Cat de usor este de gasit “echilibrul perfect” in relatiile inter-umane? Unde este linia cenusie si cum sa nu mergi prea mult pe ea? Unde vrei sa cazi – in stanga, sau in dreapta? Cum si in ce cantitati trebuie dozat teasing-ul/excitement-ul si in ce cantitati linistea exterioara si interioara? Cand simti ca obosesti, cum sa anunti asta apropiatilor tai si ce sa faci pentru a capata forte noi, benefice?
Nu, nu putem schimba Universul, lumea, legile fizicii, dar putem incepe prin a schimba UN om de langa noi, a il face mai bun, mai puternic, mai SINCER si ECHILIBRAT. Astfel, numarul celor ce inteleg s-a dublat.
Cand si mai ales CUM trebuie sa ne folosim de cei din jur? Este etic sa facem asta? Pana la ce PUNCT? Cat de mult trebuie sa ne folosim de karisma si inteligenta noastra pentru a atrage pe altii catre noi? Si cand vor fi atrasi, cu ce fel de plasa ii impresuram?
NU exista oameni buni. Exista doar `n` laturi ale raului. Daca latura raului tau corespunde cu a apropiatilor, atunci acestia te pot numi un “om bun”. Daca nu corespunde, mai cauta-ti raul-apropiat.
E al naibii de placut sa te cunosti, dar mai placut este sa vrei si sa ai capacitatea de a-ti pune intrebari, a iti oferi raspunsuri si a lua decizii benefice pe baza lor, pentru a te depasi pe tine insuti.
Omule, esti un Univers, nu o simpla entitate singulara! Respecta-te!
in sfarsit ceva profund….ce face oboseala din om…sper sa-ti treaca repede
Asta imi aduce aminte de o discutie recenta cu un good friend:
so..viata in sine e un exces, dorinta noastra de echilibru greu de realizat..see drumul crisalidei catre fluture
nu toti ajung sa zboare..
@Blonda – si eu sper :)
@ Cristina – Yep. Si suna misto “crisalida”! :D