Am inceput din ce in ce mai intens sa simt nevoia de a ma deschide total fata de o mana de oameni. The closest of closest ones.

Nu inteleg relatiile in care ascunzi CEVA. ORICE. Nu le MAI inteleg. Si aici nu ma refer exclusiv la o relatie de cuplu, unde este si mai anormal, ci la orice relatie foarte apropiata.

Am facut greseli in trecut, am avut impresia ca nu mi-ar fi acceptate anumite “defecte”. Marunte episoade din viata mea, dar si continut fizic al…sa zicem…camerei mele, erau semi-mascate.

Acum nu mai vreau asta. Din contra. Simt nevoia de a-mi fi “violata intimitatea”. Simt nevoia din ce in ce mai acuta de a lasa the closest of closest ones sa ma CUNOASCA, cu adevarat, TOTAL, unii dupa muuuuulti ani. Vreau sa ii las sa roam around la mine in camera si sa le zic…”Du-te. Uite-te. Afla-ma, in cele mai intime amanunte fizice si psihice. Uite, deschide sertarul asta, uite-te pe scrisorile astea, uite-te pe fotografiile astea, intra-mi in mail, citeste TOT ce vrei…cunoaste-ma dracu’! “.

Daca voi fi acceptat si DUPA aceea, dupa ce omul a vazut parte din viata mea, fara nicio perdea, dupa ce mi-a patruns poate in cele mai intime colturi ale existentei mele, atunci stiu sigur ca acel om este cu adevarat special si ca ma accepta atat cu partile mele frumoase cat si cu cele umane…slabe…urate…

Imi cer iertare prietenilor…si stiu ei cine sunt…pentru momentele cand nu m-am deschis cum se cuvenea, cand nu am comunicat cum trebuia, cand m-am ferit si mi-a fost teama sa nu “descopere” cine stie ce…Poate ca acel ceva, daca l-ar fi stiut, m-ar fi umanizat mai mult.