Category Archives: fun

Super mega tare surpriza

Deci dupa cum (nu) stii, pe 12 am facut 18 ani! Si nah, nu ma asteptam sa se intample ce s-a intamplat.

Respectiv, eram eu afara cu Ana, somnoros, asa, obosit dupa schimbarea fusului orar & zbor & nesomn si, cum zaceam io la masa cu un frappe (asa se scrie??) in fata, am fost subit si pe nepusa masa inconjurat de mai toti prietenii mei!

Adicatelea surprisseeee partyyyy! Habar n-aveam! Multumesc…erm…gen…tuturor ca au reusit sa ma faca sa raman MASCA si ca venira si ca Ana s-a gandit la asa ceva si…uau! Speechless!

Si-mi pare rau ca unii nu au putut ajunge sau pur si simplu Ana nu a stiut numarul lor de telefon/mail. Senzational.

Love you all!

Luni e China!

Luni pleca-voi peste mari si tari! Respectiv in…CHINA! Pam-PAM!
O sa stau pana pe 11, intrucat pe 12 este o zi mare. Cea mai mare zi din an, de altfel. :-”

Revin cu amanunte si poze & all that din Shanghai. De o sa am si timp sa ma invart pe acolo. :D

Va 上海世博中心有限公司 pe toti, pe rand! Hiheha!

Cateva scurte si rapide

- Proiectul nostru merge in fata!!! Cum…CARE proiect!? UN proiect care o sa RU-PA imediat ce va fi in picioare! :D HINT: Pe 15 mai facem anunt oficial in fata…multor fani. ;)

- Breboo ruleaza. La fel si Floricel, care a invatat in vreo 5 minute sa aduca batul aruncat inapoi la stapan. A uitat dupa 4 minute ce a invatat.

- E cald de MOR la birou si nu merge aeru` conditionat. O sa decedez deci.

- Am un pix super beton, de jurnalist, de la cotidianul francez…uzesc LeMonde. Cul! Are si scris pe el, ca un ziar, asa…

Doar in Romania…. : ))

Caz medical la Floreasca noaptea trecuta : niste tipi au facut un chef intr-o casa undeva pe Primaverii (o casa din aia veche, cu scara interioara rotunda). La ora 11 noaptea au ramas fara bere si au zis ca pleaca sa cumpere. Dar erau putin turtiti si s-au hotarat sa coboare cele 4 etaje cu SCHIURILE; s-au echipat si au coborat.

La etajul 2 era o baba de 84 ani care ducea gunoiul. Astia au dat peste ea si naspa, accident, vine salvarea, o duc la Floreasca cu fractura de bazin.

Se trezesc astia din betie, si merg la Floreasca sa vada despre ce este vorba. La spital baba nu mai era (patul gol, proaspat aranjat). Astia, cica, au inghetat ca a murit, si se duc la medicul de garda sa vada ce este. De acolo afla ca baba era transferata la spitalul 9 (psychiatry) pentru consult, pentru ca toata noaptea baba insistase ca o lovise un SCHIOR pe casa scarii!!

Despre saritu` cu parasuta (poezie epicoliricdramatica)

[UPDATE - S-a rezolvat cu pozele pe blogul Anei :-"]

Dintotdeauna am avut un vis. Ca predecesorii mei Icar, Aurel Vlaicu sau fratii Wright, mi-am dorit sa zbor.

Dar nu intr-o bucata metalica, intr-un avion, ci in cadere libera de la mii de metri, sa simt aerul cum ma atinge mangaietor pe chipu-mi aprig si ars de vant si

ploi, sa plutesc (in cadere libera cu ~200 km/h) printre paseri si nori pufosi din piure si apoi, cand stau sa ma izbesc de sol, parasuta salvatoare sa ma franeze si sa-mi ofere plutirea lina ca atingerea unei pene in diminetile de somn adanci.

Drept pentru care cand am implinit 18 ani, putini dintre voi stiu, mi-am ales in armata sa fac parasutism. Si, dupa o pregatire apriga (ca asa-i in armata!), am fost in diferite misiuni prin intreaga lume. O sa le amintesc pe cele din Irak, dar si Patagonia sau Coreea de Nord. Toate top secret. Nu pot spune mai multe acum.

Dupa care, la cativa ani dupa aceea, am decis sa iau o pauza, terminand de luat portia de adrenalina.

Recent insa am aflat de un nou proiect langa Bucuresti! Unul dintre primele din Romania si, din ce auzisem, bine pus la punct. TNT Brothers. Sau “Fratii Dinamita”. Pentru nevorbitorii de germana. Asa.

Drept pentru care am zisara sa merg acolo, sa mai sar cu parasuta o data.

Am privit in stanga si in dreapta si am realizat ca gata. Este totusi timpul sa ii las si pe altii sa simta ceea ce am simtit si eu de atatea sute de ori…

Asa ca am induplecat-o pe Ana sa incerce si ea! Drept pentru care, in tandem cu un instructor, a realizat o mega saritura de la inaltimea de 4.500 de metri. La 1.000 de metri s-a deschis si parasuta.

Recunosc ca am avut ceva emotii. As fi preferat sa fiu eu in locul instructorului, avand probabil o mai mare experienta, dar am fost multumit. S-a(u) descurcat perfect!!! Mai mult, spre deosebire de campusurile improvizate din tari precum Cuba sau Chile unde am participat la misiuni cu camarazii mei, atmosfera de la aerodromul Clinceni este incredibil de faina, familiara. Ca o familie unde toti se cunsoc cu toate si toate cu toti (!?), se fac gratare, se mananca varza cu ciolan si se spun povestiri placute.

Ca intr-o cabana, la munte.

[youtube lfkCQTcjG-I&feature]

Este, intr-adevar, o experienta pe care TREBUIE sa o incerci si tu. Neaparat. Dupa care poti sa vii si sa scrii aici ce parere ai.

Din pacate in prezent nu am fotografiile/filmuletul facut in AER, in timp ce Ana cadea, dar o sa fac rost de ele in curand si o sa le plasez intr-un post ulterior. Tre` sa te multumesti cu cele realizate de mine de la (cheia) sol.

PS – De fapt unele fotografii sunt puse pe blogul eroinei, Ana! Din pacate, din motive necunoscute mie, (inca) nu se fac mai mari dar sper ca acest lucru sa se rezolve! Bine, varianta ei difera de varianta mea, tralalalaaaa :-” :D

: )))))))))))))))

Cum poti frate sa te imbeti intr-o gradina zoologica si, apoi, dupe ceva ore sa pleci acasa cu un PINGUIN?!
Treziti fiind, l-au dat afara din casa pe saracu` pinguin care a fost gasit si acu` politia ii cerceteaza pe tineri pentru ca au rapit un animal (pinguinu`, te-ai prins) protejat de lege.

Cum pana mea sa rapesti un PINGUIN!? :))))))))))))))
(nu`sh de ce da` mi se pare mega funny, imi imaginez secventa cu ei mergand pe strada cu pinguinu` in brate/de brat : )))))))))))))))) )