!!
(*!@^%*&!@#$^!@*#!!!

Frica

Acum, imi este frica. Teama. Acum, cand am programat sa apara acest articol…stiu sigur ca am aceasta senzatie/perceptie asupra existentei.

Si ma intreb…ce sa fac(em) cu “frica”.

Multi incearca sa o alunge. Unii sa o nege. Altii sa o inlocuiasca cu ceva…constructiv…(zic ei), cum ar fi, poate, zambetele (fortate).
Dar…cred ca frica este ceva pozitiv! Este ceva ce NASTE senzatii, ganduri, ce iti pune neuronii in miscare…ce te face, in final, sa vrei sa evoluezi, sa vrei sa aflii ceva anume. Sa vrei sa experimentezi.
Frica, din perspectiva mea, trebuie sa fie imbratisata, acceptata. Luata la fel de bine ca un…zambet…ca un sentiment pozitiv, ca o emotie puternica ce poate fi formata si deformata, ce te poate crea.
Imi este frica.
Si imi pare bine ca pot sa simt aceasta temere, ca simt…adrenalina…deci viata.
Frica te poate si distruge insa, daca nu iti pastrezi luciditatea. Dar la fel de bine te poate distruge si fericirea, starea de beatitudine. Chiar si mai pervers…
Frica doar te pune in…garda. Te ajuta.

Cum ma ajuta pe mine sa creez aceste randuri.
Mai e putin si, cumva, va trece si acest sentiment. Oare cand va reaparea…?

Saptamana asta…

…realizai ca sunt Om. Bine, realizai din nou.
Cand esti “Om”? Cand poti sa fii sincer fata de cei din jur si fata de tine insuti/insati, cand ajuti, cand exprimi senzatii la modul sincer, cand ai sentimente si emotii genuine, cand oferi din coracon. Espinado. :D Si sper sa nu ma opresc aici si sa…na…sa ma dezvolt in continuare. Precum un sublim Adonis ce ma simt si sunt. :-”

In rest, primii ieri un super ceai, care miroase demential prin redactiune pe aci…INSA nu pot sa-l beau intrucat nu avem…mmm…apa. Fierbinte. Bidoane de-alea infecte si de 50 de litre, sau cat sunt, whatever. Asa ca doar il miros. Si beau…chimicale. O sa MOR, CLAR!!!!

Asa, acu` ma intorc la the fun stuff. (@#&%*^!@#*_!^_$!!!

Fainut(z)!

Ieri fusei surprins… desi nu ar trebui sa fiu, kkt, eu insumi fiind asa… insa e placut sa descoperi, din senin, oameni super deschisi/interesanti…pe care abia-i cunosti! Adica…oameni ce vorbesc cu tine super lejer despre orice aproape, ce sunt naturali si sinceri. Culut(z)…si astfel de oameni ma fac sa zambesc, asa…natural.

In alta dezordine de idei, oare cati oameni stiu si definesc corect “a iubi”? Hm, cre’ ca prea putini, inecati fiind in egoism…dar e cu atat mai valoros cand gasesti/cunosti oameni ce TIN la aceste cuvinte/sentimente si VOR sa faca bine…chiar de uneori mai impedicat. Ca na, fara impiedicaturi life would be borrrringgggg :D Iubesc … trairile, simtirile…

Asa, acu` ca reusii iar sa fiu borring, va iubesc pe toti pe rand! Dinamic combinat cu platonic.

Ma amuza…

…cum se transforma…s-a transformat si probabil se va mai transforma acest blog. Initial l-am pornit cu ideea de a scrie creatii de-ale mele. Cu mai mult sau mai putina rima. Apoi s-a transformat si intr-o platforma de expulzare, metaforica, a starilor mele. Sau, uneori, de atragere a altor stari. Dupa care am realizat ca sunt in presa, si ca poate deveni si un instrument de promovare a stirilor/articolelor mele. Apoi fotografii, excursii, top-uri…de toate.

Mai nou, am inceput proiectul SaseSimturi.ro, am primit mai multe responsabilitati la munca si am neglijat, cum mi s-a spus (!), spatiul personal…adica cu adevarat personal de pe acest blog. Desi…in orice creatie de-ale mele este o farama de mine, de stare a mea.

Stateam acu` ceva vreme cu un prieten la un ceai, si-i explicam de ce scriu pe blogul asta, ce este de fapt. Este un canal de comunicare (profund, nu!?) a starilor mele interioare, insa nu in modul clasic “Mama cum ma simt azi, stai sa vezi!” ci la modul creativ. In spatele fiecarei creatii de-ale mele SUNT eu si VOI FI eu. Chiar si in cele mai…improbabile scrieri, daca ma cunosti si stii sa citesti printre randuri, o sa-mi vezi o particica din mine, din starea de moment. Cu mici exceptii – acele creatii pe care le scriu ca…nu`sh, ma amuz(a). : )

De aceea, pana acum, in cele 2.300 de post-uri, nu am simtit nevoia decat foarte foarte rar sa scriu randuri CLAR personale, si pe acelea le-am semnalat.

Si acum, ceva personal. “Ma amuza…”, in cazul meu, are TONE de conotatii, in functie de tonul vocii mele.

Va iubesc! Pe toti! Pe rand! :D

Minus Facebook

Socializarea pe retele sociale este…cel putin lipsita de constant(z)a. Da, atragi oameni, da, atragi priviri, interes, primesti comentarii. Am primit zeci de comentarii uneori, la niste…gaselnite mai mult sau mai putin originale.

Am primit admiratie & injuraturi. Virtuale. Adica ma scarpin cu mana stanga pe cotul drept si ma doare-n…cot. Dap. Fiind virtual.

Insa cel mai mare minus este faptul ca multi dintre oamenii ce-i atragi at some point…la un moment dat se plictisesc. Se retrag. Pentru ca lipseste…consistenta. Lipseste fizicul, comunicarea verbala, originalitatea, NOUL. Pentru ca ai de unde alege – 0,5 miliarde alti useri – si nu poti sa te mentii constant, non-stop.

In cazul blog-urilor este altceva. Acolo vin SPECIAL pentru tine, te citesc pentru ca poti sa scrii mai mult. Mai…multimedia.

Facebook-ul ofera inconstanta, inconsecventa, incoerenta. Si alte “in”-uri. :)