Azi imi faceam baie, eram intins in cada cu dusul pe un umar atarnand. (da, da, este acea zi din luna…pf…termina!) Si cand sunt in baie am prostul obicei de a gandi, de a avea…asa…revelatii imbecile pe care as prefera sa le am, de exemplu, cand calc intr-o balta foarte mare si ma ud la picioare si stiu ca o sa stau asa toata ziua si o sa putrezesc si o sa fac artrita si o sa MOR. La un moment dat. Dar nu, eu am in baie ganduri.
Si azi ma gandeam ca de-a lungul umilei mele existente am intalnit FOAAAAARTE multi oameni si pe unii dintre ei i-am considerat chiar PRIETENI sau chiar AMICI buni. Nimic anormal pana aici. Insa mi se pare ABSOLUT anormal ca acesti oameni sa…PUF…dispara…asa…brusc, din viata mea si eu sa raman nitel…impietrit pe loc si sa nu stiu NICIODATA DE CE au disparut.
Cu accent pe NICIODATA!
Adica as vrea sa fiu SIGUR ca la un moment DAT cel putin, poate inainte sa mor, o sa vina de-alde B, G sau I la mine si sa-mi spuna “Alex, uite, de-asta si de-asta am disparut BRUSC si subit din viata ta. Asta ca sa te lamuresti si tu, ca, na, inainte am vorbit ceva ani si eram amici buni, chiar prieteni”.
Presupun ca shit just happens. Dar…uite…de exemplu la ziua mea acum vreo 2 sau 3 ani am chemat mai multi oameni la numitul Mihai acasa printre care si pe Gabi, un amic pe care aproape ca puteam sa il numesc prieten. Nu vorbeam cu el des dar il stiam deja de vreo 5-6 ani, am mers impreuna pe munte, aveam chestii in comun, eu prieten cu ale sale surori, ma rog. Abia vorbisem cu el cu 2 zile in urma “Ba, vezi ca dau de baut, poti sa vii?” “Da ma, normal. Unde si cand?” “Pai uite acolo si la ora aia”.
Si m-am dus la “ora aia, acolo”, sa il astept. Trec 10, trec 15 minute si nu vine. Dau telefon. Telefonul suna si nu raspunde. Mai stau 15 minute. Mai stau INCA 15 minute, sun, nimic. Nu raspunde.
De atunci, nu a mai raspuns NICIODATA la telefon. Brusc, asa. Naucitor. Fara sa stiu…DE CE?! Am facut ceva…gresit?!
Am intrebat-o pe sora-sa mai mica, la un moment dat, mai mult in gluma. A ezitat si mi-a zis ca…i-ar fi fost jena sa mai raspunda dupa ce n-a ajuns la ziua mea. WHAT FUCK…THE!!?
Si mai am exemple. Oricum, the bottom line este ca…TOTI meritam sa aflam EXACT de ce un anume personaj renunta la prietenia cu cineva. Cel putin atunci cand este vorba de cel putin ceva intens, interesant.
Si v-am zis poveste-asa si ma duc sa…dau o bila, pa.
Eu zic că e foarte sănătoasă fuga asta prietenească. Măcar nu mai cheltui aşa mult de ziua ta.
Pffff. Da’ ce, cheltuia? huh? :D …………Prietenii reali oricum nu dau 2 bani pe ….banii tai/lui
ce-mi place pragmatismul FeteiFaraNume Didina! Si adevarurile Vrabiei de Malai!
da alex…gandeste-te cati bani ai economisi daca n-ai mai avea niciun prieten/amic. :)