E uneori ciudat sa oferi Spaimei ale tale temeri, si Ea sa te lase sa-I treci tinutul. E uneori la fel de bizar sa incredintezi Inchipuirii fantasmele ce te bantuie si, la randul Ei, si Ea sa te lase sa ii calci taramul. Iar irationalul ce iti framanta ca prin vise sufletul devine cuminte, docil, in fata Spiritului tau.
In final, oricat de rational ti-ai crea hotararea, ea te implica in totalitate.
Cateodata rupi in palme clipa,
atingi coama vremii
si-i mangai zabala
incercand sa o incaleci dar tu…tu
doar cazi.
Si iti tremura genunchii sigurantei
cum ii tremura toiagul orbului
asa ca iti deschizi pieptul
si iti smulgi inima.