Category Archives: creatie

Sin

a mea

te-doresc
s(in ordine, d
e la Minciuna
la Sin
cerita
te)

:

,

acea
noapte am
tip(at) catre
spatele tau
intor
s si n-am incerc
at
sa te conving (
in mine)
ca imi dor
eam ;

ziua cand
ochii s-au
fixat unii intr-
altii si te/ne-
am
citit toate
micile sec
rete. Nu am zis
nimic – pentru
ca
Nu Aveam De Ce.

Cicatrice

O cicatrice
Doua cicatrice
Trei cicatrice
4
Cinci cicatrice
Sase cicatrice
Sapte cicatrice
mai multe.
Bucatile din mine stralucesc in Luna;
Partile din mine se vad in Vremea Trecerii Mele.

Vanez una, doua, toate,
miros salbatic intru a le chema-
Spre Femeia ce sta intinsa aici, chiar langa mine.
Zeita Luna se trezeste in final.
Ma dezbrac, aruncand bucata cu bucata.
Ea ranjeste zambetul diavolitei.
Ma infasor in ea, plin de caldura ud si dorinta.
Cutremur corpul. Ii ridic sufletul spre stralucire.
Cicatricele par sa tipe caci nici ele nu ma pot impiedica sa fiu un Rege.

Esti

El este bucata unei vieti vechi
Si marginea unde ruptura
Taie inima ce-o tii.
Ea este praf de ras batran
Si sclipeste si lumineaza
Si-ti intra in ochi.
Nu le-ai scapat
Nici nu le-ai spart
Doar ai acceptat sa-si spuna
„ne mai auzim”.
Sunt doar oglinzi in distanta
Ce reflecta o fata ce a fugit
Si totusi nu s-a spart.
Pe sticla nu ai pictat crapaturile,
Doar le-ai cusut si le-ai facut ale tale.
Tacerea nu te-a facut bucati
deci
Ce esti tu acum?

Cinder Ella

ma numesc Cinder Ella
si m-am nascut sa fiu o greutate,
sa ai pe cine da vina.

Oase mici si pene ce cad -
paianjeni – soapte matase
tin ce-a mai ramas din
inima-mi ce se descompune

zbor cu aripi din ciment,
cant ragusita balade
ce zac adanc in gatul meu
uscat
pana ma inec in propria saliva.

si
tot ce ai zis
si ai facut
si faci -
ma lovesc in craniu
si plang de ceva ireal
ceva
ce speram sa nu simt niciodata.

minciuni lucide
priviri incetosate -
strapunge-ma in spatele mic
ca sangele sa musteasca marunt
maroniu pe marmura
ce scrie in litere
povestea-ce-s-a-intalnit-cu-realitatea-cruda.

sunt Cinder Ella, o carte
cu pagini rupte
si coperte pierdute
si fara nicio intriga.
nu am coloana,
ma conformez dorintelor tale
de la rasarit la apus
pentru a nu fi aruncata niciodata.

dar sufletul meu,
sufletul in care arunci
feliile de stanca ascutita
fara nicio parere de rau
este inca intact.
si
chiar si inima mai bate incet
desi viata
isi plange ultimele lacrimi.
o eliberez. poate sa plece.

respiratii armonice
fac locul
pentru 1,001
balansoare de hartie.
ele se misca in vantul de vara
si se ating de nori si isi zambesc
si gasesc iubirea
in ceea ce candva era odata lumea mea
fara de iubire.

asa ca lasati libere balansoarele
si tu poti trage cu gloantele
renegate
in cerul ce suspina -
insa fericrea mea
traieste in fiecare balansoar
zburator
ce cara intransele ce speranta
mi-a mai ramas sa ofer.

sau poate
va fi suficient
pentru a salva
pe cineva ca mine,
cineva ce simte ca nu
mai apartine.

poate ca da,
poate ca da…

……………….

saptamana trecuta
a fost o inmormantare
undeva intr-un ziar local
si batut de vant.
eu am tinut titlul principal.

si scria asa:
„Cinder Ella
fiica, sora, visatoare -
luata prea devreme”.

dar printre randuri
se afla vocea placuta, cantanda
a unui copil
ce se visa mare si cu o viata frumoasa
si isi jura ca va transforma
trecutul de Iad al cuiva
in Raiul altcuiva.

vocea fredona incet
un cant de leagan
care spunea asa:

(la sfarsit,
criminalul
poate doar sa astepte
sa fie ucis.
dar victima lui
poate sa invete
cum sa traiasca iar).

draga mea Cinder Ella
inmormantarea
nu ti-a facut cinste.

ar fi trebuit sa scrie
cu litere simple:
„Cinder Ella;
o mica fata
a carei respiratie
a trezit speranta
si aceasta speranta
a salvat 1.004 vieti
dar nu a putut
sa o salveze si pe-a ei”.

dar e bine,
serios.
ea va invata
cum sa traiasca iar,
cum sa se legene
din nou
in balansoarele de hartie.