Stau pe pragul unei moarte
langa casa veche care
plange, plange din picioare.
Oameni merg pe pod albastre
ganduri albe dorm in coaste.
Doua porti astern in fata, chipuri dragi fara de viata.
Ea se-nchina,patul gol
Parca dorm dar iar ma scol.
Miroase-a brad si-a busuioaca,
miroase-n pat a promoroaca
Ea adoarme, parca-i moarta
Eu ma-nchin timid la treapta
Cred ca e, dar nu, chiar parca
A plecat zambind pe poarta.