Imi place sa ma joc. Ma joc zilnic. Cand ma dau jos din pat, ma joc intinzand lung bratele, scarpinandu-ma somnoros si gadilandu-ma singur, plictisit.

Ma joc cand merg afara, dimineata, cand ma uit la oameni si cand le raspund prin insesizabile miscari de sprancene sau priviri mai lungi decat ar trebui.

Ma joc cand ajung sa stau jos, pe un scaun, cu ochii intr-un punct fix…ma joc absent cu degetele, cu gandul, cu vorba.

Ma joc cand…ma joc cand MA JOC, da! La modul cel mai brut si banal cu putinta, ma joc cand ma joc afara cu mingii sau cu piese sau cu instrumente special facute pentru asta!

Ma joc cand sarut, cand fac dragoste, cand ma uit frumos, cand rad, cand plang, cand alint si sunt alintat.

Ma joc cand cant, cand sar, cand alerg, cand scriu, cand gandesc.

Ma joc cand cunosc, cand citesc, cand observ, cand sunt serios sau ranjesc, cand mi se cere un sfat sau cand cer o vorba.

Si apoi, adorm. Adorm…

Cineva mi-a zis candva…rectific. Cineva drag mi-a zis candva – “cand am ceva…cand am ceva aiurea…uneori imi place sa-mi gasesc cel mai bun prieten in perna. O iau in brate, plang pe ea si apoi…ma simt mai bine si adorm”. Adoarme, jucandu-se cu o perna.

Si…cine se simte matur, cand de fapt TOTI ne jucam tot timpul….?