Bleu e-atat de amarui,
ras incremenit caprui
pe un rictus alb murdar
lupti cu negrul in zadar

Lumea isi urla culoarea inapoi. Pierduti printre negru si murdar, ne invartim umbrele pe niste bucati de asfalturi meticulos nearanjate, astfel incat sa traim iluzia ca…traim.
Reclamele colorat tipator te duc cu gandul la negru, firmele aiuritor luminate te obosesc, ca o cacofonie continua in mijlocul unei fraze lungi cat un infinit de ganduri.
Muzica ritmata si cu versuri violente te instiga la negru, revolte absurde impotriva unui sistem din care, tu, omule, faci parte si la care pui umarul de fiecare data cand te duci la alimentara sa-ti iei tigari si alcool. “Daramam institutii, biserica, politia, si gasim continuu noi solutii” – pentru a vinde un album negru si a face bani, ar fi continuarea.

Stai pe negru si suspini
usurel prinzi radacini
umbra ta e-a nimanui
doar a necuratului.