Nisip

vei desena cercuri mici si mari in nisip, atunci cand te voi gasi.
”de ce te obosesti sa desenezi in nisip?”, te voi intreba. “valurile oricum le vor sterge, nu va mai ramane nimic.”

tu vei termina ultimul cerc si, in centrul lui vei scrie, cu unghia lunga, “zambet”. te vei ridica incet si, cu parul ravasit, cu nisip si apa, te vei uita fix in ochii mei.

”poate exista o sansa sa nu se stearga niciodata”, vei spune. “nu merita sa incerc?”

si in loc sa rad de tine, asa cum te-ai putea astepta, eu voi zambi. “da”, voi spune. “da”.

……………………………………..

alta data vei trece iarna peste un mic pod si te voi opri in drum. tu te vei uita la mine si vei prinde un fulg de zapada in palma ta alba.

”ia-l”, imi vei spune. “este zambet si viata”.

eu poate voi scutura din cap, uimit, nu voi sti ce sa fac, pierdut in ganduri. poate voi gandi ca fulgul va disparea, la caldura palmei mele inmanusate. si s-ar sfarsi.

tu vei intelege si imi vei sopti, abia auzit. “dar poate, doar poate, va ramane”.
………………………………..

alta data te voi gasi in fata unui perete, insa de data aceasta esti slabita, te impiedici, si te voi recunoaste. deci te voi prinde inainte sa te lovesti de asfaltul rece.

imi vei spune sa plec. “pleaca! Lasa-ma!”.

”nu, nu cred ca o sa fac asta”, voi raspunde eu. “vrei sa iti spun in schimb un secret despre tine?”

”…nu”, imi vei raspunde, amar, dar acest lucru nu ma va opri.

”vezi tu, nu iti este frica de fulgi de zapada si nici de cercuri, pentru ca ele de fapt dispar in tine insati si tot ce iti trebuie este sa stii ca ai zambit atunci, cand ai desenat sau l-ai tinut in palma. iti place ceea ce dispare, pentru ca asa esti tu. iti place ceea ce spala timpul, pentru ca tu esti timp, dar tot nu il ai si nu il stapanesti. insa in fata unui zid, iti pui un semn pe inima. si acest semn indica ‘nu ma deranja, sunt de netrecut’. si acest lucru te doboara. orice lucru mai solid decat nisipul marii te doboara”.

te vei uita atunci la mine, uimita. vei sopti, fara convingere, ca gresesc. dar eu nu voi fi terminat.

”oare gresesc?”, voi spune.

”da”, vei raspunde. “nu ma deranjeaza lucrurile puternice. nu ma deranjeaza solidul. doar sper sa dispara…sa pot trece pe partea cealalta, sa deschid o poarta”, vei spune.

eu voi zambi din nou, atunci. “hai sa ne uitam la el, amandoi, pana cand va cadea. poate vom reusi”.
……………………………..
astazi, in acel loc, sunt si azi doua statui.
cand pe ele ninge, parca zambesc.

Romani(i)

Romanii nu prea-s frumosi. Credam si io ca s-au mai schimbat niste chestiuni de…ceva ani de cand nu prea mai fusei atent pe aeroporturi la oameni. Stiu ca in Frankfurt (or something), acum vreo 6-7 ani, am fost efectiv…scarbit… de diferentele extrem de clare dintre cetatenii romani si “strainii”.
Diferenta de clasa, de imbracaminte, de atitudine, de comportament de…ce vrei tu.
Si DA, poate ca sunt unul dintre cei mai nationalisti si ROMANI oameni… dar nu pot nega ceea ce vad.

Suntem urati. Ne lipseste clasa. Suntem tarani imbracati de la tarabe, mirosim a transpiratie, avem mult prost gust. Purtam treninguri cu “Romania” pe spate. Ne taram si radem zgomotos, suntem disperati si pierduti.

Aceste lucruri sunt evidente pe aeroporturi, cand merg pe strada sunt…poate…obisnuit, si doar cativa imi sar in ochi cu adevarat.

In alta dezordine de idei, DA, STIU, a fost eclipsa! Ok! Cul! : )

EU

deci inca o data mi-am aratat ce fotograf extra sunt! Adicatelea mi-au iesit cateva poze super misto la Venetia, orasu` … unde…e cam multa apa, canalizarea scapand de sub control.
o sa revin cu dansele soon. Pozele adica.
asa.
bun.
ce bine ca m-am laudat. pfiu, inca un motiv pentru care am blogu` asta. :-”

Rabdare

rabdare ii nazare dintr-o data, plata,
stand cu cap sub apa, bule de aer se ridica
si inoata spre
suprafata
Prima se sparge si tasneste,
cu aripi de peste sopteste
”rabdare sa ai si primesti rare
emotii de stare”
A doua suprafata apei ridica
si plutind ca un gand aerul strabatand
sopti prin aerul alb
”rabdarea dalb impodobeste regeste
omul simplu dintr-o pestera si genune
aspra
plina de asprime”

Omul cu cap sub apa deschise larg
ochii, apoi gura si inghiti
rabdarea
ii intra intai pe gat, apoi plamani,
genuni adanci si preagoale
se umplera de stare si visare
il lua.

Pluti spre suprafata.

Pestele zbura peste el. “Rabdare”.
aerul alb il dezmierda.
Zambire.

Negativ?

Spune tot. Hai sa ne spunem tot, fara bariere imbecile, fara resentimente. Fara degete in fata chipului sau foi cu desene care de care mai false ce iti imprima pe chip emotii ce de fapt nu exista.
cati stiti sa apreciat o palma?
sau un cuvant urat?
sau lipsurile?
cati traim sentimentele negative si le apreciem si iubim, si imbratisam si chiar alintam?

ai vrea ca totul sa curga perfect? in acelasi sens? monoton? ai vrea sa nu ai de infruntat nicio furtuna?
atunci de ce vrei uneori sa iesi in ploaie, sa alergi? de ce uneori vrei sa simti durere? de ce uneori te complaci in stari negative? de ce uneori iti place sa plangi?

hai sa ne lasam loviti de cei ce ne iubesc, pentru ca tot ei te vor ridica.

Vertij (!?)

si cata zapada… vertij de zapada, ca si cum globul cel mare de cristal ce apare in insipidele reclame cu coca-cola scapa intr-un ciclon
de idei
sentimente
emotii
trairi si, evident, clasicul
”multe altele”.
vertij. este un cuvant ce marcheaza. si-l traiesc intens pentru ca este pacat sa-l ratez, vine prea rar, ca si alte emotii, idei, sentimente si “multe altele”.
hai sa iti povestesc despre vertijul meu.

spuse, si se rostogoli prin alb, in toate sensurile, directiile, razand sau plangand isteric, calmandu-se si apoi luand-o de la capat.

cam asa este. si inca ninge, nu ca in acele clipuri cu zapada falsa ce pica unidirectional ci in vertijuri de idei, sentimente, emotii si “multe altele”.
vrei sa ne aruncam impreuna?

Paste!

Deci merci de mesaje/urari alea-alea, mai ales celor ce nu fusera fasciste. Adica…la gramada, asa.
Io ori nu putui sa raspund, ori am tinut sa zic fiecaruia…m…personal! :D Yep.

Oricum, cel mai misto mesaj a fost unu` scurt. Adica doo.
1. Fie ca
2. La multi ani, in pula mea.

Imi ador prietenii!
Va iubesc pe toti pe rand, cum v-am obisnuit, de vreo 2 ani si ceva incoa`!